Premonitia lui Stefan Iordache

ora de nemurire

Ieri, am vorbit cu unul dintre actorii mari ai Romaniei, care aflase dintr-o sursa apropiata ca maestrul Stefan Iordache este intr-o stare foarte grava, din cauza unei boli necrutatoare. Nu vreau sa intru in detalii, ci doar rememorez incremenit clipa in care m-a sunat si, cand l-am invitat la un interviu, mi-a zis: „Hai sa-l facem, e ultimul!”. Doamne, s-ar parea ca va fi ultimul…

Am luat atunci totul ca pe un protest public si l-am tratat ca atare. Eu cred ca maestrul simtea ceva, un secret omenesc care nu-i stirbeste nemurirea. Ma simt onorat ca m-a ales pe mine pentru un soi de ultim mesaj public, dar cred cu toata fiinta ca-l voi mai vedea.

Ma rog pentru sanatatea sa.

13 comentarii la „Premonitia lui Stefan Iordache

  1. Draga Cristi,
    Sper ca nu te superi ca o veche profesoara a ta ti se adreseaza direct si nu cu Domnule Brancu. Eu te socotesc ca pe baiatul meu Danut , care se apropie de varsta de 30 de ani.
    Iti mai amintesti, cand Danut ne spunea in apartamentul din Drumul Taberei si tu erai preocupat de problemele cu Fizica predata de Doamna Profesoara Popescu Zorica de la Liceul Mihai Viteazul: „Mai studati mult?” Iar Domnul Col.Brancu era cu echipa Steaua cu sotul meu profesorul Simion. Amintiri care imi trezesc o reala placere, pentru ca eram pe atunci destul de tineri si eu si sotul meu. Aztazi mi-as dori niste nepoti sa am pe cine instrui, fiindca ” Naravul din fire nu are lecuire”. Iubesc momentele cand am satisfactia ca am impartasit din experienta si invatatura mea unor tineri, copii sau adulti. In paranteza fie spus , totdeauna studentii mei au fost ca si copii mei. Am investit mult in munca si dragostea mea fata de cei tineri. Cristi sa stii ca sunt bucuroasa si te admir pentru drumul pe care ai apucat in viata. Imi place cum faci emisiuni, cum realizezi interviurile, te admir. Nu vreau sa-ti par ca o bunica (nici nu sunt nici la propriu nici la figurat), iar lucrul cu cei tineri dintre care cum este de asteptat un loc aparte il ocupa Danut, baiatul nostru, m-a mentinut tanara in spirit.
    Am avut multe greutati pe plan profesional(este totusi in esenta o lume a barbatilor in care o femeie cu aplicatii catre matematica si stiinta nu este simpatizata , ci invidiata si trebuie sa suporte consecintele) si cu probelemele legate de parinti, de sanatatea lor si acum o mai am in viata numai pe mama de 84 ani, cu problemele aferente acestei varste .
    La 1 septembrie 2008 , am implinit 30 de ani de activitate la Universitatea Politehnica Bucuresti si la ora bilantului Politehnicii care implineste 190 de ani de existenta pot sa spun ca ma numar printre cei de demult, care au facut istorie pe viu in viata facultatilor Universitatii Politehnica din Bucuresti.
    Ti-am scris sa te felicit inca odata pentru emisiunile frumoase pe care le faci.
    BRAVO!!!
    Sa traiesi si sa ai succes ca esti baiat inteligent si ai multe calitati.
    Conf.dr.ing. Gabriela-Cristina SIMION
    Facultatea Ingineria Sistemelor Biotehnice
    Universitatea Politehnica Bucuresti

    P.S.M-am semnat conferentiar si nu profesor, pentru ca astept inca timpul cand voi indeplinii „toate conditiile impuse de Politehnica”, pentru a fi titularizata ca profesor universitar. Ti-am spus cum este situatia unei femei pregatite si mai ales bune in domeniul sau in Romania.

  2. Buna seara d-le Brancu,
    Multumesc pentru emisiunea din seara asta de la ora 22.O sa o urmaresc cu durere,dar cu aceiasi dragoste pe care ati avut-o sa o faceti si,mai ales, sa o difuzati in seara asta.
    Multumesc,multumesc si sa va dea Dumnezeu numai bine.
    Cu mult respect,Ioana Petrache

  3. Buna seara d-le Brancu,
    De mult voiam sa gasesc o adresa ,sa va scriu.Acum am cautat-o si am gasit-o pentru ca sunt incremenita de durere,la stirea mortii D-lui Stefan Iordache.Va scriu ca am citit ultimul interviu din”Confidential”,mirandu-ma atunci ca l-a numit asa.M-a strafulgerat ideea ca ar ascunde ceva,dar am alungat repede gandul.Acum nu-mi vine sa cred ca nu mai este.A murit si ceva din mine…Cand eram studenta(anii 1976-1981)stateam la cozi de ceasuri bune,pentru a lua bilete la Teatrul Mic si la Teatrul Foarte Mic,unde savuram piesele in care juca.I-am vazut toate filmele,i-am apreciat talentul si daruirea si regret nespus ca a plecat prea devreme…Dumnezeu sa-l odihneasca si sa ne intelepceasca pe cei care am ramas,care mai vin dupa noi…
    V-as fi spus alte multe lucruri,dar o sa revin alta data-acum nu mai au loc…
    Sanatate si tot ce va doriti.
    Cu mult repect,
    Ioana Petrache

  4. ..pacat :-(
    din intamplare ,ieri am ascultat pe youtube „Ce cauti tu in viata mea” -melodie impreuna cu Monica Anghel, nu stiam ca azi voi afla de trecerea lui in nefiinta
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

  5. E minunat că ai acel interviu şi te onorează. Sper să fie (re?)difuzat cât mai curând la Antena 2, poate chiar la Antena 3 şi să i se facă şi promo-ul de rigoare, în aşa fel încât să ştim când să-l aşteptăm. Ştiu că nu depinde de tine, ştiu de la Victor Ciutacu de ciudăţeniile din domeniul (auto)promoţional de la acea Antenă. Cel mai frumos ar fi dacă Mihai Gâdea ar renunţa la o seară de circ politic şi i-ar dedica ediţia de luni a Sintezei zilei lui Ştefan Iordache, cu tine invitat. Să difuzeze interviul şi pe urmă să povestiţi despre el. Îţi urez sănătate, bucurii şi succes în toate.

    Dumnezeu să-l odihnească pe Ştefan Iordache!

  6. indurerata ,din nou..nu stiu ce sa spun,nu-mi vin in minte cuvintele incarcate de durere pe care ar trebui sa le spui daca un om de geniu anunta ca ´´se retrage din lume´´…Doamneeeeee,ia-l in grija Ta pe Maestrul Stefan Iordache..dar lasa-l printre noi,avem mare nevoie ..multumeste-te Doamne cu cei pe care i-ai luat la Tine..

  7. Nici nu mai stiu ce importanta au blogurile. Eu mi l-am facut pentru ca imi place sa ma exprim. Astazi, cineva -o prietena, asa credeam eu- mi-a zis ca nu are rabdare sa scrie, ca nu are rabdare sa mai citeasca citeasca, ca nu mai vrea…. Mai mult, ca s-a saturat sa-mi citeasca textele penibile de pe blog, asta in conditiile in care tot ea mi-a zis intr-o zi ca-mi cauta blogul pe google ca sa mai citeasca, ca-i place cum scriu. Minciunile si falsitatea din partea unui prieten mai ales mi se par josnice de asta cred ca nu mai are rost sa stiu ca mi-a fost prietena… Nu e singurul motiv care m-a facut sa ajunge la aceasta concluzie… Buuuun! Am dezertat puternic de la ideea postului. Mi se pare josnic ce s-a intamplat cu campania. Doar o minte diabolica poate intoarce pe dos mersul unei campanii! Poate nici presa nu ar trebui sa dea foarte mare importanta, sa mediatizeze mai mult cazul decat campania initiala. Si atunci sensul nu se va schimba total…

    un prieten mai vechi…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *