Arhive etichetă: Florina Cercel

A trecut un taifun al mortii prin teatrul romanesc. V-ati prins?!

A fost o data… nu ca n-ar fi fost niciodata…
O presa care macar pretindea ca e “de calitate” si ca vorbeste despre valori. Si chiar, pentru o vreme, oameni valorosi isi faceau loc in paginile – offline si online, vorbite si filmate – ale acestor valori.
Dar, vorba cantecului au trecut ani. Si viata s-a schimbat.
Am avut privilegiul de a sta – atat cat sa le inteleg mai bine – pe langa mari personalitati si am inteles ce le PARJOLEA sufletul mai tare: sa vada ca, dupa ani de respect si glorie meritata, sa fie uitati COMPLET.
Stiati ca peste teatrul romanesc tocmai a trecut un taifun al mortii?
Nu aveati de unde sa stiti decat daca erati din breasla.
Mai 2019. Intr-o liniste de catedrala, Ilinca Tomoroveanu, o artista desavarsita a Teatrului National si un manager marcant al ultimilor ani, ne-a parasit.
Apoi au fost trei saptamani de infern.
11 iulie 2019. Damina Crasmaru, un actor de forta si o finete exceptionala, s-a prapadit, la 88 de ani, la putin mai mult de un an dupa ce il parasise jumatatea sa, diva scenei Carmen Stanescu.
28 iulie 2019. Monica Ghiuta, o prezenta fina a unor mari filme romanesti, se duce catre cele sfinte, la doua doua zile dupa aniversarea sa.
30 iulie 2019. Florina Cercel, o forta a scenei si a filmului, pleaca, dupa o suferinta pe care a sfidat-o.

S-a intamplat des in istorie ca decesele unor mari personalitati sa se succeada rapid, pentru scurta vreme.
Dar NICIODATA, media nu a fost atat de indiferenta la disparitia membrilor unei perioade de aur a scenei.
Ironic, dar definitoriu pentru lipsa totala de cultura a media de azi e altceva.
Noroc ca Florina Cercel a jucat in serialele Inima de tigan si Regina, pentru a “deveni” o stire.
La disparitia Monicai Ghiuta, elementul cu care prea a incercat sa “prinda” publicul a fost faptul ca a fost Bunica din reclama de la Untdelemn de la…
Ceilalti doi monstri sacri nu au putut fi prinsi in detalii comerciale contemporane.
Nu stiu de ce alte popoare acorda spatiu mediatic mai mult cand se despart de mari artisti.
Mari pretentii sa nu avem de la tabloide, ca ele au, oriunde in lume, un nivel de public prea putin interesat de acest gen de oameni. Atata pot!
Dar ce ne facem cu deontologica si mult-prea-politic-angajata presa de calitate?

Nimic. E trist.
Gheorghe Dinica mi-a spus, acum 12 ani, in direct la Antena 2, ca atunci cand ei erau “lei”, in anii ’70, a fost CEVA, o efervescenta si o adunare de forte rarisima.
Azi, clar, este ALTCEVA. Oare o avea macar putin din acel CEVA, pentru a fi cu adevarat relevant?

Adio, Florina Cercel! O amintire cu ea si cu Lucrezia Borgia.

O femeie cat un univers! Puternica! Dreapta! Demna!
O sa-mi fie dor de cuvintele frumoase pe care Florina Cercel mi le-a spus, cand am premiat-o pentru rolul din Camerista si cand am avut un dialog superb la Agentul VIP.
O sa-mi fie dor de privirea ei ca un laser, cand m-a intrebat: “Ce se intampla, domnule Brancu, cu televiziunea? Unde duc vremurile acestea?” Aceeasi intrebare ca Marin Moraru, Papaiani si multi altii care nu mai sunt…
Mi-o aduc aminte, maiestuoasa, pe scena Teatrului National, in Lucrezia Borgia. Prietenul meu, Catalin Ionescu Arbore, ii facuse un costum fabulos (il vedeti mai jos), pe care, cu o zi inaintea repetitiei generale, il lasase la portarul Teatrului, cu mentiunea “Pentru Lucrezia Borgia”.
Florina Cercel avea sa vina pentru a-l vedea, iar portarul, naiv, spuse: “Doamna, nu e pentru dvs, e pentru Lucrezia Borgia!”.
Cu vocea ei ca un sfredel, doamna Cercel a spus: “Domnule, EU SUNT LUCREZIA BORGIA.”
E o generatie care lucra pe scena pana la confundarea totala cu personajul. Sa-i plangem. Ca ei nu cred ca o sa mai avem.

O poveste de senzatie cu Monica Davidescu. Petrecere ad-hoc pe sosea, de ziua Florinei Cercel!!!!

Viata face ca, uneori, filmele cele mai frumoase pe care le traim sa fie spontane. Regizam, poate, prea mult fericirea. Iata un exemplu, povestit in culisele emisiunii Agentul VIP de proaspat refacuta Monica Davidescu, dupa acel accident cumplit la picior.
Marti noaptea, echipa spectacolului Gaitele – vazut indeobste la Teatrul Metropolis – a plecat catre Craiova, pentru o reprezentatie. In distributie, nemuritori – Florina Cercel, Ileana Stana Ionescu, Rodica Popescu Bitanescu, dar si Monica. Pe drum, echipa a oprit la un “non-stop”, pentru chestiuni de stricta necesitate. In local, o alta dimensiune. Era o petrecere a unor oameni simpli care, vazandu-i pe actori, i-au adoptat imediat. A urmat un chef de zile mari, mai ales ca lautarii aferenti au aflat ca era deja, calendaristic, aniversarea Florinei Cercel si i-au facut o groaza de dedicatii. Artistii spun ca a fost o noapte de povestit prietenilor!

Acum un an… eram acasa la Adrian Paunescu! Un text pentru voi.

Dramatica despartirea de marele poet. Romaniei ii lipseste suflul fara el. In afara minunatului proiect numit Premiile Flacara lui Adrian Paunescu, Andrei si Ana Maria editeaza un aceasta saptamana un numar marcant de aniversara. Ar fi implinit 68 de ani.
Pentru ca sunt onorat ca s-au gandit la mine, pentru a publica un material in aceasta editie speciala, va ofer aici textul pe care l-am oferit Anei Maria pentru publicare. Va invit cu toata caldura sa cautati revista si sa o pastrati in colectia dvs. de aur.

Adrian Paunescu traieste in mintea mea.
Nu, nu e un cliseu de opereta. Meseria mea este sa aduc pulsul zilei in ochii publicului interesat de profilul privat al oamenilor cunoscuti. Misiunea subsemnatului este insa aceea de a aduce adevarul si autenticitatea valorii in prim-plan. Lumea in care actionezeste insa cumplit de redundanta. De ani de zile, simt, cel putin lunar, nevoia unei guri de aer. Simt nevoia de aduc in studio valoare, geniu, putere interioara remarcabila.
Atunci, il sun pe Adrian Paunescu. Cu gentiletea-i nemasurata, poetul aparea degraba langa mine. Si totul, in acea emisiune, capata dimensiunea unei emotii incomparabile. Atent la efectul cuvintelor sale, Adrian Paunescu telefona mereu a doua zi, pentru a sti audienta.
Adrian Paunescu e cartea mea norocoasa. Nimeni nu stie ce voi marturisi acum. Acum aproape doi ani, intr-o noapte bantuita de cifre, presat de nevoia teribila a oricarei televiziuni de a face audienta, am fost sfatuit cu insistenta sa invit marile nonvalori
ale zilei. Sa capitulez.
Am spus: “Stop!”.
A doua zi l-am invitat pe Adrian Paunescu in studio, printre privirile mirate ale colegilor TV. Era pariul meu. Castigat datorita lui. Audienta senzationala de atunci a dat sansa emisiunii mele la viata curata. Dupa Paunescu, au fost Draga Olteanu, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Corneliu Vadim Tudor, Florina Cercel, Costel Constantin si altii. Aceste succese ulterioare au fost construite insa pe mitul acelei seri magice cu Adrian Paunescu.
Astazi, cand simt ca ma sufoca mizeria mondena, reflexul nu m-a parasit. Imi spun sa-l invit pe Adrian Paunescu.
El ma va salva mereu…