Toate articolele scrise de Cristi Brancu

Despre Cristi Brancu

Data nasterii: 9.03.1973

De la Dobrin la Balaci şi înapoi. O Românie mai mică, mai urâtă.

Tablourile aceluiaşi eveniment funebru se suprapun, ca o hârtie de turnesol. Adevărul ieşit la iveală este ceea ce doare chiar mai mult decât dispariţia unui contemporan uriaş.
26 octombrie 2007. Fotbalul românesc deplânge, la unison, disparţia unuia dintre rarisimele sale genii: Nicolae Dobrin. Piteştiul în haine negre îşi poartă pe ultimul drum, poate, cel mai iubit fiu din ultima sută de ani. Anvergura unui personaj istoric a impus prezenţa celor care l-au iubit. La căpătâiul celebrului Gâscan s-au aşezat, cu ochii inundaţi de lacrimi, actorii Gheorghe Dinică şi Ştefan Iordache. Ilie Balaci e acolo. Răpus de durere, poetul Adrian Păunescu. Firescul omagiu din partea lui Mircea Sandu, fotbalist din aceeaşi generaţie si preşedinte ale federaţiei. În trombă, printre nori de colb, a apărut preşedintele României, Traian Băsescu, la umbra unei coroane de flori. Gica Dobrin, femeia vieţii marelui dispărut, combina în suflet durerea imensă a despărţirii cu mândria că România, de la structurile de stat până la cele sufleteşti, profunde, consfinţeşte rolul lui Dobrin întru frumuseţe şi unicitate.

11 ani mai târziu…
22 octombrie 2018. Fulegătoare, prematură şi nemeritată moarte a celui asemuit, ca importanţă istorică, cu Dobrin, şi, ca talent, cu Gică Hagi. Ilie Balaci, “Minunea Blondă”, a venit la Craiova pentru a se despărţi de lume. Hagi, Gică Popescu, Lupescu, Răducioiu, Piţurcă, plus colegii generaţiei Craiova Maxima – cei încă vii – sunt lângă sicriul său. Bănia freamătă, suporterii şi nu numai inundă străzile. A mai plecat unul cu care ne mândream.
Oglinda este nemiloasă, însă, la distanţa deceniului trecut. Marile figuri culturale lipsesc… şi nu pentru că nu l-ar fi iubit pe Balaci, ci pentru că anii 60-70-80 au presupus o fraternitate a oamenilor de spirit cu sportivii şi s-au legat prietenii care, astăzi, sunt imposibile. Azi, cele două lumi sunt despărţite de o prăpastie financiară, de educaţie şi culturală. Moral, fotbaliştii de azi sunt prea jos. Artişii sunt mai manierişti, dar au şi dreptate: fotbalul parcă nu mai e frecventabil. Poezia fotbalului rămâne la stadiul de folclor. Ar fi putut veni cei care l-au iubit pe Dobrin şi Balaci din generaţia veche, dar cei mai mulţi au murit. Îl aşteptau pe Ilie dincolo.
Statul român? Prezent doar prin onoruri militare şi salve de tun. Genul preşedintelui Iohannis nu rezonează cu fotbalul. Nici măcar un mesaj pe Facebook nu a fost transmis. Iohannis iubeşte tenisul şi, încă sperăm, valorile, deşi despre Balaci nu a ştiut să spună un cuvânt.
Rămâne, egală cu ea, elita fotbalului. Ei, cei care au trăit prin ei, dar şi prin valorile trecutului, magia reală a gazonului, au fost acolo.
Doar ei, pentru că preşedintele de federaţie, Răzvan Burleanu, nu se putea afişa lângă Lupescu şi Hagi. Nu e al acestei lumi, dar nici nu se străduieşte să fie. Poate că aceste glorii ar trebui să treacă mai degrabă în istorie, ca să-l lase cu proiectele sale financiare.
Ce Românie e aceasta? Una mai mică, mai urâtă. Centenară. Dar mai urâtă.

Incredibila aventură în lumea diamantelor, cu Kara!

Amintirile au o strălucire dacă se reflectă în faţetele unui diamant. Ea, femeia vieţii tale, este un diamant. Trebuie să o ocroteşti, să o faci să strălucească şi să-i aduci aminte mereu de ce este, ca orice diamant, unică.
Peste câteva zile, vor fi zece ani. Da, chiar zece ani de când, în faţa lui Dummezeu, la Ierusalim, ne-am căsătorit. Şi au urmat zece ani în care iubrea s-a şlefuit, ca o piatră preţioasă mereu pusă în lumină.
Vreau să pregătesc ceva special. Iar aici, soarta îţi scoate mereu în cale oamenii care să facă totul strălucitor. Totul e să-i vezi.
L-am văzut şi l-am apreciat pe Husseyin Kara. Artistul diamantelor. Am aflat de la Denisa Nechifor că povestea lui începe acum 30 de ani într-o manufactură de bijuterii, fără tehnologie evoluată, unde mâinile făureau arta. A ştiut că bijuteriile vor fi întotdeauna o podoabă de nepreţuit, dar şi o investiţie sigură, aşa că a decis să aducă aceste simboluri ale prieteniei în ţările europene.
Astăzi, Huseyin este proprietarul celui mai mare showroom de diamante din Romania, Kara Diamond. Situat în vecinătatea parcului Kiseleff, pe strada Ion Mincu, într-o clădire ce păstrează amintiri din perioada interbelică.

O întâlnire cu Huseyin în atelierul său nu este nici pe departe genul de meeting în care cineva îţi vinde ceva şi atât. Orice om are energia sa, piatra care-i aduce efecte pozitive în viaţă, iar un diamant, bunăoară, nu e ales dacă e mare, mic, scump sau ieftin. El trebuie să fie pe potriva sufletului celei sau celui care îl poartă. Husseyin Kara te ajută să alegi forma, greutatea, culoarea – amănunte fascinate AICI – şi apoi, alegerea tăieturii.
Important? Foarte. E un element definitoriu în desăvârşirea frumuseţii diamantului. Degeaba avem un diamant frumos din punct de vedere al culorii, mărimii şi al clarităţii dacă este tăiat şi şlefuit greşit.
Uite cum se face!

Preţul corect al diamantului este ales folosind ca sistem de referinţă Rapaport list, documentul internaţional destinat comercianţilor de diamante. Amănunte aici.

O aventură în lumea strălucirii. Mulţumesc pentru iniţiere!

Destinul frumos al omului nu are nevoie de reflectoare pentru a face bine: Violeta Calcan

Dincolo de toate zgomotele de fond ale războiului politic, România merge înainte. Dacă vă întrebaţi cum e posibil, câtă vreme actorii principali par să fie concentraţi mai ales pe luptă, ei bine, cheia e una singură şi rămâne valabilă până în veacul vecilor.
Oamenii.
România are o forţă tăcută, de multe ori invizibilă, de oameni eficienţi, serioşi, dispuşi la orice efort pentru a-şi face datoria. Şi aici mă refer la aparatul de stat, nu în sfera privată, unde criteriile sunt mai simple.
Această introducere aparent pompoasă, dar foarte grăitoare, este despre un om valoros care şi-a dedicat viaţa statului român. Şi pe care o consider prietenă pentru că i-am admirat mereu capacitatea de a vedea drumul scurt în numeroasele hăţişuri ale luării unei decizii prompte şi corecte.
Am cunoscut-o pe Violeta când se afla la Agenţia pentru Strategii Guvernamentale, sub conducerea lui Vasile Dâncu. Şi cheia încheierii unor acţiuni de promovare pentru valorile româneşti, pe care le-am făcut, a stat şi în priceperea ei.

Peste ani, am regăsit-o pe Violeta Calcan (aici, împreună cu Oana la Bologna) în calitate de Consul al României la Bologna, alături de Consulul General Daniela Dobre. Am văzut cât de complexă e munca unui consul pentru o zonă a Italie unde sunt zeci de mii de români. Şi mi-am dat seama că, deseori, acolo unde nu e o ştire se ascunde strădania unor oameni de a aduce normalitatea.
Felicitări, Violeta!

Noutăţi de ultimă oră despre “Cosmetics Beauty Hair” 2018!

Cel mai important târg din România adresat frumuseții are loc între 27-30 septembrie într-unul din noile spații expoziționale pe care Romexpo le-a inaugurat în toamna anului trecut – Pavilionul B2.
Ediția din acest an adună peste 100 de firme participante, din țări precum: Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Pakistan, Republica Moldova, România, Rusia și Spania.
Prin inițiativele noastre vom oferi profesioniștilor din domeniul beauty professional, un excelent mod de a-și îmbogăți cunoștințele. Mai mult de atât, produsele oferite la prețuri promoționale pe durata târgului, dar și posibilitatea de a găsi noi distribuitori sau de a încheia parteneriate strategice, sunt doar o parte din avantajele oferite de ediția din acest an.
Vizitatorii, fie că provin din rândul specialiștilor sau din cel al publicului larg vor avea parte de o serie de surprize și oferte inedite.
În cadrul evenimentului, Romexpo împreună cu Beauty One și Atelierele ILBAH organizează cea de-a doua ediție a evenimentului “Zilele internaționale ale frumuseții”.
Pe durata celor patru zile ale târgului vă propunem o serie de masterclass-uri, demonstrații și ateliere gratuite susținute de make-up artiști, hair-styliști, esteticieni și cosmeticieni recunoscuți la nivel național și internațional.
În 27 septembrie, ROMEXPO împreună cu Rouge Media va organiza Make-up Forum Marvel vs. DC Comics, iar în 30 septembrie Concursul Bridal Look.
Tot în cadrul Make-up Forum, în sala Titulescu se vor ține cursuri de make-up exclusiv pentru specialiști, susținute de traineri de renume.
Și dacă vă gândiți că numai doamnele vor fi cele răsfățate la COSMETICS BEAUTY HAIR.
, vă înșelați!
La standul lui Bărbosul Prietenos se vor desfășura o serie de evenimente de hairstyling adresate domnilor.
Ediția de anul trecut a atras peste 10.000 de vizitatori, între care numeroși specialiști interesați, cu precădere, destabilirea de noi oportunități și contacte de afaceri, dar și de noutățile și ofertele prezentate de firmele expozante.

Program de vizitare:
27-29 septembrie 2018, între orele 10:00 – 18:00.
30 septembrie 2018, între orele 10:00 – 16:00.
Costul unui bilet este de: 20 lei/zi pentru adulți și studenți. Copiii sub 7 ani, persoanele cu dizabilități și persoaneleinstituționalizate beneficiază de intrare gratuită.

Elena Udrea pe coperta “VIVA!”. Ce va rămâne? Şi un precedent american.

Media – care, deseori, îşi închipuie că în spatele graniţelor sale se află întreg Universul – se frământă până la cer în legătură cu pictorialul făcut sieşi de Elena Udrea pentru revista “VIVA!”. Moralitatea se aşează în faţa cifrelor de business şi brand awareness. E firesc să avem o imagine idilizată a unui om care are o condamnare şi nu se prezintă să o ispăşească?
Să privim puţin în urmă.
Iulie 2013. Reputata revistă muzicală de peste Ocean “Rolling Stone” – o apariţie aspiraţională pentru orice iubitor de muzică şi de interviuri cu giganţii showbizului planetar – bulversează fanii şi opinia publică americană, publicând pe coperta sa imaginea “a la Jim Morrison”, sub titlul “The Bomber” a lui Dzohar Tsarnaev, unul dintre fraţii, radicalizaţi de Islam, care au pus o bombă la maratonul de la Boston, soldat cu morţi şi sute de răniţi.
Imaginea de poet avangardist a ucigaşului e completată cu subtitlul “Cum un student popular, cu un viitor promiţător, a căzut în braţele Islamului şi a devenit un monstru”.

“Rolling Stone” a polarizat incredibil fanii. Nucleul dur s-a simţit trădat şi nu s-a regăsit în imaginea lui Dzohar. Moraliştii au exclamat: transformaţi într-un erou aspiraţional pentru tineri un criminal! Curioşii fără scrupule au replicat: e bine să ştim povstea, aşa cum este, pentru ca tinerii să înţeleagă capcanele unei vârste delicate în mileniul trei!
Mercenarii au strigat acuzator: vreţi să creşteţi tirajul cu bombe de tabloid! Foame de bani!
BBC titrează fără ocolişuri: “Rolling Stone” apără criminalul din Boston.
USA Today are o privire de ansamblu: priviţi istoricul revistei! Au avut mereu păreri politice caustice. În 1970, celebrul criminal Charles Manson a fost copertă la “Rolling Stone”.
Rezultatul?
Să ne întoarcem la cifre. La chioşcurile de presă, revista a avut o dublare de vânzari. Dar doar cinci la sută din tiraj era la vânzare directă, restul erau abonamente. Impactul asupra tirajului a fost, in ansamblu, mediocru.
Prestigiul a fost făcut bucaţi în mare parte.
A meritat?
Păstrând proporţiile, “VIVA!” nu pune pe copertă un criminal, dar condamnarea Elenei Udrea există şi pentru publicul de la chioşc, fuga ei e privită cu ură, în proporţii considerabile.
“Rolling Stone” îl etichetează ca monstru în prima frază. Apariţia Elenei Udrea este aseptică politic. Ar fi fost măcar de pomenit statutul doamnei de pe copertă.
VIVA! este însă un brand aspiraţional de 20 de ani, cu petreceri glamour, coperte râvnite de toate vedetele şi o ţintă predilectă a agenţiilor de publicitate care mai cred în print şi în presa glossy.
În anul în care agenţii de publicitate îşi închid porţile pentru ca toţi să meargă la mitinguri “anti”, la ce să ne aşteptăm?
Să nu uităm însă că rămânem o naţie de ipocriţi care solicită cu vehemenţă personaje curate şi anvergură în presa dedicată vedetelor, iar când acestea sunt oferite, efectul public este mai mic decât o jumătate de ştire cu Bianca Drăguşanu.
“VIVA!”. Ce are de câştigat? Exemplare vândute în plus? Da. Şi cam atât. Brand awareness? Mi-e teamă că publicul nou nu face parte chiar din pedigree-ul revistei.
Ce are de pierdut? O pătare a imaginii? În parte, da, dar memoria publică e scurtă şi la petrecerea “VIVA!” de anul viitor, vedetele se vor înghesui cu aceeaşi verva.
Criteriile morale? Sunt acolo unde merităm. Acolo unde singuri le plasăm.
Concluzia? E o lovitură. Cu pierderi colaterale.

Ramanem fara zei, in anul 100. La moartea lui Dumitru Farcas.

Ne pierdem sufletul. Zi dupa zi.
Astazi, a plecat catre cer un simbol al Romaniei cu spatele drept. Fara compromisuri. Fara indoieli. Patriotism pur. Romania in starea ei ideala.
Dumitru Farcas.
O viata atat de fireasca pentru un geniu romanesc. O viata normala, fara farafastacuri mondene. Doar dedicare pana la uitarea de sine, pentru muzica si Romania.
Daca nu ati vibrat macar o data cand taragotul maestrului Farcas a ridicat clipa catre infinit, ar trebui sa va intrebati daca sunteti romani doar in pasaport.
Moartea lui Dumitru Farcas mi-a creat un deja-vu. A fost ca la Doinea Cornea, simbolul rezistentei ca natiune. A fost si ca la Cristian Topescu, vocea celor mai inaltatoare momente de mandrie ale secolului trecut.
Vibratie nationala? Macar putina vibratie nationala?
Nu.
Iohannis, Dragnea, Dragusanu, Untold, Daea, porci, Crudu.
Actualitatea, mai ales efermera.
Si atunci, va intreb: nu credeti ca destinul ni-i ia pe Cornea, Topescu, Farcas in 2018 si Dumnezeu stie ce-o urma, tocmai atunci cand implinim 100 de ani, ca lectie pentru aceia care nu-si respecta trecutul si nu isi merita viitorul?

Don Vito. Locul in care mananci si te simti ca-n Italia.

Marturisesc: sunt vinovat.
Ador mancarea italiana. Si nu e loc pe lumea asta, unde sa fi calcat, sa nu fi testat – dincolo de bunatatile autohtone – si un restaurant cu parfumul etern al mirodeniilor, bucatariei, aromelor, surprizelor de la “cucina italiana”. De ce Italia? Pentru ca este, in ciuda a ceea ce pare previzibil si liniar – pizza, paste, bistecca, fructe de mare -, gastronomia cu o mie de fete: ale fiecarei mici localitati, unde apare o noua versiune minunata a ceva ceea ce credeai ca stii. Din mana unei bucatarese grozave.
Asta am trait de Pasti la Sorrento si in imprejurimi.
Si de aceea ne-am intors in vara in Italia, dar la Bologna.
E Italia inimii Oanei.

Ne opresc insa multe angajamente, pentru a ajunge mai des acolo. Cei care urmaresc canalele noastre de socializare descopara ca, regulat, ne intoarcem intr-un loc unde savoarea E CA ACOLO. Unde eu nu ma satur de o porte de gamberetti e cozze, ca o simfonie fresh de gusturi, sau de o bistecca piemonteza, cuceritoare.
Trattoria Don Vito.
In locul apropiat de Piata Amzei, mai e ceva care efectiv creeaza iluzia unei “Italii la noi acasa” – muzica de aur a anilor ’80, cu Ricchi e Poveri, Umberto Tozzi, Toto Cutugno, Al Bano si Romina sau Celentanto. Si imaginile lui Mastroianni sau Alberto Sordi de pe pereti.
Unic!
Nu aveti cum sa nu incercati!

24 de ani de frumusețe, la Cosmetics Beauty Hair!

COSMETICS BEAUTY HAIR, cel mai important eveniment din România adresat sectorului de beauty, va avea loc în perioada 27 – 30 septembrie 2018, la Romexpo.

De 24 de ani, COSMETICS BEAUTY HAIR promovează industria cosmeticelor din România și devine, astfel, locul de referință pentru producătorii, importatorii și distribuitorii de produse, echipamente și mobilier pentru cosmetică, îngrijire corporală și coafură, care vor fi prezenți cu oferte inedite, în tendințele sezoanelor 2018-2019.

Evenimentul este structurat pe două componente: B2B (Business to Business), pentru cei care doresc să găsească distribuitori sau reselleri şi B2C (Business to Client), pentru companiile care vând direct consumatorilor finali.

Expoziția aduce în prim-plan cele mai noi tendinţe în make-up şi hair styling prezentate de profesioniştii din domeniu în cadrul unor evenimente conexe la care vizitatorii beneficiază de sfaturi utile şi demonstraţii din partea specialiştilor.

Pe întreaga durată a evenimentului mii de produse pot fi achiziționate cu discount de către publicul larg. Totodată, la Cosmetics Beauty Hair 2018, specialiștii din industria frumuseții au posibilitatea de a găsi noi distribuitori și de a încheia parteneriate strategice.

Program de vizitare:
27 – 29 septembrie 2018 (joi – sâmbătă): orele 10:00 – 18:00.
30 septembrie 2018 (duminică): orele 10:00 – 16:00.

Pentru mai multe detalii despre manifestare, accesaţi:
• website: www.expocosmetics.ro
• e-mail: expocosmetics@romexpo.ro
• Facebook: ExpoCosmetics

De ce Simona Halep E MAI MULT DECAT ROMANIA!!!

Stim.
Ea este Simooooona Halep!
Noua legenda universala a sportului romanesc. Dupa Nadia, Ilie Nastase si Gica Hagi.
Am asteptam 20 de ani sa capatam o noua sansa de a avea un erou. Victorii majore au mai fost, dar de mult nu am avut personalitatea PROVIDENTIALA care sa urce emotiile pana la superlativ. Precum cei trei de mai sus.
Asa cum au fost si acestia la randul lor, Simona Halep este, astazi, MAI MULT DECAT ROMANIA.
De ce?
Pentru ca ar trebui sa invatam de la ea sa invingem eternul complex de inferioritate al tarii mici. Simona a luat o revansa istorica pentru toate meciurile pierdute “romaneste”, cum spunem noi toti, in ultima secunda.

Pentru ca ar trebui sa invatam sa ne jucam orice sansa pana in ultima clipa, cu credinta, cu putere, cu inteligenta. In acest turneu, in primul tur si in finala, Simona Halep a avut infrangerea pe masa, dar a refuzat-o cu o forta incredibila.

Pentru ca ar trebui sa stim ca orice infrangere este punctul zero pentru urmatoarea victorie. O fire negativista, cum se descrie Simona, a stiut sa se educe pana in clipa in care, azi, orice infrangere o intareste o data in plus.

Pentru ca Simona Halep a inteles, si noi nu, ca o victorie, oricat de grea ar fi, nu se construieste sub presiunea mizei (chiar daca sunt atatea teorii care spun ca teama de esec si succesul creeaza acelasi gen de trairi care mobilizeaza), ci prin eliminarea oricarui gand stresant si prin BUCURIA de a juca perfect fiecare punct, cu mintea concentrata si perfect resetata de orice mica eroare.

Pentru ca Simona a invatat, si Romania NICIODATA, ca orice moment, bun sau rau, nu are nevoie de un vinovat sau de un erou, in afara de tine! Unde este Simona care, acum doi ani, vorbea sarcastic cu Darren Cahill cand pierdea? A fost ziua in Cahill a spus PAS, a ales sa plece, iar Simona a renuntat – CRUCIAL MOMENT – sa gandeasca cu orgoliu. Si a ajuns, iata, alaturi de antrenor, SUS.

Pentru ca Simona a demonstrat ca nu smecheria, aroganta, combinatiile (noastre, cele de toate zilele) sunt calitatile unui lider mondial, ci munca, sacrificiul si o diplomatie a discursului, specifica tenisului, dar pe care Simona o simte ca o doua natura.

Pentru ca Simona este zeita plamadita din durere si truda. Nu e inalta si fortoasa ca Muguruza, nu are mereu anduranta lui Wozniacki, nu este inalta, cu ceva talent si buna de reclame ca Sharapova, nu are nici macar nebunia surprinzatoare a lui Ostapenko. Este o fata mica de statura, plecata – cu enorm curaj, bani putini si vise multe – sa ajunga sus. Si pe care taioasa ambitie machedoneasca – la Hagi o vedem la fel! – a facut-o sa fie eroina.

Am putea fi fiecare dintre noi! Daca am fi ea!
Reverente, Simona!

Ilie Năstase, între alcoolemie şi puşcărie. Dar cu puţină omenie.

Cine nu-l iubeşte pe Ilie Năstase, nu pricepe că nimic nu a mişcat mai mult lumea asta către strălucire, excelenţă, exemplu personal decât GENIUL. Iar geniul nu poate fi decât nealiniat, capricios, rebel.
Ilie Năstase refuză să se îmblânzească, chiar şi când a trecut de 70 de ani, şi, după cum spun toate fostele/actualele consoarte, cât va mai respira pe pământ. Ilie a redefinit un sport, l-a dominat, i-a dat viaţă aşa cum a fost – copil capricios, dar mereu creativ.
Un geniu are propria interpretare despre noţiunea de REGULĂ.
Liniile care despart această lume de haos sunt la fel de importante ca şi geniul. Iar creaţia capătă finalitate atunci când regula şi ideea genială se respectă reciproc.
Îi va fi foarte greu unui geniu să coexiste într-un loc în care există însă o voluptate extraordinară a doborârii la pământ pentru orice persoană publică, ce s-a ridicat mult deasupra semenilor.
A greşit Ilie Năstase când a condus sub influenţa alcoolului? CLAR. Legea e aceeaşi pentru toţi şi atâtea crime se petrec pe şosele (ca să nu amintim momentul cumplit în care şoferul de dubă a omorât nouă oameni, pentru că era live pe Facebook), încât toleranţa trebuie să rămână la nivelul zero.
E limpede că Ilie Năstase a fost un contravenient incomod? Mai mult ca sigur. Există o lungă istorie de gesturi recalcitrante, când ceva îl incomodează – de la trasul de păr al soţiei până la agresarea vreunui papaprazzo de ocazie.
Dar suntem SIGURI că, aidoma cazului Boureanu, gestul reprobabil al lui Ilie nu a avut la origine abordarea deseori provocatoare a unor agenţi de poliţie, când întâlnesc celebrităţi în stare de ebrietate?
Ce-o fi făcut Ilie de a trebuit să fie culcat pe asfalt, cu cătuşe?
Da, da, ştim, procedurile sunt sfinte.
Şi Ilie e la fel de pământean ca poliţistul.
Gradul de general nu-l scuză. Dar când un şofer bănuit ca e băut doreşte să fie testat în altă parte decât strada, se lasă mereu cu cătuşe?

Şi apoi: suntem siguri că Ilie Năstase a fost informat cu exactitate despre pedeapsa sa? Pentru că eu nu cred că e atât de inconştient încât să i se spună că are suspendat orice fel de persmis şi să se suie pe scuter a doua zi.
Să fie dosar penal. Ok. Să vorbim de puşcarie. Ok.
De ce? Pentru că ne place.
Dar să nu uităm că Şerban Huidu nu a făcut o secundă de detenţie, deşi a trimis în ceruri trei oameni.
Ilie e o pată de culoare într-o lume în care graniţele de orice fel sunt tot mai des delimitate cu garduri electrificate.
Să-l pedepsim, dar să nu uităm ce a adus lumii, în clipa în care vom dori să exagerăm.
Dar oare putem?