Arhive etichetă: ileana stana ionescu

O poveste de senzatie cu Monica Davidescu. Petrecere ad-hoc pe sosea, de ziua Florinei Cercel!!!!

Viata face ca, uneori, filmele cele mai frumoase pe care le traim sa fie spontane. Regizam, poate, prea mult fericirea. Iata un exemplu, povestit in culisele emisiunii Agentul VIP de proaspat refacuta Monica Davidescu, dupa acel accident cumplit la picior.
Marti noaptea, echipa spectacolului Gaitele – vazut indeobste la Teatrul Metropolis – a plecat catre Craiova, pentru o reprezentatie. In distributie, nemuritori – Florina Cercel, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu Bitanescu, dar si Monica. Pe drum, echipa a oprit la un “non-stop”, pentru chestiuni de stricta necesitate. In local, o alta dimensiune. Era o petrecere a unor oameni simpli care, vazandu-i pe actori, i-au adoptat imediat. A urmat un chef de zile mari, mai ales ca lautarii aferenti au aflat ca era deja, calendaristic, aniversarea Florinei Cercel si i-au facut o groaza de dedicatii. Artistii spun ca a fost o noapte de povestit prietenilor!

Acum un an… eram acasa la Adrian Paunescu! Un text pentru voi.

Dramatica despartirea de marele poet. Romaniei ii lipseste suflul fara el. In afara minunatului proiect numit Premiile Flacara lui Adrian Paunescu, Andrei si Ana Maria editeaza un aceasta saptamana un numar marcant de aniversara. Ar fi implinit 68 de ani.
Pentru ca sunt onorat ca s-au gandit la mine, pentru a publica un material in aceasta editie speciala, va ofer aici textul pe care l-am oferit Anei Maria pentru publicare. Va invit cu toata caldura sa cautati revista si sa o pastrati in colectia dvs. de aur.

Adrian Paunescu traieste in mintea mea.
Nu, nu e un cliseu de opereta. Meseria mea este sa aduc pulsul zilei in ochii publicului interesat de profilul privat al oamenilor cunoscuti. Misiunea subsemnatului este insa aceea de a aduce adevarul si autenticitatea valorii in prim-plan. Lumea in care actionezeste insa cumplit de redundanta. De ani de zile, simt, cel putin lunar, nevoia unei guri de aer. Simt nevoia de aduc in studio valoare, geniu, putere interioara remarcabila.
Atunci, il sun pe Adrian Paunescu. Cu gentiletea-i nemasurata, poetul aparea degraba langa mine. Si totul, in acea emisiune, capata dimensiunea unei emotii incomparabile. Atent la efectul cuvintelor sale, Adrian Paunescu telefona mereu a doua zi, pentru a sti audienta.
Adrian Paunescu e cartea mea norocoasa. Nimeni nu stie ce voi marturisi acum. Acum aproape doi ani, intr-o noapte bantuita de cifre, presat de nevoia teribila a oricarei televiziuni de a face audienta, am fost sfatuit cu insistenta sa invit marile nonvalori
ale zilei. Sa capitulez.
Am spus: “Stop!”.
A doua zi l-am invitat pe Adrian Paunescu in studio, printre privirile mirate ale colegilor TV. Era pariul meu. Castigat datorita lui. Audienta senzationala de atunci a dat sansa emisiunii mele la viata curata. Dupa Paunescu, au fost Draga Olteanu, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Corneliu Vadim Tudor, Florina Cercel, Costel Constantin si altii. Aceste succese ulterioare au fost construite insa pe mitul acelei seri magice cu Adrian Paunescu.
Astazi, cand simt ca ma sufoca mizeria mondena, reflexul nu m-a parasit. Imi spun sa-l invit pe Adrian Paunescu.
El ma va salva mereu…

Columbeanca e nebuna!!! Dupa publicitate si nu numai!!

UPDATE: Dragi cretini care credeti ca ma atingeti injurand-o pe sotia mea pe acest blog. Ma doare fix acolo de voi, am sa va arunc la gunoi fiecare mesaj pe care-l trimiteti. Sunteti retarzi/retarde, pana la loc comanda. Hai, pa!

Am incercat sa fiu fin, in concertul celor care cred ca Moni Columbeanu chiar a luat-o razna cand spune ca cere 3.000 de euro pentru o aparitie TV. Dar astazi, cand am citit in Click! ca doamna Colimbeanu SUGEreaza (pe ea am vazut-o intr-o secventa pe internet exercitand “predicatul” lui Iri) ca ar fi vazut macar un leu de la mine, m-am simtit nevoit sa raspund!

Singurii invitati ai emisiunii Agentul VIP pe care i-am platit, in cei trei ani de existenta se numesc Florin Piersic (o data), Dumitru Rucareanu (o data) si Rica Raducanu (o data). Cu doar 300 ron pe fiecare. Ca atat ne-am permis si imi pare rau ca nu am avut mai mult pentru acesti nemuritori!!

Pentru editii speciale de show ale emisiunii Confidential (la care artistii efectiv muncesc!), am mai gasit cate 300 ron pentru Ileana Stana Ionescu, Jean Paler, Andrei Duban, Marilena Chelaru, Adrian Paduraru. O suma simbolica, daca o compari cu alte televiziuni.

A fost o chestiune de onoare din partea mea – sa-i rasplatesc pe marii artisti care vin sa munceasca pentru emisiunile mele. Principiul emisiunilor mele e unul singur – “Ai ceva sa-mi spui? Atunci nu ai de ce sa treci pe la casierie!

Cine se crede Monica Columbeanu se minta ca se poate adauga acestei liste de mari artisti? Mi-e rusine de minciuna in care traieste. Pacat de Iri, pacat de tatal lui Iri – oameni care merita respectati -, dar fatutza a ajuns prea departe!

NU UCIDETI ZEII 2! De ce plang Tamara Buciuceanu si Ion Lucian?

Tristetea acestor vremuri se transforma, cel putin pentru mine, in manie.

Am vorbit deseori cu Tamara Buciuceanu in decembrie, caci stabilisem sa fie laureata unui premiu de excelenta la Gala Confidential. Se simtea mandra de faptul ca tinerii o iubesc la fel de mult ca generatia ei. Dumnezeu a vrut ca in ziua Galei, Bucurestiul sa fie cotropit de un viscol cumplit, iar doamna Tamara sa nu poata pleca de acasa.

In ianuarie, am revenit cu invitatia. Glasul doamnei Tamara de luni, 1 februatie, mi se parut insa terifiant. “Domnule Brancu, iti multumesc, dar nu vreau sa mai fiu prezenta in aceasta societate. Nu mai pot.” Am simtit, ars de tristete, cum ii curgeau lacrimile. “E oare posibil ca, dupa o viata intreaga de munca, guvernantii sa doreasca sa ne reduca indemnizatiile? E nedrept… Sunt foarte trista, nu mai vad nimic bun in aceasta lume.” Lacrimile s-au intetit. “Sunt atat de trista, pentru ca acum cateva zile, am fost la inmormantarea unui mare regizor al Romaniei, Horea Popescu. Dac-ai sti cat de putini am fost la capataiul lui… Si NIMENI, nimeni din partea autoritatilor nu a venit… Simt ca suntem nu numai parasiti, dar si condamnati! Nu vreau sa mai exist public!” Citește în continuare NU UCIDETI ZEII 2! De ce plang Tamara Buciuceanu si Ion Lucian?

Ultima intalnire cu Gheorghe Dinica

Cand spun “ultima”, sper din toata inima sa fie “cea mai recenta”. Am povestit in cartea “Viata ca o intalnire” (2006) resorturile veneratiei mele pentru Gheorghe Dinica si cat de norocos sunt ca am stat de cateva ori alaturi de el. Ar fi prea mult sa-l pierdem si pe el in acelasi an cu Dolanescu, Nicu Constantin si atatia altii…

Acum o luna, intr-o seara de luni, la restaurantului Marshal, ne-am intalnit cu nasii nostri, Roxana si Ion Antonescu. In salonul restaurantului, Mircea Albulescu isi serba ziua de nastere, alaturi de nemuritori din stirpea lui: Radu Beligan, Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Dorel Visan, Misu Fotino, Ileana Stana Ionescu…

Am privit de departe, asa cum era si firesc, modul cald, calm si plin de spirit in care petreceau acestia. Spre noua seara, descopar ca un text pentru Agentul VIP nu ajunsese la destinatie, asa ca fug intr-un birou alaturat ca sa retrimit. In acest timp, doamna Gabi Dinica a venit cu maestrul la masa la care ne aflam, ca sa ne spuna un gand bun. Mi-a parut rau ca am ratat momentul, asa ca am trecut prin salon o clipa, inainte de a pleca la emisiune. I-am salutat pe toti… Maestrul Dinica m-a privit adanc. Doamna Gabi i-a soptit: “Uite, e Brancu…”. L-am simtit cumva pierdut… Stiu ca oboseala bolii cu care lupta de aproape cinci ani il face uneori sa piarda bataia de inima a clipei. M-a privit la fel de pierdut: “Da, Brancu…”

Seara, dupa emisiune, Oana mi-a povestit cu emotie clipa in care a venit spre masa noastra. Era acel Dinica ludic pe care-l stiam. “S-a asezat langa umarul meu, spune Oana, si ma mangaia pe mana. Degaja o energie si o caldura fantastica acest om. Apoi, mi-a zambit si a spus:  <Crezi ca Brancu s-ar supara daca ar sti ca te-am mangaiat pe mana?>. I-am spus ca nu, pentru ca il iubesti…”

Mi-am adus aminte atunci de o secventa, petrecuta cu trei ani mai devreme, la lansarea discului Parol ca te iubesc, cand o doamna, admiratoare inflacarata, s-a apropiat sfioasa de maestru si-a zis: “Pot sa va ating, maestre?”. Cu celebrul sau umor acid, Dinica a replicat: “Doamna, daca asta va face bine in viata sau la sanatate, poftiti…”.

Acum, cand stiu ca-i e ata de greu, nu-mi doresc decat sa-i mai strang o data mana…