Arhive categorie: Diverse

Ramanem fara zei, in anul 100. La moartea lui Dumitru Farcas.

Ne pierdem sufletul. Zi dupa zi.
Astazi, a plecat catre cer un simbol al Romaniei cu spatele drept. Fara compromisuri. Fara indoieli. Patriotism pur. Romania in starea ei ideala.
Dumitru Farcas.
O viata atat de fireasca pentru un geniu romanesc. O viata normala, fara farafastacuri mondene. Doar dedicare pana la uitarea de sine, pentru muzica si Romania.
Daca nu ati vibrat macar o data cand taragotul maestrului Farcas a ridicat clipa catre infinit, ar trebui sa va intrebati daca sunteti romani doar in pasaport.
Moartea lui Dumitru Farcas mi-a creat un deja-vu. A fost ca la Doinea Cornea, simbolul rezistentei ca natiune. A fost si ca la Cristian Topescu, vocea celor mai inaltatoare momente de mandrie ale secolului trecut.
Vibratie nationala? Macar putina vibratie nationala?
Nu.
Iohannis, Dragnea, Dragusanu, Untold, Daea, porci, Crudu.
Actualitatea, mai ales efermera.
Si atunci, va intreb: nu credeti ca destinul ni-i ia pe Cornea, Topescu, Farcas in 2018 si Dumnezeu stie ce-o urma, tocmai atunci cand implinim 100 de ani, ca lectie pentru aceia care nu-si respecta trecutul si nu isi merita viitorul?

Don Vito. Locul in care mananci si te simti ca-n Italia.

Marturisesc: sunt vinovat.
Ador mancarea italiana. Si nu e loc pe lumea asta, unde sa fi calcat, sa nu fi testat – dincolo de bunatatile autohtone – si un restaurant cu parfumul etern al mirodeniilor, bucatariei, aromelor, surprizelor de la “cucina italiana”. De ce Italia? Pentru ca este, in ciuda a ceea ce pare previzibil si liniar – pizza, paste, bistecca, fructe de mare -, gastronomia cu o mie de fete: ale fiecarei mici localitati, unde apare o noua versiune minunata a ceva ceea ce credeai ca stii. Din mana unei bucatarese grozave.
Asta am trait de Pasti la Sorrento si in imprejurimi.
Si de aceea ne-am intors in vara in Italia, dar la Bologna.
E Italia inimii Oanei.

Ne opresc insa multe angajamente, pentru a ajunge mai des acolo. Cei care urmaresc canalele noastre de socializare descopara ca, regulat, ne intoarcem intr-un loc unde savoarea E CA ACOLO. Unde eu nu ma satur de o porte de gamberetti e cozze, ca o simfonie fresh de gusturi, sau de o bistecca piemonteza, cuceritoare.
Trattoria Don Vito.
In locul apropiat de Piata Amzei, mai e ceva care efectiv creeaza iluzia unei “Italii la noi acasa” – muzica de aur a anilor ’80, cu Ricchi e Poveri, Umberto Tozzi, Toto Cutugno, Al Bano si Romina sau Celentanto. Si imaginile lui Mastroianni sau Alberto Sordi de pe pereti.
Unic!
Nu aveti cum sa nu incercati!

Doina Cornea: eroul vs. şampania de 100.000 de euro

“Care era secretul puterii mele, în lupta cu sistemul comunist? Mă gândeam mereu ce ar face polonezii, cu curajul sindicatelor lor. Ce ar fi făcut francezii…”
O femeie, cât o mână de om, trăgea aer în piept şi, astfel, avea curajul de a răspândi manifeste anticomuniste în anii 80, de a scrie la postul de radio “Europa liberă” şi de a suna la ambasadele occidentale, în speranţa unei veşti bune. O profesoară, cu o voce subţirică, dar tăioasă ca un fierăstrău. Şi ochi blânzi, când nu simţeai fulgerul dârzeniei de eroină.
Da. Doina Cornea a fost o eroină. Şi tocmai a plecat unde se va simţi mai bine – în Rai. Să mergem pe logica aspiraţională a Donei Cornea. Ce ar face francezii, polonezii, când le-ar dispare o eroină care s-a luptat incredibil cu un sistem malefic? Ce ar face americanii, cei fără prea multe rădăcini istorice?
Ar fi fost o clipă perfectă pentru un omagiu, funralii naţionale şi o întoarcere la reperele de fiinţă şi de suflet ale Doinei Cornea.
Românii au altă treabă decât să-şi iubească eroii. Politică zilnică fără sfârşit. Monden folosit până la refuz. Da, Doina Conea a supravieţuit pentru scurtă vreme şi ştirii şampaniei de 100.000 de euro! Delirul nopţilor de 1 Mai nu mai e apanajul specialiştilor în monden, ci chiar tema preferată a televiziunilor de ştiri, cu pretenţii de influenţă în mentalul profund al poporului român.
O şampanie mult prea scumpă ajunge să fie mai importantă, pentru agenda fiecărui om şi a canalelor media cu pretenţii, decât memoria unui om, Doina Cornea, a cărui sacrificiu face ca azi să nu mai trăim în comunism… Eroi sau viaţă de consum? Cum o fi bine să trăim?
Sau nu ne mai dăm seama unde trăim?
Nu. Doina Cornea a plecat aproape în anonimat. Mulţumim, doamnă. Ce minune ai fost… şi cum am ştiut cu toţii să te uităm cât ai fost aici.
Iar noi? Noi merităm tot ceea ce avem. Sau nu avem.

Dor de Stela Popescu (9 motive)

Trec zilele şi simţim tot mai dureros că lumea se va mişca tot mai greu – iar lumina va răzbate tot mai anevoie printre nori – fără un reper. Fără un superlativ. Fără o sursă de inspiraţie pentru excelenţa acestei lumi. Fără culoarea care face ca acest loc să simtă iubire, râs, cochetărie, curaj, forţă şi feminitate.

Iată de ce îmi va fi dor de Stela Popescu.
1. Imi va fi dor de dorinţa de a străluci mereu, de pofta neostoită, până în ultima clipă, de a fi o exponentă a vieţii frumoase, deştepte, puternice, a unei fel plin de a trăi, de a te bucura de tot ceea ce viaţa-ţi oferă..

2. Imi va fi dor de sinceritatea dezarmantă, dar frumos disimulată în cuvinte meşteşugite, a apariţiilor sale publice. Imi spunea mereu: “Măsură, domnule Brancu! Măsură în orice!”. Si când greşeam şi nu aveam măsură, îmi aminteam de ea…

3. Imi va fi dor de ambiţia de a învinge orice oprelişte a destinului. Destrămarea familiei în copilărie, pribegia sau pierderea soţului nu s-au văzut niciodată în drumul acestei forţe a naturii.

4. Imi va fi dor de profesionalismul impresionant cu care privea fiecare aspect al meseriei sale. Felul tipicar în care dorea să fie văzută, reţinută, ascultată, urmărită, atunci când nu avea decât o singură şansă – să strălucească.

5. Imi va fi dor de cultul său exemplar pentru MUNCA. Până în ultima clipă, Stela Popescu plănuia proiecte şi crea până la epuizare. Teatru, al doilea teatru, televiziune, filme, şcoli, reviste, CD-uri, atunci când depăşise 80 de ani! Păcat nu ne-am putut contamina cu pofta ei nebunească de a trăi prin ceea ce a creat.

6. Imi va fi dor de felul în care, deşi nu a putut să trăiască fericirea de a fi mamă, a trăit cu patimă pentru familie. Nu am să uit toată viaţa mea întâlnirea cu tatăl său, cel adus în România înapoi după decenii siberiene. Pe un scaun, într-o curte modestă, eroul trecut prin vifor povestea, iar ea, fiica, stătea în picioare, lângă el, şi îşi trecea mâna matern prin părul , cu infinită iubire. Pentru ca, 19 ani mai târziu, să o văd în culmea fericirii, privindu-şi strănepotul. A transformat destinul greu într-un motiv de victorie.

7. Imi va fi dor de exemplul excepţional de viaţă decentă, al unei femei superbe care a trăit şi a lăcrimat mereu pentru o singură iubire. Si astfel, nu se mai iubeşte azi…

8. Imi va fi dor de zâmbetul şi sclipirea care mi-a adus mii de zâmbete şi mi-a lungit viaţa, ca spectator.

9. Imi va fi dor de cea care poate fi văzută ca Superlativul femeii românce, vreme de un secol. Nu vom mai vedea standardul, în faţa ochilor noştri, vom uita să ştim cum e să fii mai bun.

Un bun de tezaur e în cer…

Marcel Toader, tiranul sectorului suflete

Dragostea adevarata exista atunci cand pui persoana iubita mai presus decat tine?
Da, dar nu pentru oricine.

Daca iubirea ar fi o oglinda, Marcel Toader ar inlocui-o cu o fotografie de-a sa.
Singur.
Privind deznodamantul cumplit si previzibil al casniciei acestuia cu Maria Constantin – previzibil in masura in care era de asteptat ca, o data ce e ranit, sa vina sa reverse dejectii peste partener in direct la TV -, e minunat sa intelegem, pentru curatenia sublimului sentiment din sufletul nostru, de ce poate iubi un om de sase ori, pana la altar, si de ce dezastrul e mereu la proportii cosmice.

Iubirea pura, adevarata, Marcel, exista doar pentru cei ce stiu sa (se) daruiasca. Fara a se gandi ca pot primi ceva in schimb. Iubire nu exista cand undeva, intr-un cotlon al mintii, se naste un fel de jurnal de bord, numai bun de scos in public, cu ora, locul, momentul in care i-ai facut un favor persoanei din inima ta. Si nu, nu iubirea ranita, ci doar orgoliul innascut lanseaza prea obisnuita replica: “Si cate am facut eu pentru tine!”.

Iubirea cea minunata, Marcel Toader, nu exista atunci cand iti alegi premeditat misiunea de a schimba partenerul in ceea ce crezi tu ca e mai bine pentru el. Nu tu, ci aluatul divin al iubirii, face ca, in curgerea fireasca a unei relatii, ambii parteneri sa se schimbe, sa se inalte catre alte teluri. Cel ce deseneaza drumul persoanei iubite nu e un om care se daruiasca, si doar un fel de Sef. Sef al sectorului suflete. Si, ca orice sef, intr-o buna zi iese din joc. Tu ai fost tiran.

Iubirea, Marcel Toader, te obliga sa nu IMPUI nimic jumatatii tale, ci sa stii cum sa nasti in aceasta dorinta de a alege drumul pe care il vedeti impreuna. Nu-i impune Catalinei Cristea sa se lase de tenis si sa-ti dea bani de afaceri! Pentru ca finalul poate fi nefericit – ca in cazul salariului negociat al Gabrielei Cristea care i-a adus concedierea – si astfel incepe sfarsitul!

Inca ceva: iubirea, Marcel Toader, isi pune hainele de gala ca sa mearga catre cununie doar atunci cand nimic nu poate umbri aura celuilalt. Nicio banuiala. Maria Constantin a fost, inainte, iubita ascunsa a unui om influent, care se afisa cu altcineva la brat. Despre Maria a auzit felurite istorii. Foarte multe adevarate. Dubiile ar fi trebuie sa-l faca mai precaut, mai ales la 50 de ani.

Scuza lui, ca o relatie de lunga durata, fara casatorie, este promiscuitate sufleteasca mi se pare replica de fetiscana de pension, cavaler de moda veche sau, poate, actor de telenovele publice. Pana cand nu STII ca ea este alegerea pe termen lung, cununia e doar o mare presiune pusa pe o constructie subreda. Doua mariaje cu durata de cateva luni – Anamaria Ferentz si Diana Ghenu – sunt probe limpezi.

Iar sexul, Marcel Toader, este un potentiator intr-o idila, dar nu e centrul de greutate! Pune, in locul sufletului, un organ, si nu te mira ca, poate, Maria Constantin seamana mai mult cu tine decat te-ai asteptat!

Si, fine, nimic, dar absolut nimic, nici cea mai crunta deceptie din lume (ceea ce, poate, pentru Marcel a fost Maria) nu poate transforma iubirea intr-o expunere publica exaltata, voluptuoasa, a celor mai intime si mai murdare intimitati, jucata cu cabotinism, de la lacrimi la rasete sarcastice. E diferenta dintre un om si un morman de mizerie sufleteasca.
Marcel este, in egala masura, victima si agresor. Inocent si machiavelic. Simpatic si insuportabil. Dar suficient de agreabil pentru ca, in curand, sa-si gaseasca o noua tinta din zona femeilor care se mai lasa vrajite de o cina bine pregatita, un gest curtenitor si o noapte alba. Drumul lui Marcel e inca deschis spre lume, in ciuda falimentului personal.
Vremurile i se potrivesc.

Denisa e, de azi, mai bine…

„Sunt bine”…

Dacă puterea gândului ar fi putut vindeca o fată cu zâmbet de înger…
Din prima zi de când veştile despre boala ce o măcina au fost înfricoşătoare, fiecare frântură de voce stinsă a Denisei repeta, cu puterea unei mantre – „Sunt bine, voi fi bine”. „Sunt bine, voi fi bine”
Poate că ABIA ACUM, când a părăsit culmile suferinţei care au măcinat-o, Denisa Răducu e bine.
Nu o mai înregistrează nimeni pe ascuns, când trupul său, devenit un spectru, căuta medici şi vindecări.
Nu mai aude în preajma ei zumzetul oamenilor pe care-i iubea şi care-i căutau „binele” chiar şi când se certau.
Nu mai citeşte în ochii acelui munte de băiat, Florin – ce a iubit-o nebuneşte – că speranţa e doar un fum pierdut pe holurile unui spital de cauze pierdute.
Nu mai trebuie să muncească până la epuizare, deşi atât de mult ar fi vrut să fie din nou acolo, în lumini.
Nici măcar nu-i mai poate privi în ochi, cu câtă dojană îi putea da Dumnezeu, pe cei ce dansează mediatic la catafalcul ei, cu poze la sicriu sau „amintiri comune” inventate, doar pentru a da (tot) „bine” în faţa camerelor TV.
Spiritul Denisei răsuflă uşurat, undeva, între lumi. Au fost şase luni de luptă. Şi gata… Cu felul lor ingrat de a privi spectacolul suferinţei pentru ca apoi să-l uite, oamenii o vor mai privi câteva zile pe Denisa, apoi o vor uita. Şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu va deveni un pretext pentru o nouă bătălie între rude şi cunoscuţi pentru orgolii.
Şi chiar dacă ar fi aşa, ea va fi undeva, sus, iar durerea nu va mai fi ÎN ea, şi pe LÂNGĂ ceilalţi.
Dar oare ce mai e bine…

Oana Roman şi fericirea soarelui cu zimţi

Primăvara se simte în aer, dar nu în toate sufletele care se văd prin preajmă.
E aprilie 2001 şi selectul club Ilie Năstase din cartierul Primăverii ar trebui să găzduiască efuziunea plenară a prieteniei la care visează, zi de zi, Oana Roman. E aniversarea ei. Anii trecuţi imortalizau întâlniri ale unor miniştri, degrabă depunători de omagii la picioarele unui Petre Roman în plină vigoare politică, sau valuri de vedete care ştiu/simt că e bine să fie văzute. Persoană cu o rarisimă apetenţă pentru monden, Oana era frecventabilă. Dar acel aprilie din 2001 a fost expresia dezolării. Am fost doar o mână de oameni. Saloanele largi au rămas aerisite şi le-am umplut doar cu un dans extrem de exuberant. Ajuns doar un parlamentar deposedat de partid cu mâna iscusită a lui Băsescu, Petre Roman nu mai era, prin fata lui, un punct de atracţie. O primă şi aspră lecţie despre prietenie adevărată pentru o Oana Roman, în ochii căreia am zârit, pentru prima dată, deşertăciunea lumii. L-am admirat atunci pe Cornel Păsat. O iubea frumos, ca şi cum nimic nu s-ar fi schimbat.
2006. Primăvara are, parcă, mai multă culoare în obraji. Cu vocea ei simpatică, deşi parcă îţi impune mereu ceea ce vrea si crede, Oana Roman trece pragul celor 30… Saloanele vaste nu-şi mai au rost, dar un restaurant cochet din zona Nordului este efectiv ticsit de oameni. De data aceasta, mulţi şi adevăraţi. Oana se transformase definitiv, în cinci ani, din „fiica lui…” în Nume Prenume. Petrecerea are ceva din bucuria cu care sărbătorita vrea să împărtăşească lumii plăcerea ei de a petrece. Cornel este aici, dar doar ca un invitat care nu uită o felie importantă a vieţii sale. În fruntea bucatelor, Petre Roman stă lăngă Mioara – cine şi-l poate imagina altfel?! – şi, în chip ciudat, pare un străin. Când tortul Oanei vine, înfăşurat în decibelii muzicii şi valuri de zâmbete, tatăl priveşte într-un punct fix, îndepărtat, al camerei, cu privire de deţinut. Nimeni nu are ochi pentru el, dar acel semn de om golit de conţinut sufletesc avea să-şi găsească rostul câteva luni mai târziu, când a evadat neverosimil către o altă realitate pe care nici azi, doamnele Roman nu o digeră şi nu o înţeleg pe deplin. Şi un alt castel s-a prăbuşit în ochii Oanei.

oana-roman-nunta-botez

Indestructibila construcţie de la baza crezului Oanei în lume, cheia de boltă a visului ei – o familie puternică – s-a năruit de atunci. Şi a căutat-o – cu ambiţia ştiută şi cu ştacheta înaltă a unei familii cu pretenţii – chiar în căsnicia sa, în care Marius, băiat cu suflet bun, dar sosit din cu totul altă lume, cu alte standarde, “defectează” deseori. Pare că-l depăşeşte rolul. În calitate de soţie, Oana a învăţat însă ceea ce Mioara Roman descrie în subtextul fiecărui rând al cărţii sale – arta compromisului în viaţă, privind însă mereu înainte, niciodată în jos.
Sau poate privind doar înapoi, pentru că o Oana rănită e una care îşi dă drumul la gură. Între cei patru pereţi ai căsniciei sale, Petre Roman – încă un bărbat cu aspect franţuzit liberal – ascunde motivul dispariţiei masive din momente decisive ale vieţii unei fiice care nu încetează să-l taxeze. Cât mai ţine la ceea ce a rămas din imaginea sa – cândva un etalon de transparenţă – Petre Roman ar trebui să dea măcar o umbră de explicaţie.
2015… Primăvara mijeşte, dar încă nu îşi cere drepturile cu toată puterea. La vârsta de un an, Isabela va trebui să-şi aleagă viitorul de pe tăviţa aspiraţiilor familiei – că doar noi toţi împingem în faţa pruncului bani, chei, carduri, poate se lipeşte ceva în plus în calea destinului! Prietenii sunt mai puţini, poate cei care au rămas cu adevărat. Petre Roman e prezent doar în intrebările tuturor, la cota de pariuri a motivului absenţei. Copilul este însă adorabil şi croieşte adevăratul sens al vieţii Oanei Roman. Nici nu contează ce a ales de pe tavă. Pe tot ce a pus mâna este doar speranţă.
Printre primăveri, o fată cu nume de eroină încă speră să-şi celebreze împlinirea. Figura oţelită a unui bărbat, lângă ea – tată sau soţ -, e poate cheia de care ar avea nevoie. Deşi destinul femeilor Roman a fost mereu să fie şi una, şi alta. Cu fericirea unui soare cu zimţi.

Botezatu şi Bianca – farmecul etern al ciorbei reîncălzite

Cătălin Botezatu. Egal cu sine însuşi, şi la 50 de ani. Cu creaţiile şi himerele vieţii sale. Anii trec şi viaţa lui Cătălin pare a fi aidoma unui serial soap opera american, în care scenariul se repetă la infinit, clişeele sunt plantate cu măiestrie acolo unde media le adoră şi publicul, încă, le admite. Dincolo de luminile pe care ştie să le manevreze ca un regizor talentat, viaţa acestui creator fără egal de subiecte mondene este atât de departe de ceea ce vedem la TV. Dar, vorba Mioarei Roman, “nu contează ce faci, ci ceea ce se vede”.

Rostul scrierii acestui text a venit în clipa în care, la aniversarea lui Cătălin – derulată după tipicul deja împământenit, cu prieteni invitaţi în club şi exuberanţă declanşată când camerele de luat vederi înregistrează – a apărut şi o mai veche “operă” a lui: Bianca Drăguşanu. Firesc, nu-i aşa?
Strident, cu adevărat, a fost însă şuvoiul de declaraţii de iubire la adresa aceleiaşi Bianca Drăguşanu care, supărată pe el la ceasul despărţirii de acum cinci ani, admitea public că relaţia a fost doar de faţadă! “Eşti disperat să apari în presă!”, îi ţipa blonda în faţă creatorului ei. Atent să nu o înţepe cu un ac prea mare – să nu se dezumfle ditamai scenariul de succes -, Botezatu a atacat-o atunci cu mănuşi haute-couture, dar Bianca intrase pe pilot automat: “E un pervers, un ipocrit, ca o pisică, se dă pe lângă tine când îi e foame, apoi nu te mai bagă în seamă”. A fost, fără îndoială, prea mult. Lucru pe care l-am amendat la momentul potrivit, căci ea lovea în cel care o pusese pe orbita tabloidelor veşnic dornice de hrană mediatică, dezvăluind ceea ce conveniseră să rămână departe de ochii tuturor.

61707239

Pentru imaginea lui Cătălin Botezatu, Bianca Drăguşanu a fost o lovitură de maestru. În perioada în care câteva bombe de presă întăreau ambiguitatea sa sexuală, Botezatu a scos “din pălărie”, la peste zece ani distanţă de ultima lui relaţie asumată în public – Vanda Vlasov – o voluptoasă blondă, atât de dornică să fie celebră, încât a intrat cu dezinvoltură în toate adorabilele sale uneltiri. Fantomele cu muşchi din viaţa lui Cătălin erau repede date uitării. Povestea a fost scrisă perfect – la momentul potrivit, a apărut un Adrian Cristea care să-i ofere Biancăi ieşirea pefectă în decor. Aventură, o mică tentativă de gelozie cu nedemonstrate umbre de violenţă a lui Cătălin şi… Drăguşanu a trecut la alt nivel!
Finalitatea scandalului, cel puţin în limitele universale ale decenţei şi a stilului cu care Botezatu părea să obişnuiască presa, jucăria sa preferată, ar fi fost o relaţie cordială, mai degrabă de la distanţă, cu complimente sezoniere.
Ceva însă se petrece în mecanismele de PR ale lui Cătălin. Refuz să cred că izvorul de subiecte a secat într-atât de mult.
Sau poate că borna aniversară – 50 de ani – a prilejuit o neaşteptată reacţie nostalgică. Sau poate că domnişoara prezentată la aniversare ca „mama viitorilor copii” a trecut ca un abur de trabuc în club şi era nevoie de „esenţă tare”. Undeva, într-un colţ aproape uitat, sufletul lui Slav, la fel de curat şi de încercat precum al martirilor creştini, avea o tresărire în plus, când Cătălin a trecut la atac: „Eu o iubesc, ea ştie…”. Bianca serveşte la fileu ceva mai hard: „Bote e şi acum gelos pe Victor.”. Şi apoi Cătălin vine la fileu, pentru a trimite în lung de linie: „Aş fi putut să fiu tatăl copilului Biancăi!”. Iar, la final, cu stil – că are ca nimeni altul – Cătălin plasează minore scuze la adresa acelui Slav pe care nu departe de începutul anului, îl trimitea „după ţigări”, ca de obicei: „Eu sunt mai selectiv, Slav nu poate face parte din grupul meu de prieteni!”
A mers şi de data aceasta.
Cătălin Botezatu este, pentru întreaga lume, ca un producător de vată de zahăr de la bâlci. Îţi oferă ceva ce pare diafan şi tentant, e dulce la gust, dar nu te saturi niciodată din această „momeală” şi, la final, râmâi cu ceva lipit de dinţi şi… cam atât.
Noroc că ţara e plină de bâlciuri!

Adrian Mutu – Don Juan de Ofsaid

Încerc să rezum într-o cronică de meci viaţa lui Adrian Mutu şi zic: e tipul care începe meciul furibund, înscrie două goluri de generic, urmate de un autogol epic şi, la faza la care faultează dur în propriul careu un adversar la scorul de 2-2, execută două palme arbitrului şi e eliminat! Pe drumul către ieşirea din stadion şi către o suspendare cu amendă financiară usturătoare, Adrian iese relaxat la braţ cu cele trei femei cu care şi-a făcut bezele la loja oficială încă din minutul 2. Ce talent, ce irosire demnă de povestit nepoţilor!
La ceasul darurilor de la ursitoare, Mutu a primit cât pentru un întreg cartier din Piteştiul natal. Dar i s-a lăsat atunci, ca în Cutia Pandorei, „darul” de a nu păcăli pe nimeni, în privinţa vieţii şi caracterului.
Las specialiştii să analizeze cariera sa, trecută de la echipe de lux la spectrul falimentului, în urma prostiei imense cu drogurile consumate la Chelsea. Mai pregnant ar fi bărbatul Adrian Mutu – degrabă consumator de femei frumoase şi de căsnicii fulgerătoare. Lămurit încă din pruncie că are stea în frunte, Adrian a driblat sigur pe el, cu joc de gleznă fină, aventurile sexuale şi viaţa de familie. Cum se spune în lumea gazonului, Mutu a făcut cu brio „ambele faze ale jocului”. Dar mereu a fost prins în ofsaid!

61711723

Pe vremea când creştea ca Făt-frumos într-un an cât alţii în şapte, Mutu o cucerea din două mutări pe Alexandra Dinu şi într-o jumătate de an 2000 ticluia o nuntă de milioane, cu Hagi pe postul de naş. A fost nevoie doar de doi ani, pentru ca Mutu să fie surprins „om la om” cu Cosmina Păsărin, la ceas de sarcină pentru soţie. Şi cât l-a mai iertat Alexandra, chiar şi când Laura Andreşan îl ţintuia chiar în presa londoneză pe lista victimelor sale! Aproape că-l lua din nou de soţ în 2005 – când Adi venise înapoi spăşit după scandalul drogurilor -, dar i-a aruncat jurămintele la coş după ce Aida Yespica, o „panteră” cumpărată de paparazzi ca să arate lumii cu cine se culcă, i-a dat şah mat!
Dumnezeu l-a mai mângâiat o dată pe creştet şi l-a plasat, cu viteza unui blitz, în combinaţia ideală pentru un băiat cuminţit: nevastă dominicancă, look răpitor, fată deşteaptă din familie de oameni bogaţi şi influenţi, plus cireaşa de pe tort: naşul Nicu Gheară, cu care orice e bine, numai să nu joci la ofsaid. O nouă nuntă de poveste, alte promisiuni. Alţi copii frumoşi. Şi acelaşi nărav. Între alte blonde misterioase ce apăreau pe măsură ce Consuelo tot dispărea, vine „capacul”: în rolul panterei soră cu paparazzi vine Bianca Drăguşanu, care – dacă dăm crezare unei legende urbane – nu numai că-l pune pe Mutu în rolul principal al unui film interzis minorilor care-l face vulnerabil, dar, ca să dea lovitura finală, povesteşte, cu amănunte de agent secret, scene de amor în domiciliul conjugal. End of story.
Consuelo e departe. Pe naşul Gheară nu-l întrebaţi de Mutu, că se enervează şi nu e bine… El? Pe vremea când nimeni nu mai ştia dacă statusul de facebook e „single”, „married” sau „it’s complicated”, Mutu execută o Răpire din serai cu Sandra Bachici, iubită de fotbalistul Sepsi şi cerută rapid de soţie de fostul mare decar, ajuns între timp rezervă la echipe în insolvenţă. Se subînţelege că a existat un divorţ, căci Sandra şi Adrian ne arată o cununie pe plaja din Cuba, cu aerul clasicului film Don Juan de Marco, numai că Mutu nu e Johnny Depp şi nici Consuelo nu e de dus la biserică. Mâine-poimâine Sandra aduce pe lume un moştenitor– conform scenariului -, dar divorţul de Consuelo nu s-a pronunţat încă în România! Şi iată cum se adună toate şansele ca Sandra să-l facă tată pe cel pe care îl prezintă drept soţ, dar în faţa legii să fie doar un copil născut în afara unei alte căsătorii.
Noroc că Adrian Mutu crede în steaua lui. Salvarea ar fi ca un producător de la Hollywood să dorească să-i ecranizeze viaţa şi să-l umple de milioane. Dar cine garantează că nu le pierde a doua zi?

Cosmetics Beauty Hair 2016 – evenimentul anului în materie de frumuseţe!

COSMETICS BEAUTY HAIR, cel mai important eveniment din România adresat sectorului de beauty, va avea loc în perioada 29 septembrie – 2 octombrie 2016, în Pavilioanele C1, C2 și C4 din cadrul Centrului Expozițional Romexpo.
De 22 de ani, COSMETICS BEAUTY HAIR promovează industria cosmeticelor din România, fiind un eveniment de referință pentru producătorii, importatorii și distribuitorii de produse, echipamente și mobilier pentru cosmetică, îngrijire corporală și coafură, dar și pentru publicul larg.
Evenimentul este structurat pe două componente: B2B (Business to Business) – pentru cei care doresc să găsească distribuitori sau reselleri şi B2C (Business to Client) – pentru companiile care vând direct consumatorilor finali.

Anul acesta, peste 130 de companii provenind din România și alte 9 țări (Republica Moldova, Grecia, Ucraina, Polonia, Spania, Lituania, Italia, Bulgaria și Olanda) își prezintă produsele și serviciile pe o suprafață de peste 6.100 de metri pătrați. Cosmetics Beuaty Hair înregistrează o creștere atât a numărului de expozanți, cât și a suprafeței de expunere ocupate față de ediția 2015.

Produse în premieră, companii din România și din străinătate, tehnici de ultimă oră, tendințe din lumea întreagă, toate acestea și multe altele vi se vor dezvălui acum. La COSMETICS BEAUTY HAIR 2016 vor fi prezentate oferte inedite, în tendințele sezonului și se vor anticipa direcțiile anului următor.
Printre noutățile ediției se numără:
• Glitterul pentru buze, un “must-have” al oricărei ocazii pentru o prezență de neuitat;
• Echipamente medical-estetice revoluționare;
• Extensii care nu deteriorează părul natural și peruci;
• Cosmetice naturale cu ingrediente alese, precum: extract de melc, celule stem vegetale extrase din struguri, acid hialuronic, arnica montană, calendula montană, extract de floare de colț, sunătoare, ulei de migdale dulci bio, unt bio de la fermele din Alpii Italieni;
• Bronzare orientală cu Henna;
• Produse neconvenționale pentru epilat, precum cele bazate pe zahăr;
• Cele mai noi produse de îngrijire și tratare a părului natural sau vopsit;
• Genele false din păr de nurcă 100% natural, și multe altele.

Vizitatorii care vor trece pragul târgului vor putea participa la nenumărate evenimente conexe, în cadrul cărora vor putea afla sfaturi utile provenite de la specialiști în domeniu, iar demonstrațiile vor oferi adevărate momente de inedit și răsfăț.

download

Repere ale celor 4 zile de târg

Make-up artistul Maria Păuna organizează prima ediție a Galei Dermopigmentiștilor în cadrul Cosmetics Beauty Hair 2016. Make-up artistul Maria Păuna este cea care a revoluționat piața de beauty din România reușind să aducă în atenția viitorilor specialiști care vor să lucreze în industria frumuseții, o nouă ocupație, și anume cea de dermopigmentist, pe care reușește să o introducă în nomenclatorul calificărilor din România. Prima ediție a Galei îl va avea că invitat special pe Tony Belfatto. În cadrul Galei vor fi decernate 12 premii pentru cei mai buni artiști din România și cele mai prospere companii din domeniu.

Nail Art Professionals va desfășura în cadrul Cosmetics Beauty Hair 2016 demonstrații live, gratuite, în programul de prezentare fiind incluse tehnici inovatoare, noutăți și tendințe din domeniul îngrijirii și frumuseții unghiilor. Toți vizitatorii vor putea să testeze produsele la standul companiei, unde vom primi, de asemenea, sfaturi și trucuri profesionale. Tot aici, doritorii vor primi informații despre cursurile de formare și perfecționare profesională, dar și despre posibilitatea proiectării unui concept NAP de dezvoltare a afacerii. Nail Art Professionals va oferi și cadouri surpriză vizitatorilor care postează pe pagină de Facebook o fotografie cu MR NAP POLISH, o sticlă uriașa marca Nail Art Professionals.

În standul Ardes Cosmetici se vor face permanent demonstrații de masaj și cosmetică. Oana Turcu va oferi gratuit recomandări și scheme personalizate.

Lycon România va avea demonstrații continue care constau în aplicarea diferitelor tipuri de ceară și soluții pre și postepilare pe antebrațul oricui își dorește să testeze ceara Lycon.

MALU WILZ România își așteaptă vizitatorii la standul său din pavilionul C2 cu demonstraţii de make-up profesional ce vor avea loc constant, de joi, 29 septembrie 2016, până duminică, 2 octombrie 2016. Concomitent cu acestea, vineri, 30 septembrie 2016, şi sâmbătă, 1 octombrie 2016, se vor efectua tratamente demonstrative pentru îngrijirea facială, exclusiv cu produse profesionale MALU WILZ. Vizitatoarele se pot programa pentru ziua în curs sau pentru următoarea, în funcţie de numărul de solicitări.

De asemenea, în cadrul standului Rowe se vor desfășura demonstrații gratuite pe tot parcursul târgului.

Medical Estetic va oferi în cadrul Cosmetics Beauty Hair demonstrații și ședințe gratuite tuturor specialiștilor din domeniul de beauty care vor vizita standul companiei, prezentând mai multe noutăți pe piața din România: DEKA Motus AX – unicul laser Alexandrite care funcționează în modul continuu. Tratament complet lipsit de durere; JetPeel de la TavTech – singurul echipament estetico-medical pentru tratamentele de hidrodermabraziune și infuzare profundă în țesut a nutrienților benefici pielii.

Vizitatorii vor avea parte și de numeroase demonstrații ale tehnicilor de epilare cu zahăr și vor simți pe propria piele beneficiile curățării tenului cu ștampiluțe cu zahăr, în standul Pandhy.

Și vizitatorii bărbați vor avea parte de surprize. Headmasters îi așteaptă cu demonstrații de frizerie în standul lor din Pavilionul C1.

Mystic Nails va avea demonstrații de pictură pe unghii pe durata celor 4 zile de târg, de la ora deschiderii până la ora închideri. Tóth Kata (Master Trainer Mystic Nails Hu) va prezenta pe parcursul celor 4 zile: construcția perfectă din gel UV a unghiilor de salon și extreme, realizarea picturilor folosind tehnica Zhostovo și One stroke, realizarea frenchului ideal, realizarea baby boomer-ului perfect.