Arhive etichetă: ac/dc

POZELE DIN TELEFONUL MEU – Sa ne bestializam, zic…

Daca vreti sa va arat sangele de rocker din mine, dati drumul la You Shook Me All Night Long!
Si incepe deranjul!
Concertul ACDC de la Bucuresti, dupa cum v-am si povestit aici, este unul dintre cele mai tari concerte de rock pe care le-am vazut pe aici pe la noi, desi legendele rock care ne-au vizitat le-am cam vazut.
Asa ca vizita in platoul meu a lui Dave Evans, primul solist ACDC, a fost o onoare si o placere!!!
Rockerul responsabil cu vizita a fost Toni Ionescu de la Trasnitii!

20140530_234550_resized

AC/DC la Bucuresti: Moni asculta Back in Black!

Ce poti sa stii si sa vezi, pe post cronica mondena, in mijlocul a 60.000 de oameni? Cred ca mai importante decat orice sunt bucuria si sinceritatea zecilor de mii de fani. Am vazut oameni cu un picior in ghips, in carucior, urmarind regalul cu tigara in coltul gurii, ca bateristul Phil Rudd. Pentru ei spune AC/DC, For Those About To Rock We Salute You.

Printre zecile de mii de coarne rosii AC/DC care palpaiau in noapte, va zic cateva “mondene”. Rodica si Cristi Minculescu au aflat de la mine (culmea!) de concert, pentru ca, daca nu stiati, Cristi nu trebuie sa faca, inca, baie de multime. Sentimentul lui Cristi, la acest concert, a fost acelasi ca acum trei ani, la Rolling Stones, si ceva mai mult. A fost mut de placere.

Ne-am strecurat prin suvoaiele de oameni, pentru a ajunge la tribuna A2, unde am intalnit chipuri cunoscute. Silvia Dumitrescu, impreuna cu fiul ei, a topait ca un fan adevarat. Fara fite. In apropiere, Zoli de la Sistem (alaturi de sotie) a privit mai degraba tacut desfasurarea de forte.

Marius Furdui, directorul de la Europa FM, mi-a soptit: “Ti-am zis ca l-am vazut anul trecut pe Angus Young. Asta sigur nu e normal la cap. N-ai ce-i face!” Corect, Cine a mai vazut dialog intre public si o chitara, ca acum?

In spate, mica-mica, langa prietena ei Diana Haidinger de la Boudoir, Moni. Chiar ea, Moni Columbeanu. Fara sot (desi mai degraba sotul e contemporan cu trupa decat dansa!). Moni la rock “mineresc“, cum spune Minculescu? Da. Am tras cu ochiul la ele si, in afara lungilor reprize de sms-uri (nu se mai lecuieste odata…), Moni chiar a dat din cap ca rockerii la Thunderstruck si Back in Black. Dar, dupa o ora, a cedat si-a plecat. De frig? De lipsa paparazzilor? N-am avut timp sa analizez, tavalugul AC/DC nu merita pierdut!

Prin public, l-am vazut trecand pe Ionita de la Clejani. Ziceti voi ca nu v-ati fi asteptat la asta! Alaturi de fiul Fulgi (care cred ca trage cu urechea la rock!), Ionita mi-a facut semn ca Viorica nu e prezenta. “E prea tare muzica pentru ea!”.

Final firesc: trecand printre rauri de rockeri, fara a fi tintuit de vreo privire scrutatoare ca si cum ar fi o vedeta, s-a strecurat Florin Serban. Ursul de argint. Era linistit, celebritatea pe care tocmai a capatat-o nu se manifesta nicicum. El cand vrea sa “rock”, “rock”.

P. S.: As vrea sa-i multumesc si sa-i transmit un sarut de iubire Oanei, care a vrut sa-mi faca o surpriza si a procurat chiar ea biletele. Si au fost primele doua ore de rock adevarat din viata ei, petrecute cu mandrie in fata AC/DC.

AC/DC la Bucuresti – absolut incredibil!!!!!

Alaturi de alte 60.000 de suflete dornice sa vada de aproape cum palpita viata cu adevarat, am fost duminica seara, in Piata Constitutiei, pentru a vedea live AC/DC.

A fost un sentiment absolut rascolitor. Forta incredibila a unui om care traieste intr-o simbioza perfecta cu chitara sa, Angus Young, mi-a dat o senzatie de supraomenesc. Chitara lui parca taie cu lama, iti da palme, te trezeste si te ameteste. Si doua ore nu s-a oprit, exact precum locomotiva-laitmotiv de pe scena. Si totusi… Cum e posibil ca AC/DC sa se miste si sa cante EXACT ca acum 35 de ani? De unde atata energie interioara?

Brian Johnson, cu fata lui de docher proaspat ridicat de la o bauta, ca sa ciupeasca de fund niste gagici, a degajat in fiece secunda 100% vitalitate, prin gest, voce si miscare, un sentiment de exaltare pozitiva, pe care l-am regasit in viata reala doar in cateva gesturi ale lui Cristi Minculescu (a carui “deschidere”, alaturi de Iris, a fost legitima si, evident, la nivel inalt).

Am vazut multe pe-aici, de la Madonna si Kylie sau Lenny Kravitz, George Michael sau Leonard Cohen si pana la Metallica, Plant, Whitesnake sau Rolling Stones. Dar o asemenea putere IN muzica, va jur, nu am mai auzit.

Revin si cu cateva “mondene”.

P. S.: As multumi lui Marcel Avram si lui D&D Music Entertainment, desi efectiv nu-i cunosc personal, pentru ca a fost o experienta, asa cum doresc oricui. Reper, a fost o intalnire cu viata.