Trecutul nu-mi da pace. La revista „VIP”, am gazduit un moment de superba intimitate al unei echipe de aur. Eram invitati, acum mai bine de 10 ani, in intimitatea uzinei de medalii a Romaniei: echipa de gimnastica dirijata de Octavian Belu si Mariana Bitang. Camerele de camin a fetitelor Lavinia Milosovici, Gina Gogean si Andreea Raducan erau vegheate invariabil, printre papusi si medalii, de un poster imens cu Michael Jackson. Regele Pop era prietenul cel mai bun al fetitelor care aduceau aur ca nimeni altcineva, traind intr-o austeritate teribila pentru un copil.
Azi, realitatea ne intoarce dur la acelasi lot. Rana lipsei de medalii nu s-a inchis inca, desi ceva, ceva a mai iesit. Alte fete, alta Romanie. Michael Jackson a trecut, si ca afis, in nefiinta. Azi, Nicolae Guta i-a luat locul, cu o manea pe teme de campioni, de o naivitate vecina cu cartierul Rahova.
Aceasta este diferanta. Inocenta asexuatului, dar giganticului, ca talent, Michael Jackson, era un tel curat pentru fetitele care au ajuns pe culmi. Jackson nu trebuia sa cante de dusmani, euroi si alte acareturi cu care se ocupa idolul fetelor de astazi. Guta. Daca nu ar fi tot Belu si Bitang acolo, m-as teme de o reprezentatie la sol cu buriceala marca Salam. In fond, astia suntem, cu astia defilam!
Asadar, sa coboram cu pretentiile pana la buric.