A fost o data... nu ca n-ar fi fost niciodata...
O presa care macar pretindea ca e "de calitate" si ca vorbeste despre valori. Si chiar, pentru o vreme, oameni valorosi isi faceau loc in paginile - offline si online, vorbite si filmate - ale acestor valori.
Dar, vorba cantecului au trecut ani. Si viata s-a schimbat.
Am avut privilegiul de a sta - atat cat sa le inteleg mai bine - pe langa mari personalitati si am inteles ce le PARJOLEA sufletul mai tare: sa vada ca, dupa ani de respect si glorie meritata, sa fie uitati COMPLET.
Stiati ca peste teatrul romanesc tocmai a trecut un taifun al mortii?
Nu aveati de unde sa stiti decat daca erati din breasla.
Mai 2019. Intr-o liniste de catedrala, Ilinca Tomoroveanu, o artista desavarsita a Teatrului National si un manager marcant al ultimilor ani, ne-a parasit.
Apoi au fost trei saptamani de infern.
11 iulie 2019. Damian Crasmaru, un actor de forta si o finete exceptionala, s-a prapadit, la 88 de ani, la putin mai mult de un an dupa ce il parasise jumatatea sa, diva scenei Carmen Stanescu.
28 iulie 2019. Monica Ghiuta, o prezenta fina a unor mari filme romanesti, se duce catre cele sfinte, la doua zile dupa aniversarea sa.
30 iulie 2019. Florina Cercel, o forta a scenei si a filmului, pleaca, dupa o suferinta pe care a sfidat-o.

S-a intamplat des in istorie ca decesele unor mari personalitati sa se succeada rapid, pentru scurta vreme.
Dar NICIODATA, media nu a fost atat de indiferenta la disparitia membrilor unei perioade de aur a scenei.
Ironic, dar definitoriu pentru lipsa totala de cultura a media de azi e altceva.
Noroc ca Florina Cercel a jucat in serialele Inima de tigan si Regina, pentru a "deveni" o stire.
La disparitia Monicai Ghiuta, elementul cu care prea a incercat sa "prinda" publicul a fost faptul ca a fost Bunica din reclama de la Untdelemn de la...
Ceilalti doi monstri sacri nu au putut fi prinsi in detalii comerciale contemporane.
Nu stiu de ce alte popoare acorda spatiu mediatic mai mult cand se despart de mari artisti.
Mari pretentii sa nu avem de la tabloide, ca ele au, oriunde in lume, un nivel de public prea putin interesat de acest gen de oameni. Atata pot!
Dar ce ne facem cu deontologica si mult-prea-politic-angajata presa de calitate?

Nimic. E trist.
Gheorghe Dinica mi-a spus, acum 12 ani, in direct la Antena 2, ca atunci cand ei erau "lei", in anii '70, a fost CEVA, o efervescenta si o adunare de forte rarisima.
Azi, clar, este ALTCEVA. Oare o avea macar putin din acel CEVA, pentru a fi cu adevarat relevant?