De ce Nationala Under 21 e MAXIM!

Under 21…
O mana de pusti care au ajuns intr-o semifinala de Campionat European. Cine minimalizeaza ce au facut acesti copii naste ticalosie, pentru ca, asa cum spunea Gica Hagi, de la finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, cand Hagi, Lacatus si acesti stelisti minunati se intalneau si erau invinsi de un OZN – AC Milan, cu Gullit, Van Basten si Rijkaard.
Ceva e nou si absolut incantator in aceasta tanara echipa Under 21. Talente am avut tot timpul, dar tocmai iesim dintr-un lung tunel de talente esuate mioritic exact cand ne era lumea mai draga. De baieti platiti grozavi, dar care tremurau ca piftia in fata unei promovari occidentale mai mari. Dar, dupa o zi de penitenta, o luau de la capat cu arogantele, limuzinele, figurile.
Baietii acestia Under 21, semifinalistii Ianis, Puscas, Baluta, Coman, Cicaldau si Radu, au ceva in plus, pe care nu l-am mai vazut de la Gica Hagi, Gica Popescu si restul marii echipe din 90 – curajul de a se BATE CU ORICE ECHIPA DIN LUME. Rar ni se intampla sa ne batem – “parte in parte” – cu Germania, Anglia, Franta si Croatia.
ACESTA ESTE MARELE CASTIG!

Dan Chisu – revelatii prin slalomul zilelor unui vizionar

“E august 2005. Sunt la aniversarea lui Dan Chisu. Implineste 50 de ani, iar borna psihologica trebuie marcata cu o petrecere de seama. Suntem in curtea casei sale de la Izvorani. Locuinta este adorabila: nici prea mica, nici prea mare, construita cu fantezia “esperanto” a lui Dan. Am mancat niste specialitati nebunesti…
Stropii de ploaie sperie zecii de invitati, care fug de langa piscina in casa sau intr-un chiosc din curte. Umar la umar, aproape spate in spate, sunt oameni atat de diferiti. Aici, Calin Popescu Tariceanu. Acolo, Trident. Aici, Andreea Esca. Acolo, Irinel Columbeanu. Aici, Serban Ionescu. Acolo, Ion Ion Tiriac.. Asa e si Dan, greu de definit.
E muzica in surdina si multa, multa vorba. In apa piscinei pluteste, ca o metafora nemiloasa, o pereche de schiuri. Asa ne ducem toti la vale… E bine la Dan, si totusi plec. Ar putea fi o petrecere neuitat, daca nu i-ar lipsi eact acel parfum pe care Chisu l-a invatat de la bunii lui prieteni, Goran Bregovic si Emir Kusturica. Da. Cred le lipseste un taraf.
La bulivar, birjar!”

Viata ca o intalnire. O carte pe care am scris-o in 2006 si care prezinta unul ditnre zidurile vietii lui Dan Chisu. Fusese fugarul aventurier descris in romanul Singur sub dus. Fusese impresarul vizionar, alaturi de Phoenix, care a stat si a invatat alura occidentala langa Ion Tiriac. Seniorul. Fusese creatorul de evenimente Dakino si Noaptea devoratorilor, inainte ca publicitatea sa fie si in Romania un spectacol al fanteziei. A lansat lumea stand-up, cand glumele la TV erau ca pe vremea lui nea Marin… de Amza Pellea vorbesc, da?
In felia de viata de mai sus, era chef-ul. Pe vremea, se numea inca bucatar, inca nu venise frenezia chef-ilor. Si aici a fost vizionar. Era monden, era popular. La lansarea restaurantului sau, in 2003, in asteptarea ficatului sau cu amaretto, a venit fermecata jumatate de oras.
Apoi, a venit regizorul – creator frenetic si neasteptat la peste 50 de ani efervescent, bun – care s-a dezis de mondenul din trecut, doar din spirit de casta. Sa nu-i zic manierism. Presa vedetelor a fost mereu aceeasi, in esenta, chiar si in vremurile ei pestrite. Trebuie sa stii cum sa o iei. Si Dan chiar se pricepe la oameni.
In aceasta goana intre vieti, intre aceste falii, Dan Chisu a trait. A lasat. A convins. A fugit. Si acum boala incearca sa il prinda din urma. Nu cred ca ajung trei operatii pentru cea mai nemiloasa boala, ca sa-l doboare. Dar, pentru binele unei vieti sociale care a avut nevoie mereu de prospetime, Dan trebuie sa ramana multa vreme printe noi. Pana la ultima rasuflare, schiurile lui duc undeva…

Soţia lui Mihai Constantinescu – o lecţie de iubire

Dragostea poate învinge orice?
Până la orice dovadă palpabilă, există oameni-dovezi.
Ea este Simona, soţia lui Mihai Constantinescu. Şi nu există nimeni şi nimic pe această lume care să-i umbrească ferma, uriaşa convingere că Mihai se va vindeca, după ce acel stop cardio-respirator care l-a ţintuit pe un pat de spital in mai 2019.
Zilele trec, doctorii sunt gardienii binelui. Dar în faţa absenţei, de ceva vreme, a unei schimbări, cad pradă iminenţei unui posibil final nefericit. Dar nu, niciodată în faţa Simonei! Dragostea ei se revarsă clipă de clipă. Atunci când îi mângăie faţa cu mir. Atunci când îi pune în rezervă muzica lui, în aşteptarea unui stimul. Da, corpul lui Mihai are mişcări şi ele hrănesc speranţa Simonei.
Simona e o forţă uriaşă, dar liniştită. Aţi fi bănuit ambiţia şi uriaşul sentiment din privirea sa calină?
E o stâncă. Crede, ştie, aşteaptă răspunsul bun şi, chiar dacă acesta întârzie, ştie că sunt atâţia oameni buni care se roagă pentru el. Nu permite nimănui să-i tulbure pacea lui Mihai care, undeva, să află acolo unde negociază cu Dumnezeu motivul pentru care s-ar putea întoarce între noi.
De ce s-ar întoarce? Pentru că o asemenea iubire merită răsplatită. Chiar dacă Mihai va pleca acum sau, cum am dori toţi, peste o sută de ani, am văzut, în lumea asta rea şi acrită, cum arată iubirea.
Pentru că Simona ESTE iubire.

Un vis care ma bantuie din 6 motive: sa vad Niagara. Uite cum o sa fac!

As vrea sa fac ceva nou si spectaculos in vacanta aceasta. Caut ceva mai mult decat obisnuitul city-break! Asa a iesti la iveala o veche obsesie.
Niagara. Cele trei căderi de apă situate la granița dintre statul nord american New York și provincia Ontario (Canada)
Nu ma intrebati de ce as alege să vizitez locul care este declarat neoficial a 8-a minune a lumii, una dintre cele mai râvnite atracții turistice ale Americii de Nord!
totusi, insist sa va explic. Pentru 6 experiențe turistice de neuitat:


Vaporul Maid of the Mist – Niagara

1. Plimbare cu Maid of The Mist, către “inima” cascadei
Splendoarea Niagarei nu poate fi descoperită întru totul decât printr-o plimbare memorabilă la bordul vaporului Maid of the Mist (Fata Ceții).
Pentru ca experiența să fie chiar unică, îmbracă-te în pantaloni impermeabili, chiar dacă la urcarea pe vaporaș ți se dă o pelerină de ploaie.


Journey Behind The Falls – punct de observație a Niagarei (partea canadiană)

2. Vezi Niagara din spatele căderilor de apă
Poți face asta din punctul de observație Journey Behind the Falls, unde veți sta pe o punte direct în spatele căderii de apă aflată în partea canadiană, numită Horseshoe Falls (Cascada Potcoavă).
skylon towerPuntea este accesibilă prin intermediul unui lift care coboară printr-un tunel săpat în rocă până la adâncimea de 45 de metri, ajungând până la baza cascadei.


Skylon Tower și Râul Niagara

3. Niagara văzută din Skylon Tower este una dintre minunățiile vacanței în Canada
Din turnul înalt de 775 de metri situat în orașul Niagara Falls, cascada Horseshoe Falls ți se dezvăluie în toată măreția ei.
Vă puteți bucura de priveliște de pe platformele din interiorul sau exteriorul obiectivului sau savurând un pahar de vin și o gustare în restaurantul din turn. Pentru a ajunge în partea de sus, veți urca cu un lift exterior preț de doar 52 secunde.


Hurricane Deck (Puntea Uraganului) – punct de observației în partea din SUA a Nigarei

4. Peștera Vânturilor (Cave of The Winds), a doua mare atracție a Niagarei
După ce ați luat un lift care coboară la 53 de metri în defileul Niagara, veți putea să vă plimbați pe punțile din lemn ce formează ansamblul de observație de la baza căderii de apă numită Bridal Veil (Vălul Miresei), aflată în SUA. Acest punct de observație numește “Hurricane Deck” (Puntea Uraganului). Chiar și cu pelerină de ploaie și cu toate accesoriile necesare, probabil tot te vei uda, dar experiența este inegalabilă.


Vinul de gheață Canadian

5. Degustări de Icewine (vinul de gheață)
Nenumăratele podgorii și vinoteci din peninsula Niagara îți oferă experiențe unice în ceea ce privește dugustările unor “licori bahice” de calitate superioară.

Vinurile obținute în zone cu climă rece, cum este Niagara, au mare succes pe scena mondială a viticulturii și obțin premii de top în competițiile internaționale de profil. Regiunea Ontariu căreia aparține Niagara este renumită pentru le vin de glace (vinul de gheață).
Acest icewine este obținut din struguri înghețati, culeși în lunile de iarnă. Uneori, pentru începerea culesului, boabă cu boabă, se asteapță trei nopti consecutive cu temperaturi intr -8 si -12 grade.
Nu pleca din preajma Niagara Falls fară să bei măcar un pahar de icewine.


Niagara – jocuri de lumini și artificii

6. Seara la Niagara, spectacol de lumini și artificii
Dacă te prinde seara în acel colț magic vei fi copleșit de luminile Niagarei .
Poți avea norocul ca pe lângă acestea, să asiști și la spectacole de artificii care au loc de la jumătatea lui iunie până la finalul verii. de artificii care au ceasÎmpreună cu cascade uluitoare, există spectacole de focuri de artificii zilnice de la jumătatea lunii iunie până la sfârșitul verii

Circuite care te pot duce la Niagara Falls
Poți ajunge în acest magic colț de lume în grup organizat de J’Info Tours ce pune la dispoziție un ghid cunoscător al meleagurilor canadiene și est-americane.
Următoarele plecări către Canada și SUA, care includ și Niagara Falls sunt programate pentru 5 iulie.
• Marele Tur al Canadei și Cascada Niagara (11 nopți)
• SUA – Călător pe Coasta de Est (11 nopți)
• Canada – Țara siropului de arțar (8 nopți)

Mizeria lui Whoopi Goldberg, mai urâtă decât cearta Serena – Thiem

Datorăm unor mari sportivi momente de fericire, de revelaţie. Clipe în care sacrificiul lor a fost un model de viaţă. Sunt, însă, şi acele clipe în care îi ridicăm de la pământ, îi zeificăm, fără să ne dăm seama că faima, competiţia, izbânda nu aduce neapărat cele mai bune lucruri în viaţa unui om. Bunăoară, mulţi cred că, dincolo de privilegiile care vin în mod natural, apare un crez – acela că ţi se cuvine.
Până la momentul în care a ieşit din competiţiile WTA pentru a naşte, Serena Williams a vorbit prin faptele ei. E un fenomen. Când s-a întors, s-a comportat ca omul în faţa căruia trebuie să se dea toţi la o parte pentru că ea ESTE SERENA.
Ajunge cu introducerile. E Rolland Garros, ediţia 2019. Serena Williams pierde un meci într-o fază inferioară a competiţiei, apoi cere să ţină o conferinţă de presă ÎN ZECE MINUTE! Organizatorii efectiv îl dau afară din sala de conferinţe pe Dominic Thiem, numărul patru mondial, ca să intre Serena.
Mai pe şoptite – se pare că lumea i-a prins de frică -, Thiem protestează, Federer cere vagi lămuriri. McEnroe afirmă că nu e de vină Serena, ci slugărnicia organizatorilor, care au vrut să-i dea Serenei sala cea mai mare, umilindu-l pe Thiem.
Marea mea surpriză este o mare actriţă pe care am iubit-o: Whoopi Goldberg. Ea simte nevoia să îi răspundă lui Thiem:
„Ascultă, omule, nimeni nu ştie cine eşti tu! Poate eşti important în lumea tenisului, dar Serena a trecut prin lucruri importante în ultimul timp. Oamenii vor să ştie ce se întâmplă cu ea, cum o duce, nu vor să discute strict despre sport.
Nu da vina pe ea! Încetează să fii un tâmpit. Poate într-o zi vei fi regele tenisului, dar în clipa asta habar nu avem cine ești”

Când eşti zeu, se despart apele, nu-i aşa?
Aici ar fi două chestiuni. 1. Orice competiţie are reguli, peste care RESPECTUL RECIPROC te obligă să nu sari. 2. Dacă Serena avea chestiuni de vorbit în afara tenisului, să poftească afară din arenă şi să vorbească cu presa.
Înainte să se ţipe din nou “discriminare”, conchid: felul în care Goldberg a vorbit “de sus” cu un om modest, muncitor şi valoros ca Thiem este greu de descris.
Nu mă mai pot uita la fel la bijuteriile cinematografice ale lui Whoopi.

De la Papa Ioan Paul la Papa Francisc. Şi, intre timp, frică.

1999. Papa Ioan Paul al doilea este la Bucuresti. Traversand orasul de la o ceremonie la alta, Sfantul Parinte trece pe bulevardul Magheru cu papamobilul celebru. Deschis, deasupra tuturor. Il vad.
2019. Papa Francisc vine in Capitala Romaniei. Orasul e survolat de elicoptere si intesat de politisti. Liberal, Papa face singura concesie posibila: saluta lumea de la geamul deschis al Daciei cu care circula. Lumea mai degraba il simte decat il vede.
Ce a fost intre timp? Terorism, crima, ura, frica, sange.
Trist. Si Binele, cand apare, trebuie sa fie tare prevazator.

Ellen DeGeneres. Bianca. Mădălina. Daniela. Aceeaşi dramă, alte destine schimbate violent.

E vremea în care diferenţa, în determinarea fidelităţii pentru un produs/om/brand nu o mai face diferenţa calitativă – “sunt mai competitiv ca alţii!” -, ci emoţia pe care o transmiţi, vulnerabilitatea. Acea vulnerabilitate pe care o ascundeau toţi până acum – “nu-ţi arăta slăbiciunile, vor râde de tine!” – şi care astăzi a devenit un must.
De la Oprah Winfrey, care acum mai bine de un deceniu povestea violul din adolescenţă, şi până la mărturia lui Ellen DeGeneres, au trecut sute de mii de poveşti de care lumea râdea şi bârfea în trecut, iar acum ajută să înţelegem UNDE DUCE O DRAMĂ LA O VÂRSTĂ FRAGEDĂ.
Să o asultăm pe Ellen:

„Tata mi-a spus că a descoperit un nodul în sânul mamei şi că trebuie să-mi simtă şi mie sânii, pentru că nu voia să o supere pe ea, dar el voia să îi simtă pe ai mei. Nu ştiam că sânii sunt diferiţi şi … Oricum, el m-a convins că trebuie să îmi pipăie sânii o dată la ceva timp. Mai târziu, nu i-am mai permis să intre şi încerca să-mi spargă uşa. Aşa că am deschis fereastra şi am fugit pentru că ştiam că va merge mai departe. Nu am vrut să-i spun mamei mele pentru că o protejam şi ştiam că o să-i distrugă fericirea.
M-am supărat pe mine însămi, pentru că… Eram prea slabă să mă impun… aveam 15 sau 16 ani. Este o poveste oribilă şi singurul motiv pentru care intru în detalii este pentru că vreau ca alte fete să nu lase vreodată pe cineva să facă asta. N-ar fi trebuit să o protejez niciodată pe mama. Ar fi trebuit să mă protejez pe mine şi să-i fi spus adevărul imediat, nu după câţiva ani.”

E genul de mărturie mult mai dură, pe care o accepţi mai lesne decât cele din campania #metoo, unde multă lume s-a intrebat, totuşi, de ce femeile au acceptat să fie promovate de către abuzator şi abia după ani să povestească.
Acum, însă, aţi înţeles de ce Ellen nu a ales iubirea bărbaţilor în viaţă?

Hai să căutăm, în vieţile româncelor care populează zona publică, şi apoi să înţelegem de ce acceptă ceea ce unii dintre noi nu concepem.
Mădălina Pamfile – viol la 11 ani
Daniela Crudu – învăţată să bea de tată, când era minoră
Bianca Drăguşanu – a trăit prin vestiarele unor echipe de fotbal, traumatizată de divorţul părinţilor

Slăbiciunile oamenilor sunt suma traumelor prin care au trecut.
Mărturisirea e lucrul cel mai bun – măcar o parte iese de pe suflet.
Iar pe cei pe care nu-i placem, nu trebuie să-i iubim. Dar ce-ar fi să înţelegem de ce au ajuns ceea ce sunt?

EVENIMENT DE SENZAŢIE LA ROMEXPO! Pregăteşte-te!

Cosmetics Beauty Hair este, de 20 de ani, cel mai important eveniment din România, în domeniul frumuseţii.
Tradiţia trebuie combinată cu elemente noi, moderne, prin urmare, între 26 şi 29 septembrie, în paralel cu expoziţia, se organizează a patra ediţie a Zilelor Internaţionale ale Frumuseţii!
Masterclass-uri, ateliere gratuite şi demonstraţii cu TOT ce este nou în universul Beauty!
E pentru profesionişti, dar şi pentru amatori pasionaţi! Avem de învăţat!
Nu lipsiţi! Ne vedem acolo!

Echilibru şi iubire – de la Carmen Mureşan la Carmen Harra

Ideea că trăim în graniţele unei singure vieţi este doar o chestiune de matematică demografică sau de lipsă de viziune. Inchideţi ochii şi priviţi pe drumul de întors al anilor. Vedeţi? Dumnezeu ne-a dat şansa – poate tocmai în compensaţie pentru gândul frustrant al lui Sartre, că suntem istoria unui final trist previzibil – să succedăm mai multe feluri de a trăi şi de a iubi în decursul singularei noastre serii de respiraţii. Felurile diferite de a trăi nasc nostalgia: pentru unii, imaginea idilică a anilor de adolescenţă fără griji şi cu prietenie necondiţionată, în faţa maturităţii intereselor rapace. Pentru alţii, gândul irepresibil al tinereţii, cu avântul şi patosul ei, când crepusculul vieţii îşi arată limitele.
Există însă şi ceva mai mult. O forţă interioară uriaşă care le permite unora să trăiască existenţe cu totul diferite, ca o redefinire majoră a vieţii, legate doar de sentimente ce nu mor. In termenii lumii moderne, se numeşte reinventare. Mai exact, o nebunească aruncare de zaruri la ruleta destinului. Curaj la superlativ. De câte ori nu v-aţi surprins scrutând viitorul, de teama schimbării. Suntem în ţara în care modificările fundamentale în viaţă – alt oraş, altă meserie – nu se poartă. Se pune la încercare instinctul de conservare şi… atât. La noi, mămăliga nu prea face explozie.
Să trăieşti succesul, schimbând totul? O chestiune de guvernare divină! şi motivul pentru care îi admir pe cei care au făcut-o.
Carmen Harra este printre cele mai fabuloase modele, la ora pariurilor de viaţă. Martorii anilor ‘80 o reţin ca o voce impusă în muzica românească. Carmen Mureşan. Trio Expres a fost brandul pe care Carmen l-a condus cu pasiunea cu care a crezut mereu că vocea este menirea vieţii ei. Chemarea pentru care merita orice sacrificiu. Si în anii în care muzica uşoară a fost liderul inimilor melomane, Carmen Mureşan a avut parcursul său bine conturat. O plăcere irepresibilă o făcea să se apropie de divinaţie, de talentul de a căuta viitorul în semne, dar nu părea a fi decât o pasiune ce colora ceasurile de relaxare. Decembrie 1989 ar fi trebuit să aducă un atu în plus pentru o Carmen Mureşan cu trup apetisant.
Istoria avea să se scrie altfel. Temeliile noii industrii a show-business-ului au fost aşezate pe trupul sugrumat fără rost al muzicii uşoare şi zeci de cariere, zeci de voci perfecte au ajuns în faţa unui spectrului incredbibil al finalului, în plină tinereţe. In sufletele a generaţii excepţionale de artişti s-a născut frustrarea incapacităţii de a înţelege ceea ce nu era de înţeles şi nu foarte mulţi au avut forţa uriaşă de a găsi drumul. Reinventarea. Calea de a fi ascultaţi şi difuzaţi si în noua eră.
Unicitatea lui Carmen este că, înainte ca această revoluţie să frămînte atâtea vieţi, cu o uimitoate, intuiţie, a putut să schimbe TOT.
Tara. Profesia. Limba. Statutul social. Averea. Numele!
Cea mai radicală schimbare de destin.
Curajul nebunesc din “Totul sau nimic” a învins, pentru că a fost iubire, a fost încredere, a fost devotament.
Umărul ferm şi iubitor al unui bărbat de succes care a divinizat-o a fost doar imboldul pentru ca visele muzicale ale lui Carmen Mureşan să fie puse în cui şi cealaltă Carmen, Carmen Harra, să explodeze, cu îndrâzneţele viziuni despre viitor. O Americă întretăiată de milioane de idei, dar cu aceeaşi obsesie pentru karmă şi destin. Adică un teren fertil pentru un spirit viu, ale cărui previziuni au adus-o lângă Hillary Clinton şi alte personalităţi ale Panteonului american. Carmen, artista care bătea mii de kilometri pentru a cânta publicului din România pe orice scenă, poate privi orizontul la New York sau în Florida, de la fereastra propriului succes.
Umbra a venit atunci când soţul a plecat mult prea devreme către cele sfinte, iar fericirea, cercul perfect s-a rupt… Pentru totdeauna, căci Carman nu şi-a mai refăcut viaţa. Dar încercările sunt date pentru a fi împărtăşite – ea poate vorbi acum despre iubire şi despre împlinire, atât din perspectiva celui care a avut-o, cât şi din cea a celui care ştie ce poate pierde.
Intre alb şI negru, Carmen Harra a atins echilibrul şi, pentru a fi completă, se întoarce, ca o joacă, la muzică. Ajunsă astăzi pasiunea care dă culoare vieţii.
Lecţia acestei vieţi este grăitoare – înainte de a da verdicte în privinţa destinului nostru, suntem siguri că am scurtat orizontul şi nu am îndrăznit să mergem până la capăt? Avem idee daca nu cumva nu am avut curaj să ne găsim împlinirea în nebunia de a schimba tot? Nu cumva nu l-am întrebat suficient pe Dumnezeu dacă ne este îngăduit să visăm şi imposibilul?
Totul stă doar în mâinile noastre.

Povestea unui atlet al fericirii: Daniel Balaciu

Performerul isi priveste cele doua trofee din casa si stie ca asta inseamna sa fii fericit.
Premisele erau excelente de la inceput. Ajunsese la 11 ani in presa – pe atunci comunista – ca fiind o mare speranta a sahului! Copilul privea catre piese si nu in camera, cu acea discretie care il defineste. O minte stralucita, care a iubit de mic miscarea. Fotbalul. Alerga 12 ore pe zi, si visa departe, desi pleca de la o realitate deloc roz, alaturi de cinci frati. Invatand strategiile turnului si a nebunului la lumanare.
Ambitia copilului trecut prin clipe grele e insa nemasurata. A gasit bani din fondul clasei pentru a cumpara echipament echipei si a inceput a adune trofee!. Sportul era ca aerul pentru el. Si a crescut pentru el, prin el. Sahul a ramas o pasiune, cu care mai castiga cate o cupa in competitii ale ministerului de interne. Fotbalul l-a transformat intr-un arbitru de elita, iubit in Timisoara si respectat chiar de glorii ca Iosif Rotariu.
Balaciu Daniel a ales, insa, altfel decat multi s-ar fi asteptat. Fotbalul putea sa mai astepte, pentru ca soarta, iubirea l-au adus in fata celui mai important meci al vietii: rolul de tata.
Daniel priveste cele doua trofee: Chantal si Celine. Fiicele sale, pentru care a lasat cariera deoparte si a devenit tatal perfect, traind cu patima fiecare zi a cresterii fetitelor, chiar daca ele aduceau bucurie sau momente delicate. Le viseaza campioane la handbal.
Rar intalnesti un barbat care pune, deasupra orgoliilor profesionale, dincolo de el, cauza copiilor sai. Atunci cand pui ceva maret dincolo de fiinta ta, aceasta este definitia fericirii! 🏆