Am deschis astazi ochii privind socat televizorul. Am citit cu litere mari istoria unui esec. Asta e viata, zicea Sartre, istoria unui esec.

Istoria Madalinei Manole NU este a unui esec, de aceea privesc stupefiat sfarsitul ei. As vrea sa inteleg, pentru ca semnul de intrebare este prea mare. Privesc aceasta fotografie din aprilie 2010, cand am vazut-o ultima oara, si imi amintesc.

I-am luat Madalinei primul interviu in 1993. Eram un tanar reporter, timorat de celebritatea si frumusetea artistei din fata mea. Forta femeii se simtea din pasiunea si hotararea cu care vorbea despre Serban Georgescu si povestea succesului lor unic. Imi povestea despre cununia ei cu compozitorul, desi evenimentul, practic, nu se petrecuse. Acea sa fie cativa ani mai tarziu… Nu am inteles de ce m-a pacalit atunci, iar acum as privi altfel declaratia ei prin prisma celebritatii care naste atat invidie. Madalina Manole si-a dorit o viata perfecta, iar ceea ce i-a lipsit a ambitionat-o pana la granita cu depresia. Citește în continuare Cand m-am intalnit cu Madalina Manole →