Arhive etichetă: dan voiculescu

CA SA STIM CUM STAM LA AGENTUL VIP, STIMATE DOMNULE OANCEA!!!

Am citit cu oarecare amaraciune ce a scris Sorin Oancea despre Antena 2/Antena Stars, cum ca nu ar exista din punctul lui de vedere!
Probabil ca exista pentru el in clipa in care Dan Voiculescu l-a delegat in 2010, dupa plecarea lui Mihai Gadea, sa se ocupe de aceasta televiziune si, pentru vreo luna si ceva (pana cand si-a facut “ploile” cu B1 TV), chiar am dialogat si a luat decizii importante, in urma consultarilor cu mine.
Asa, amarati cum suntem la Antena Stars, suntem PE PROFIT dintodeauna. Si tot asa, amarati, batem o groaza de productii in care se baga mult mai multi bani decat noi.
Si ca sa nu credeti ca vorbesc din vise, hai sa vedem clasamentul audientelor in zona de divertisment din luna iunie. Calculati bugetele tuturor emisiunilor dinaintea mea, impartiti la 30, apoi aflati cat costa emisiunea Agentul VIP. Parca merge, nu?

10514940_10201203342965161_437202239_n

BEST OF 2012 – Traian Basescu, un fel de Usain Bolt

Ma umfla rasul cand aud ideea ca Mogulul ne subordoneaza si, ca o armata, ne trimite in lupta de gherila. Locul e chiar mai liber decat v-ati putea imagina. Iata un text pentru VIP scris la ora la care referendumul impotriva lui Basescu inca nu isi aratase roadele. Cred ca o sa va placa…

Daca Traian Basescu ar fi concurat la 100 de metri plat, Usain Bolt nu ar fi fost astazi ceea ce este. Rezultatul consacrat de Curtea Constitutionala saptamana trecuta il arata pe presedintele ales al Romaniei mai viu ca oricand, construind o legenda – toate marile finale ale vietii au fost castigate la fotografie. Sa le privim cu atentie, pentru a vedea in actiune strategiile alergatorului Traian Basescu.
In cursa nu se intra decat la momentul potrivit, considera Basescu, a carui principala pasiune este viata in campania electorala. Regula momentului intrarii in batalie a fost stabilita inca din anul 2000, cand Partidul Democrat il asaza in extremis la startul campaniei pentru Bucuresti pe Traian Basescu, dupa ce testase piata cu un candidat mult mai slab. Distanta era uriasa fata de preferatul sondajelor, Sorin Oprescu, care, de altfel, il surclaseaza pe Basescu in primul tur de alegeri, 41,1% contra 17,1%. Apare a doua constatare – lupta in pluton nu ii place lui Basescu, ci inclestarea unu la unu, acolo unde stie sa calculeze orice lovitura. Iunie 2000 a fost momentul in care Basescu a activat pentru prima data rolul vietii sale – singur impotriva tuturor. Acreditand ideea ca el e omul care lupta impotriva unui sistem cu implicatii totalitare oculte, Traian Basescu pozeaza perfect in „salvatore della patria“ si, uluitor, intoarce rezultatul! 50,69% versus 49,31%. Prima victorie la fotografie. Oprescu nu a putut cataliza energiile unor oameni care nu voteaza, precum Basescu.
In acea spectaculoasa batalie apare o alta caracteristica a campaniilor sale – umorul si sintagmele introduse in folclorul urban. Ardeiul iute devine un simbol popular.
Intre campanii, Traian Basescu da mereu impresia ca pierde tot. In debutul anului 2004, Partidul Democrat nu mai avea grup parlamentar, din motive numerice. Oamenii care, de altfel, il ajutasera sa ia partidul lui Petre Roman, plecasera catre un PSD care controla tot. In aparenta. Basescu parea un primar haituit de procese, incapabil de a pastra o echipa in jurul lui, dar sigur pe un Bucuresti care ii simpatiza fronda. Campania pentru localele din 2004 avea sa fie un rarisim galop de sanatate pentru Basescu, dintr-un motiv simplu – nu e bine sa trimiti un adversar slab pregatit in lupta cu batranul lup de mare. Mircea Geoana era atat de nesigur pe el, ca potential primar, incat Basescu a preferat sa iasa la orice confruntare cu el, pentru a-l ridiculiza. Victoria detasata impotriva unui PSD care aruncase sume imense in publicitate avea sa fie pigmentata de o noua legenda urbana: Basescu, fotografiat cu paine si sare in mana, si text in stilul casei – „vizitele scurte sunt cele mai placute!”.
Marile resurse ale personajului Traian Basescu nu le banuia insa nimeni! Din nou, intra intr-o batalie cand nimeni nu se astepta. Octombrie 2004. Cotat cu sanse mari la prezidentiale, Theodor Stolojan se retrage in chip incredibil, din motive de sanatate care, pigmentate de lacrimile (o premiera pe chipul unui politician!) si imbratisarea aliatului Basescu, au trezit un electorat care nu era interesat de lupta politica. Aura anti-sistem a lui Basescu a urcat la cote incredibile. Victimizarea a prins la fix, ca si noua sintagma populara – „sa traiti bine!”. In ciuda unui arsenal administrativ fara precedent si a unei guvernari pozitive, Adrian Nastase pierde uluitor in turul al doilea – 48,77% versus 51,23%! A doua victorie la fotografie a lui Basescu.
Cum mai poti fi singur impotriva tuturor cand esti presedintele tarii si ai intors totul in favoarea ta? In doar cateva luni de la investire, stilul lui Basescu il face sa piarda controlul Guvernului, Parlamentului si, dupa numai doi ani, in aprilie 2007, o majoritate il suspenda. Majoritatea impotriva e tot ceea ce isi doreste de obicei Traian Basescu. Ideea antisistem, sub numele de cod 322, se naste de la sine si, pe fondul eternei probleme a opozantilor sai – relaxarea din umbra unei majoritati si lipsa unei previziuni a tuturor elementelor razboiului cu un luptator de gherila -, Basescu a castigat lejer primul referendum: 74,48% versus 24.75%. Traditia mesajelor puternice s-a pastrat. Afisele cu Basescu, astupandu-si urechile sau gura, semn ca nu vrea sa taca sau sa auda semnele sistemului declarat de el ticalosit, au prins.
2009 a fost momentul in care Traian Basescu avea nevoie de un nou sistem cu care sa para ca lupta de unul singur. Nu erau suficiente partidele adverse, asa ca dusmanul a devenit media privata – Patriciu, Voiculescu si Vantu. Mesajul impotriva oamenilor de afaceri pare mai degraba de stanga, Basescu zice ca e de dreapta. Dar ce conteaza, cand e nevoie de un sistem de invins? Victimizarea a functionat perfect. Lovit zilnic de sute de ori in direct la tv, Basescu a starnit compasiunea publica. Culmea victimizarii este caseta in care Basescu pare sa loveasca un copil, prilej de noi lacrimi publice si procente intr-o batalie ce parea pierduta. E drept, nu a avut nici adversar pe masura, caci Geoana parca ii prinsese frica din 2004. Cu toate cartile in mana, Geoana se declara victorios in noaptea alegerilor. Dimineata, adevarul iese la iveala – 50,33% versus 49,66% pentru Basescu. Prilej de o noua replica istorica – „un fleac, i-am ciuruit”. Sa povestim istoria lui 2012 pare inutil, pentru ca e ca si cum am relua ingredientele deja prezentate. Sistemul e prezent in secventa lui cea mai inalta – pericol de lovitura de stat! -, mesajele parca nu mai sunt atat de proaspete, dar asul din maneca este sprijinul international si un boicot la care adversarii nu se asteptau. Si finalul la fotografie, la un milimetru de acea jumatate plus unu. Basescu alearga.

Best of 2012. O intalnire – sau mai multe – cu Crin Antonescu

V-am spus ca am nostalgia scrisului. Dar pentru ca anul trecut mi-am stapanit-o nitel, va ofer un text publicat in VIP despre Crin Antonescu. Pentru cei care citesc, retineti: faptul ca e in aceeasi tabara politica cu patronul Antenelor nu m-a interesat. De fapt, nu ne-a interesat, in alcatuirea parerilor mele, pe niciunul dintre noi. Citi doar.

La masa de bridge a vietii publice, Crin Antonescu este omul care mizeaza pe “totul sau nimic”. Statistica vietii lui il duce, astazi, in postura de presedinte. Meciul final din 29 iulie poate inlatura, o data cu sintagma “interimar”, si stigmatul ghinionului pe care unii i l-au pus in carca. Pariurile vietii lui insa au avut mize spectaculoase.

Primul interviu consistent despre viata personajului Crin Antonescu a aparut chiar aici, in revista “VIP”. Istoria lui 1998 consemna prezenta celui mai pletos ministru din cati a avut Romania. Crin Antonescu, titular la Tineret si Sport, traia boem. De fapt, este un boem in retragere, asa cum ne povestea. Cei doi ani pierduti in timpul facultatii sunt fructul unei perioada in care si-a cam luat lumea in cap! Ambitia insa i-a dat mereu tarcoale, fara a forta norocul. Pana acum… Asadar, 1998 il surprindea pe Crin Antonescu intr-o locuinta minuscula, raportata bunaoara la casa lui Adriean Videanu, o mica rivalitate romaneasca la Versaiiles. La Piata Iancului, printr-o curte interioara rupta din interbelic, Crin Antonescu si sotia sa, Aura, isi construiau vise si schimbau sarutari, in fata reporterului “VIP”. Dragostea insasi fusese un pariu! “Era in ’82, eu eram la post, in Tulcea. Facusem un ramasag, nu mai tin bine minte miza, cu unul dintre cei mai buni prieteni si am castigat! Conform intelegerii, amicul meu s-a prezentat la terasa pentru cinste, alaturi de doua fete. Una a fost sa fie Aura. Din acea seara, am ramas impreuna.” Aura, absolventa de Psihologie si de Politehnica, este intruchiparea daruirii pentru dragoste. Amandoi – firi puternice, cu punct de vedere bine argumentat, dar care au crescut astfel o dragoste care avea sa isi scrie istoria, dupa cum se stie, in agonie si extaz. Din dragoste, Aura a ales, in ciuda datelor precare de sanatate, sa aduca pe lume o fetita absolut minunata, dar pretul a fost scump: s-a imbolnavit iremediabil si, cuprinsa de disperare, si-a curmat viata.
Altii in locul lui Crin Antonescu s-ar fi prabusit in abis. Ar fi pierdut haturile. Dar Aura l-a privit mereu prin ochii Irinei, un copil adorabil pe care am avut placerea sa-l cunosc. E matura, nu e deloc genul de copil de personalitate care crede ca i se cuvine totul. Se simte educatia tatalui care a crescut intr-o curte cu 12 familii, intr-o ambianta inconjurata de dragoste, dar si de reguli.
Crin a mers mai departe pentru Irina si a aparut in el o samanta extraordinara de darzenie. Dumnezeu i-a dat mereu a doua sansa. In viata particulara, se numeste Adina Valean, o femeie care are ceva in comun cu Aura: e o femeie puternica. Vorbim, asadar, despre o familie in care polemica este sarea si piperul, facuta insa intre limitele firesti. In 2010, aveam sa calc pragul casei cuplului Adina Valean – Crin Antonescu. De data aceasta, era vorba de un apartament absolut normal din zona Pietii Constitutiei. N-am vazut absolut nimic din ceea ce se poate numi inavutire sau lux. Computerul fostului candidat la presedintie statea langa o masa de calcat. Crin ne-a serviut cu o gura de whisky, apoi ne-a lasat sa intram in intimitatea sa. Doi ani mai tarziu, povestirile de atunci au alta perspectiva, cata vreme vorbim de un presedinte interimar al statului care a promis ca, daca referendumul ii da dreptate lui Traian Basescu, se retrage din viata politica.
Mutarea lui Crin Antonescu la Cotroceni, macar pentru o perioada, a facut-o pe Irina sa cada pe ganduri. Si-a adus aminte, cu siguranta, de perioada campanieie prezidentiale din 2009, cand, ca niciodata, tatal ei nu mai avea timp sa o duca la scoala, sa discute lectiile cu ei, sa se plimbe. Caci familia Antonescu este profund citadina – iubeste orasul si adora sa se plimbe pe strazile lui. Azi, asta ar mai fi posibil, cu linistea dorita, doar noaptea sau dupa “metoda Cuza”: deghizat… Asadar, copilul, nitel intrigat ca tatal avea o preocupare majora care ii rapea timpul, si-a sustinut cu jumatate de zambet tatal. L-a intrebat timid: “Daca o sa castigi, asta inseamna ca nu o sa mai ai timp pentru mine!”. Crin a asigurat-o ca oricand va avea timp pentru ea. Un copil nu poate fi pacalit.
A doua zi dupa scrutin, cand Antonescu pica din primul tur in calitate de revelatie a alegerilor, Irina a spus ce gandea: “Ai pierdut! YES!!!” Totul revenea la normalitatea dorita de ea. Care, iata, normalitatea e tulburata de faptul ca tatal ramane principalul favorit, pana la proba contrarie, pentru a fi succesorul lui Basescu. Poate ca maturizarea Irinei face ca acel YES!! sa fie raspunsul la alta intrebare, la ora scrutinului.

Maia anunta vremuri grele…

Hai, frati si surori, la teatru! Gala Teatrului Tanar va fi un hit (am inteles ca si mogulul va fi acolo, discret, pe 28 si 29, dar si pe 5 mai, la Odeon, cand e evenimentul cel mare…), dar pana atunci, Maia cea de neuitat va cheama la teatru, atata cat va mai fi! Caci, desi nu se construieste, putem fi atat de buni la daramat!

Post-Madonna: mondenitaturile locului

Hai sa va zic si ce vedete bastinase am mai vazut pe acolo, si in ce pozitii:

1. Catalin Botezatu (insotit de baiatul de Bamboo Plapcianu) era suparat, pe bune dreptate, ca a dat o poala de bani pe bilet (pachetul Gold costa 1450 lei de om, cu loc de parcare in Piata Constitutiei), dar nu a existat o intrare separata pentru lumea care a dat banul asta si a trebuit sa ocoleasca tot stadionul, in praful acela ingrozitor, ca sa ajunga la locul pentru VIP-uri. Unde era praf mai mult ca oriunde! Are perfecta dreptate!

2. Politicieni? Ceva, ceva. Extrem de volubil, bronzat, in forma, Dan Voiculescu, venit cu nepotelele si cu Camelia. A stat de vorba mai multa vreme si cu Daniel Buzdugan, la cortul destinat celor cu pachet VIP. In rest, i-am mai vazut pe la tribuna pe Laszlo Borbely, Eugen Nicolaescu si pe Mihaela Geoana. Restul, nu au avut timp, pare-se, de concert.

3. A doua zi dupa ce s-a anuntat concertul, deci in iarna, Daniela Gyorfi m-a rugat sa-i fac rost de bilet, ca e idolul ei si nimic nu-si doreste mai mult de la viata. Recunosc, nu am reusit sa o ajut. M-am bucurat ca am vazut-o la Tribuna VIP, de mana cu George Tal. De ce “de mana”? Pai, stiti si voi…

4. O parte de Holograf, la sueta in praf. Dan Bittman si Edi Petrosel. La taclale cu Oana Roman, care zice ca nu a avut vacanta in vara asta, ca a muncit.

5. L-am vazut si pe Razvan Ciobanu. Niciodata in viata lui nu a fost atat de slab.

6. Ileana Lazariuc si Ion Ion Tiriac.  Nici nu zici ca a nascut de doua ori femeia asta. La fel de perfecta la trup, cum o stiti. Au mancat la cortul VIP, impreuna cu Mirela Stelea, apoi au venit la spectacol. Si au plecat cu o jumatate de ora inainte de final. Habar nu am de ce.

7. Simona Patruleasa si Sabin Ivanov, si ei la cortul VIP. Au intrat, dupa care Simona a ramas la masa cu niste cunoscuti, iar Sabin a stat, minim 45 de minute, cu spatele la ea, vorbind la telefon. Cam mult…