Arhive etichetă: vip

Mulțumesc, Regina Ana!

Ma strecor in mare viteza prin marea de mașini din Piața Presei Libere. E decembrie, luna in care sărbătorile nasc ambuteiaje. E 2003 si, peste doar doua zile, se petrece o întâlnire istorică: pe scena superlativelor VIP, Maiestatea Sa, Mihai I, ii înmânează un premiu lui Adrian Nastase, recunoscut pana azi ca fiind cel mai eficient premier post-decembrist. Sunt onorat, in calitate de director al revistei, sa ii întâmpin la aeroport pe Maiestatile Lor, venite special din Elveția.
Greu de descris mixajul de emoții din inima mea. Cu o zi in urma, fusesem instruit in legătura cu modul in care te adresezi corect unei familii regale.
Nu știți? Nu vii in întâmpinare, ci aștepți sa fii salutat. Nu deschizi tu discuția, aștepți ca ei sa o faca. Esti atent la discurs si nu uita, te poti adresa doar cu Sire si Maiestatea Voastră. In niciun caz pe nume.
Eticheta.
Ajung la timp si, pe un drum special, flancat de SPP si de câțiva membri ai suitei, așteptam chiar la USA avionului. Apare Regele si simt semantica stării de a fi maiestuos. Privirea sa pluteste blând peste toti si toate. Întinde mana tăcut.
La dreapta sa, Regina Ana. Ce moment! Cu ochii săi vii, puternici, calzi, mereu curioși, scruteaza pustiul din fata ei – adică eu – si brusc, aerul rarefiat devine extrem de prietenos.
– Asa de tânăr si faceți lucruri asa de interesante! Povestiți-mi cum va la eveniment!
– Maiestatea Voastră, vor fi si personalități din teatru, film, sport. Gheorghe Dinica, Mircea Albulescu, Stefan Iordache…
Ascultând lista de nume de pe scena Operei, Regina da cu adevarat o lecție de tinerețe.
– Dumneata prezinți seara?
– Da, Maiestatea Voastră!
– Singur?
– Nu, alături de o actrița, Monica Davidescu.
Zâmbește intens.
– Si e drăguța? Va place de ea?
– E un profesionist, lucram bine împreuna.
Regina Ana rade, apoi ne saluta in drum spre mașina.
Suita se îndreaptă către Palatul Elisabeta… Fara mine, rolul meu se încheiase. Dar privesc efectiv șocat in zare. Putea sa fie o întâlnire strict protocolară, in care sa stabilim coordonatele apariției publice si atât. De ce am primit mai mult? Nu pentru ca as fi eu special – e doar cuceritorul fel de a fi al Maiestății Sale. Cu adevarat “a Queen of hearts”.
Sângele albastru nu aduce cu sine – si istoria este chezășia a ceea ce spun – si caracter, spirit, putere interioară, spirit de lupta, înțelepciune. Dupa o viata in care trecuse de la agonie la extaz, de la sărăcie la decenta statutului Regal, de la suferința la fericire, Regina Ana, in doua minute, imi arătase cheia vieții. Senina, curată, consistentă. Pururea tânara.
A doua zi, Bucureștiul politic, artistic, mediatic s-a adunat sa vadă întâlnirea despre care se vorbea. Maiestatile Lor au venit discret. I-am întâmpinat cu decenta, fara a-l putea evita pe un coleg, cu o funcție chiar bunicică, pătruns de importanta momentului in viata lui, ce s-a repezit sa întindă mana Regelui si sa-i spună:
– Domnu’ Mihai, poftiți la loja!
Luminatele fete au trecut pe langa el ca si cum ar fi bazait un țânțar…
Seara a marcat prezenta unui Monarh care a girat succesul liderului unui partid care, vreme de șapte ani, ii interzisese intrarea in Tara Sa. A fi uns al lui Dumnezeu exclude ranchiuna.
A doua zi dupa… Ii conduc din nou, ca gazda, pe Majestățile Lor la aeroport. Decembrie infernal… Aglomerație in centrul Capitalei. Ma strecor printre mașini si prin coloana regală exact cand pleacă de la Palatul Elisabeta.
Ajung o data cu Majestățile Lor. Imi imput de o mie de ori asta. Întârzierea e o forma de impolitețe, spusese cândva chiar Regina.
Dar chiar ea, Regina, imi spulbera orice tristete.
– Domnule, a fost o seara agreabila! Felicitări!
E unul dintre momentele care justifica o cariera jurnalistica…
Privesc către Mihai I, care e absorbit intr-o discuție, la salonul oficial, cu patru tineri ofițeri.

image

Regina imi vede privirea.
– Nu-l vei lua de acolo, dragul meu. Regele e îndrăgostit de orice înseamnă uniformă. Si sunt si aviatori, o alta pasiune!
Maiestatile Lor ma saluta cu condescendenta si părăsesc incinta.
Pe 1 August, cand Regina a plecat către Cele Sfinte, mi-am amintit acest cadou al destinului.
Asa marchează o Regina viata discipolilor săi.
Mulțumesc!

DOSARELE VIP, editia prezidentiala – pasiunile secrete ale lui Klaus Iohannis – smartphone cu camera foto buna si fotografiile cu peisaje!!!

De unde stim? Pai stim, pentru ca il cunoastem pe Klaus Iohannis dinainte ca lumea sa dea navala peste el. Mai exact, cand am fost gazda catorva evenimente extraordinare la Sibiu, acum 7-8 ani.
Iata un material marca DOSARELE VIP despre o pasiune a noului presedinte, inca nedescoperita!

DSC09140

CINE E ALA PE CARE-L UDA CU SAMPANIE VICTOR PONTA??

Mai tineti minte bancul acela genial cu Papa care doreste sa conduca masina prin New York, asa ca ia locul soferului care se aseaza in spate? Sanctitatea face o greseala, un politist il opreste, dar inainte de a-i da amenda, isi suna superiorul – “Sefu, l-am oprit pe Papa, dar ma intreb si eu… DACA EL E SOFERUL, IN SPATE CINE E?”
Asa poate fi interpretata si fotografia aceasta! Daca seful celui mai puternic partid din Romania si prim-ministrul in exercitiu ma stropeste cu sampanie, cine sunt eu????

74254

E simplu – doar un om normal.
Fotografia a fost realizata in 2005, la Raliul Auto VIP, o competitie auto pe care o organizam anual la Romexpo, in care provocam vedetele la “liniute”. A venit Ponta cu o masinuta de strada si i-a batut pe toti!!

74257

L-am vazut cum conduce. E “copilot” doar in mintea rea a lui Basescu…

Mai multe poze pe Facebook la pagina Cristi Brancu.

SERGIU NICOLAESCU – ULTIMUL INTERVIU

Acum doua saptamani, mi-am schimbat aparatul telefonic si am observat ca am mii de numere in agenda, pe care trebuie sa le transfer. Am privit in graba agenda, pentru a vedea de ce numere as putea sa scap. Am simtit o apasare, cand am descoperit ca ii mai pot suna pe Stefan Iordache, Nicu Constantin, Adrian Paunescu, Gheorghe Dinica…
PE SERGIU NICOLAESCU…
…cu care m-am revazut pe 10 noiembrie 2012. Aveti marturia AICI. Nu aveam de unde sa stiu ca ora petrecuta alaturi de marele regizor va fi ultima din seria noastra de semne de pretuire, din ultimii 15 ani.
Am inceput rau relatia cu Sergiu Nicolaescu. Un redactor de la “VIP” a scris in 1996 ca Nicolaescu a omorat un om cu masina. Reportajul avea pacatul de a-i lipsi dovada decisiva. Ca un vulcan, Sergiu Nicolaescu ne-a actionat in judecata, cerand daune de UN LEU. Dupa trei ani in care relatiile au fost reci si in care procesul era pe muchie de cutit, Sergiu Nicolaescu a admis sa renunte la proces, cu conditia ca omul care scrisese sa vina la el, sa se uite in ochii sai si sa recunoasca greseala.
Ceea ce s-a intamplat. Impresionanta proba de demnitate.
De la faza de tribunal am trecut la cea de stima reciproca in 2002, cu ocazia unei emisiuni minunate a lui Radu Moraru, cu o linie de invitati istorica: Gheorghe Dinica – Sergiu Nicolaescu – Ion Besoiu. Am spus atunci ceva m-a facut sa-i intru la inima. “Bucurati-va in fiecare zi de marii artisti ai Romaniei, nu-i denigrati. Altii nu mai avem.”

M-a felicitat ulterior si apoi, cu precizie de metronom, acceptat orice invitatie mediatica pe care i-am propus-o de atunci, de la “VIP”, Europa FM si Antena 2.
Nici acum nu cred ca pe 10 noiembrie 2012 a fost ultima. Este insa ultimul interviu cu Sergiu Nicolaescu. L-am invitat sa vorbeasca despre Gheorghe Dinica si, asa cum ati vazut in reluarea propusa azi, 3 ianuarie 2013, de Antena 2, a vorbit frumos.
In pauze, insa, nu m-am dezlipit de el. De Nicolaescu. De obicei, ies din studio, de data aceasta, ceva m-a tinuit langa el.
L-am simtit, pentru prima data in viata sa, RESEMNAT. Aproape total.
Iata ce am discutat in particular cu maestrul.
“Domnule Brancu, am stat in politica atat vreme cat am crezut ca se poate schimba ceva. Nu, acum stiu, nu se poate schimba NIMIC. Degradarea politicii este iremediabila. Nu mai vreau sa-mi pierd ultima perioada a vietii intr-o cauza total pierduta.”
Cine banuia ca mai erau doar doua luni?
Si in cinematografie? Avea doua proiecte care i-au adus scantei in ochi. “Vreau sa fac un film despre sfarsitul Maresalului Averescu. Va rog sa cititi povestea lui, este extraordinara. Si merg mai departe cu scenariul pe care mi l-a dat Vadim Tudor, Candele de zapada.”
Cinematografia nu le va mai avea insa, in arhive. Ultimul artist care a mizat pe identitatea istorica a Romaniei a plecat dintre noi.
Si cu generatia tanara, cu care s-a razboit atat de des? “Sunt foarte mahnit, domnule Brancu. Nu inteleg de unde atata ura si aroganta din partea unor regizori, talentati, dar care vorbesc cu o emfaza teribila, desi au facut 2-3 filme in viata lor. S-a inventat o morisca periculoasa. Faci un film, apoi te plimbi pe la zeci de festivaluri in strainatate cu el si astfel, castigi puncte pentru un nou proiect. Dar cine se poate compara cu zecile de milioane de spectatori de aici, din tara, pe care ii am? Ce e oare mai important? E urata lumea, domnule Brancu, tot mai urata…”
Tragedia este ca un om care a tinut sa dea frumusete acestei lumi urate a plecat.
Nu stiu cum e pentru voi, dar pentru mine, “Osanda” este in Top 3 filme romanesti din toate timpurile. “Mihai Viteazul” este Numarul 1 ca film istoric. “Nea Marin” este in Top 3 comedii romanesti. Si nimeni nu va mai face la noi filme de actiune ca el, Sergiu Nicolaescu.
Caut din nou in agenda telefonica si dau din nou de ei. De nemuritori. Nu am sa-i scot din memoria telefonului. Pentru ca ei sunt in continuare acum, aici.

Diaconescu vs. Lazarus: apocalipsa ideii de vedeta

Fir-ar gura mea sa fie… V-am zis, la un anumit moment, ca vom ajunge foarte departe cu grotescul si jegosenia in zona asta mondena si iata, avem seara de seara exemple cumplite. Incep sa vorbesc ca bunica. Pe vremea mea, cand doi jurnalisti se luptau, ei bine, se injurau cu foc si verb, nene, pe prima pagina sau la inceputul emisiunii, dar si razboiul avea un farmec. Se legau de meserie, de familie uneori, dar parca avea o limita treaba asta. Acum, razbunarea poate sa dureze si patru ore, mai ales cu chestiuni jenante, chiar de speriat. Astept momentul unei injunghieri in direct la Dan Diaconescu, in rest, putine mai sunt de vazut.

Si ultimul titlu, ingrozitor: Lazarus (sau Tuturiga, cum ii zic ei) este homosexual si are hemoroizi. Se pare ca asta cu hemoroizii e de mare rusine, e un fel de sifilis, dar in alt orificiu… Si daca ar fi homosexual, conform legii in vigoare, parca nu e deplutonul de executie, nu?

Bine, nici cu Lazarus nu mi-e rusine, dupa ce a difuzat fara jena pe post film porno cu Eva Kent, iar acum la el este noua Mecca a scursurilor: Braileanca, Nikita, Pensionara, Romeo Fantastik… Cumplit, cumplit! Dar, revenind la Diaconescu, intelegeti cum se duc razboaiele acum? Esti homosexual, ai bube pe fund, mananci de pe jos, etc. Derizoriu, ura, nevoia de a starpi, nu de a-ti face dreptate.

Fara gluma: circul uciderii ideii de vedeta merge implacabil inainte. Gata. In curand sintagma VIP nu mai inseamna absolut nimic. Ideile frumoase pierd teren, ca public, in fata monstruozitatii. Ne agitam degeaba. Dupa 18 ani de meserie, atata scarba n-am avut niciodata fata de lumea asta. Apocalipsa e la usa!

Desantul Andreei Marin la premii

Stefan Banica si Andreea Marin

Aseara, am fost prezent la premiile VIP. Numarul mare de personalitati aflate la eveniment nu a putut decat sa ma bucure: un copil de-al meu “traieste” pe propriile picioare…

Ceea ce urmeaza sa comentez acum e o treaba de principiu. Cred ca vedetele ar trebui sa acorde mai mult respect unor oameni care, indiferent daca dau premii sau nu, le acorda maxim respect, prin invitatie sau prin plecaciunea distinctiei oferite.

Situatie: premiile VIP au inceput cu o intarziere de o ora si jumatate. Cu zece minute inainte sa ajunga Andreea Marin, premiata alaturi de Realitatea TV, a inceput treaba. Marin a venit, alaturi de reprezentantul UNICEF, a ajuns direct pe scena, impreuna cu Mihai Tatulici, apoi a plecat imediat, dupa cateva interviuri. Adica, vedeti, evenimentul a cam gravitat in jurul ei…

Intodeauna m-a scos din sarite acest gen de comportament, dar n-am spus-o pana acum, chit ca a fost vorba de Andreea, Mihaela sau zeci de politicieni care par sa se grabeasca, de fapt, catre nicaieri. Respect ar insemna sa mai stea macar un sfert de ora la eveniment.

Granita dintre programul incarcat si fita devine tot mai greu de detectat. Candva, Florin Calinescu imi  vorbea vehement despre lipsa romanului monden fata de eveniment. Vine tarziu, face fite, iar organizatorii le fac poftele. Cred tot mai mult ca are dreptate.

Mioara Roman, amanta lui Petre…

Nu trebuie sa va frecati la ochi, daca cititi titlul. A doua zi dupa ce a primit revista Confidential, numarul 3, in care se afla pe coperta, Mioara Roman m-a sunat, mai ales pentru a comenta editorialul pe care-l scrisesem exact pe tema “fantomei lui Petre Roman”, atat de dureroasa prezenta in casa de pe straga Gogol.

Spuneam in text ca Mioara Roman a fost mama, soacra, sef de cabinet, poate chiar sef pentru Petre. Si de aici, nevoia lui de tandrete. Mesajul dnei Roman a fost spectaculos: “Petre nu m-a vazut pe mine ca pe un sef de cabinet, poate ca istoria ar fi fost cu totul alta daca as fi fost astfel. Nu, el m-a vazut mereu ca o iubita, ca o amanta. Daca ati sti ce scrisori si mesaje am de la el, primite doar cu o luna inainte de a pleca Eu asta am fost pentru el. Daca ar fi admis un fel de parteneriat, cred ca viata ar fi evoluat mult mai bine pentru amandoi.”

Marturisesc ca nu ma gandisem la asta. Mai toata lumea simtea mana forte a Mioarei Roman si banuia ca vorbele ei il guverneaza intr-un fel pe Petre. Problema a fost modul in care el o vedea, cand ea isi spunea parerea… Domnule Roman, tot respectul, dar poate ca, dupa atata viata cu amante, ar fi fost bine sa va si casatoriti…