Aseara, m-am intors in timp. Adolescenta mea, bantuita de sound-ul genial Depeche Mode, s-a intors, vreme de o ora, la premiera spectacolului de dans Depeche/Dance, pus la cale de Razvan Mazilu. Am cantat in soapta piese vechi in variante rarisime – pe care colegii de suferinta le stiu, cu siguranta -, la Clean, Nothing, Rush, Personal Jesus, In Your Room, I Want You Now si cateva noi. Si un final pe Leave in Silence pe care, daca il urmaresti vers cu vers, iti vine sa pleci din tara.

Un spectacol minunat, cu public pe masura. La premiera, Ioana si Calin Popescu Tariceanu, Oana Roman, Amalia Enache venita cu Dragos Bucurenci, Carmen Tanase, Andreea Raicu, dar si o Maria Dinulescu mica-mica, aproape ca n-o vedeai, cuibarita langa un Alex Leo Serban (il stiti pe criticul de film?), cu care, de la Poponetz citire, e in siguranta, caci dansul admira femeile, dar nu le iubeste… Am fost suficient de fin, ca sa nu discriminez sexual?

Altfel, spectacolul lui Razvan a fost ultra-cool. Il recomand din toata inima. E la Teatrul Odeon. In special pentru cei care au trait cu trandafirul Depeche in suflet.