Adrian Paunescu nu mai locuieste aici. S-a mutat in eternitate.

As mai incerca sa-l sun, as mai dori sa-i calc pragul. As mai dori sa-l aud vocea tunatoare, vorbind minunat despre viata, moarte, tara, iubire, dar din pacate, Adrian Paunescu s-a mutat. Nu mai locuieste aici. L-as cauta in eternitate, acolo unde s-a mutat, dar nu stiu daca pasii ma pot duce acolo.

Stiti ce e Romania lui, a mea, a voastra? Un templu. A rezistat oricaror atacuri samavolnice datorita coloanelor sale: Adrian Paunescu, Gheorghe Dinica, Ion Dolanescu, Stefan Iordache, Corneliu Coposu si multe alte coloane… Tavanul se va prabusi intr-o zi, pentru ca ei sunt coloane catre cer acum, iar noi, aici, pe solul de acasa, nu am pus mai nimic in loc.

Mi-as dori ca, trecand in aceste zile prin inundatia de imnuri militante scrise de Adrian Paunescu si difuzate de toata media, sa se trezeasca ceva in aluatul de constiinta al romanilor. Sa invatam din versurile lui ca nu vom fi niciodata slugi si nici masa de manevra. Dar mi-e teama ca vor trece zilele si il vom uita pe el, ca pe atatia altii… Ma veti intreba cum pot fi idealist? Pai chiar el, Adrian Paunescu, m-a convins ca mai pot crede si azi in idealuri.

6 comentarii la “Adrian Paunescu nu mai locuieste aici. S-a mutat in eternitate.

  1. Domnule Brancu,va multumesc pentru sensibilitatea dumneavoastra,in ciuda aparentei sunteti un om extrem de sensibil.Adrian Paunescu,inca este un colos al cuvintului romanesc,un colos pe al carui trup scrie ROMANIA.Am evadat in poeziile domnului Paunescu in anii l980,am vibrat,iubit si cintat dragostea de oameni si de tara, in acea perioada.Spunea domnul Gadea,in aceasta seara,de cu un OM nascut in acea perioada,pe patul de spital,in urma unui accident stradal,sotul meu,inca inconstient,se zbatea strigind:treEra un OM,un anonim din marea de anonimi a tarii,a plecat dintre noi intr-o zi de toamna din 2005 si sunt sigura ca ,acum,a iesit in intimpinarea marelui poet Adrian Paunescu,cu piosenie si admiratie.Domnule Cristian Brancu,am vrut sa va scriu de foarte multe ori,acum, am indraznit,sunteti o familie frumoasa,aveti o sotie minunata,ceea ce este normal pentru ca oamenii frumosi se d estepti se gasesc in viata-pentru o viata.Nu traiesc in tara de foarte multi ani,dar sufletul meu este roman,simtirea imi este romaneasca si,am transmis acest minunat dulce,dor de casa si fiicei mele.Raminetifrumosi,impreuna si luminosi,va imbratisez cu drag,
    Nicoleta Catana

  2. Detractorilor lui Adrian Păunescu
    Sunt dezgustat . Mai ales de ipocrizia acelora din generaţia mea care mergeau cu bucurie la Cenaclu, cântau, recitau versurile poetului Păunescu iar acum se dezic de poet –în mod mârşav şi licenţios-, fără să-şi dea seama, în micimea lor, că se dezic , în fapt, de tinereţea lor !
    Adrian Păunescu a scris poezii lirice, patriotice, politice. Istoria îşi consemneaza, obiectiv, personajele, cu bune şi cu rele . Dar negarea în totalitate a poetului liric , a poetului patriot Adrian Păunescu este rezultatul răutăţii, a superficialităţii crase a celor care NU au amintiri, a acelora care în loc să poată spune „Je ne regrette rien” ar trebui să spună „Je regrette TOUT” şi nu şi-au trăit, de fapt, tinereţea iar astăzi, atunci când se uită în oglindă, nu văd nimic .
    Nu sunt de acord cu termenul „isterie naţională” . Corect ar fi „un uriaş priveghi naţional” la care, totuşi, ar trebui să respectăm tradiţia strămoşească : despre morţi numai de bine .

    Au trecut mai bine de 14 ani de când n-am mai scris o poezie . Cei ce scriu poezii (poeţi de meserie sau diletanţi ca mine) ştiu că pentru a reuşi e nevoie de o stare specială care, în cazul meu, a izvorât din memorie , mai precis din amintirile cu spectacolele Cenaclului Flacăra pe care le-aş defini ca fiind emoţiile-imposibil de cenzurat-ale tinereţii mele. Pentru acele momente magice, irepetabile, ce şi-au lăsat definitiv amprenta în cromozomii generaţiei noastre, pentru Poetul Adrian Păunescu :

    Mai stai, POETE PÄ‚UNESCU !

    Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
    Copilul meu, să te citească, e prea mic !
    Tu cântă-ţi rimele perfecte pe pământ,
    Nu lua cu tine geniul în mormânt !

    Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
    Copilul meu, să te înţeleagă, e prea mic !
    Ca să petrecem un cenaclu ca-n poveşti
    Aş vrea să-i spun, în loc de-AI FOST, că EŞTI !

    03.noiembrie.2010

    Ora Åžapte ÅŸi Un Sfert

    Prea cardiac ne-ai salutat, prea cordial
    Ai fost tăiat de-a lungul şi de-a latul;
    Un pacient lovit pieziş de vreme în spital
    Nu vede ochii lumii, plânsul, nici păcatul .
    E totuşi iubirea, o stare de veghe în minţi ?
    Să ne iubim pe tunuri , ai coborât cortina !
    Ca să te rogi, te-ai dus în cer cu-ai tăi părinţi
    Un sfert de oră după şapte.Şi ai stins lumina.

    Bibliografia acrostihului („Versografie”- în ordinea versurilor)
    De la un cardiac, cordial
    Pacient la final de veac
    Poetul
    Repetabila povară
    TotuÅŸi, iubirea
    Iubiţi-vă pe tunuri
    Rugă pentru părinţi
    Cine iese ultimul din ţară
    05.noiembrie.2010
    Manole Gheorghe Firicel http://gheorghefmanole.weebly.com

  3. Salut Cristi,

    “Eu plec, dar vom ramane impreuna,
    Va voi veghea si va voi ierta,
    Adio tuturor si noapte buna
    Si va astept pe toti in noaptea mea.”

    “Adrian Paunescu, Cuvintele din urma – 1985”

    Adrian Paunescu nu a murit. El s-a retras lin in propria sa umbra.
    Adevaratii poeti nu mor niciodata. Se nasc, numai din, din cand in cand.
    Marile spirite se intalnesc si ne lumineaza viata: Nichita, Labis, Arghezi, Blaga, Sorescu, Eminescu, Sadoveanu,…(Si ca sa vezi ca nimic nu este intamplator, Sadoveanu este nascut pe 05 noiembrie… – are tot vreo 50 de carti scrise si o viata cam la fel!).

  4. Au trecut mai bine de 14 ani de când n-am mai scris o poezie . Cei ce scriu poezii (poeţi de meserie sau diletanţi ca mine) ştiu că pentru a reuşi e nevoie de o stare specială care, în cazul meu, a izvorât din memorie , mai precis din amintirile cu spectacolele Cenaclului Flacăra pe care le-aş defini ca fiind emoţiile-imposibil de cenzurat-ale tinereţii mele. Pentru acele momente magice, irepetabile, ce şi-au lăsat definitiv amprenta în cromozomii generaţiei noastre, pentru Poetul Adrian Păunescu :

    Mai stai, POETE PÄ‚UNESCU !

    Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
    Copilul meu, să te citească, e prea mic !
    Tu cântă-ţi rimele perfecte pe pământ,
    Nu lua cu tine geniul în mormânt !

    Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
    Copilul meu, să te înţeleagă, e prea mic !
    Ca să petrecem un cenaclu ca-n poveşti
    Aş vrea să-i spun, în loc de-AI FOST, că EŞTI !

    03.noiembrie.2010

    Ora Åžapte ÅŸi Un Sfert

    Prea cardiac ne-ai salutat, prea cordial
    Ai fost tăiat de-a lungul şi de-a latul;
    Un pacient lovit pieziş de vreme în spital
    Nu vede ochii lumii, plânsul, nici păcatul .
    E totuşi iubirea, o stare de veghe în minţi ?
    Să ne iubim pe tunuri , ai coborât cortina !
    Ca să te rogi, te-ai dus în cer cu-ai tăi părinţi
    Un sfert de oră după şapte.Şi ai stins lumina.

    Bibliografia acrostihului („Versografie”- în ordinea versurilor)
    De la un cardiac, cordial
    Pacient la final de veac
    Poetul
    Repetabila povară
    TotuÅŸi, iubirea
    Iubiţi-vă pe tunuri
    Rugă pentru părinţi
    Cine iese ultimul din ţară
    05.noiembrie.2010
    Manole Gheorghe Firicel http://gheorghefmanole.weebly.com

  5. Dumnezeu sa-l ierte!!!S-a mai dus un om valoros, asta e…noi ramanem aici sa ne luptam cu alde Varciu, mi s-a acrit de acest scandal.Se pare ca Dumnezeu e cam pretentios si-i cheama la el pe cei mai buni…

  6. am crescut cu cenaclu flacara ,cu poeziile lui ,mi-e dor ,faina emisiune a fost aseara pe antena2 la morar(rai da buni),oare diseara la tine vei reusi sa aduni oameni de valoare sa spuna poezii de ale marelui om .dumnezeu sa-l odihneasca in pace

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *