Arhive etichetă: emir kusturica

Dan Chisu – revelatii prin slalomul zilelor unui vizionar

“E august 2005. Sunt la aniversarea lui Dan Chisu. Implineste 50 de ani, iar borna psihologica trebuie marcata cu o petrecere de seama. Suntem in curtea casei sale de la Izvorani. Locuinta este adorabila: nici prea mica, nici prea mare, construita cu fantezia “esperanto” a lui Dan. Am mancat niste specialitati nebunesti…
Stropii de ploaie sperie zecii de invitati, care fug de langa piscina in casa sau intr-un chiosc din curte. Umar la umar, aproape spate in spate, sunt oameni atat de diferiti. Aici, Calin Popescu Tariceanu. Acolo, Trident. Aici, Andreea Esca. Acolo, Irinel Columbeanu. Aici, Serban Ionescu. Acolo, Ion Ion Tiriac.. Asa e si Dan, greu de definit.
E muzica in surdina si multa, multa vorba. In apa piscinei pluteste, ca o metafora nemiloasa, o pereche de schiuri. Asa ne ducem toti la vale… E bine la Dan, si totusi plec. Ar putea fi o petrecere neuitat, daca nu i-ar lipsi eact acel parfum pe care Chisu l-a invatat de la bunii lui prieteni, Goran Bregovic si Emir Kusturica. Da. Cred le lipseste un taraf.
La bulivar, birjar!”

Viata ca o intalnire. O carte pe care am scris-o in 2006 si care prezinta unul ditnre zidurile vietii lui Dan Chisu. Fusese fugarul aventurier descris in romanul Singur sub dus. Fusese impresarul vizionar, alaturi de Phoenix, care a stat si a invatat alura occidentala langa Ion Tiriac. Seniorul. Fusese creatorul de evenimente Dakino si Noaptea devoratorilor, inainte ca publicitatea sa fie si in Romania un spectacol al fanteziei. A lansat lumea stand-up, cand glumele la TV erau ca pe vremea lui nea Marin… de Amza Pellea vorbesc, da?
In felia de viata de mai sus, era chef-ul. Pe vremea, se numea inca bucatar, inca nu venise frenezia chef-ilor. Si aici a fost vizionar. Era monden, era popular. La lansarea restaurantului sau, in 2003, in asteptarea ficatului sau cu amaretto, a venit fermecata jumatate de oras.
Apoi, a venit regizorul – creator frenetic si neasteptat la peste 50 de ani efervescent, bun – care s-a dezis de mondenul din trecut, doar din spirit de casta. Sa nu-i zic manierism. Presa vedetelor a fost mereu aceeasi, in esenta, chiar si in vremurile ei pestrite. Trebuie sa stii cum sa o iei. Si Dan chiar se pricepe la oameni.
In aceasta goana intre vieti, intre aceste falii, Dan Chisu a trait. A lasat. A convins. A fugit. Si acum boala incearca sa il prinda din urma. Nu cred ca ajung trei operatii pentru cea mai nemiloasa boala, ca sa-l doboare. Dar, pentru binele unei vieti sociale care a avut nevoie mereu de prospetime, Dan trebuie sa ramana multa vreme printe noi. Pana la ultima rasuflare, schiurile lui duc undeva…