Arhive etichetă: versaiiles

Best of 2012. O intalnire – sau mai multe – cu Crin Antonescu

V-am spus ca am nostalgia scrisului. Dar pentru ca anul trecut mi-am stapanit-o nitel, va ofer un text publicat in VIP despre Crin Antonescu. Pentru cei care citesc, retineti: faptul ca e in aceeasi tabara politica cu patronul Antenelor nu m-a interesat. De fapt, nu ne-a interesat, in alcatuirea parerilor mele, pe niciunul dintre noi. Citi doar.

La masa de bridge a vietii publice, Crin Antonescu este omul care mizeaza pe “totul sau nimic”. Statistica vietii lui il duce, astazi, in postura de presedinte. Meciul final din 29 iulie poate inlatura, o data cu sintagma “interimar”, si stigmatul ghinionului pe care unii i l-au pus in carca. Pariurile vietii lui insa au avut mize spectaculoase.

Primul interviu consistent despre viata personajului Crin Antonescu a aparut chiar aici, in revista “VIP”. Istoria lui 1998 consemna prezenta celui mai pletos ministru din cati a avut Romania. Crin Antonescu, titular la Tineret si Sport, traia boem. De fapt, este un boem in retragere, asa cum ne povestea. Cei doi ani pierduti in timpul facultatii sunt fructul unei perioada in care si-a cam luat lumea in cap! Ambitia insa i-a dat mereu tarcoale, fara a forta norocul. Pana acum… Asadar, 1998 il surprindea pe Crin Antonescu intr-o locuinta minuscula, raportata bunaoara la casa lui Adriean Videanu, o mica rivalitate romaneasca la Versaiiles. La Piata Iancului, printr-o curte interioara rupta din interbelic, Crin Antonescu si sotia sa, Aura, isi construiau vise si schimbau sarutari, in fata reporterului “VIP”. Dragostea insasi fusese un pariu! “Era in ’82, eu eram la post, in Tulcea. Facusem un ramasag, nu mai tin bine minte miza, cu unul dintre cei mai buni prieteni si am castigat! Conform intelegerii, amicul meu s-a prezentat la terasa pentru cinste, alaturi de doua fete. Una a fost sa fie Aura. Din acea seara, am ramas impreuna.” Aura, absolventa de Psihologie si de Politehnica, este intruchiparea daruirii pentru dragoste. Amandoi – firi puternice, cu punct de vedere bine argumentat, dar care au crescut astfel o dragoste care avea sa isi scrie istoria, dupa cum se stie, in agonie si extaz. Din dragoste, Aura a ales, in ciuda datelor precare de sanatate, sa aduca pe lume o fetita absolut minunata, dar pretul a fost scump: s-a imbolnavit iremediabil si, cuprinsa de disperare, si-a curmat viata.
Altii in locul lui Crin Antonescu s-ar fi prabusit in abis. Ar fi pierdut haturile. Dar Aura l-a privit mereu prin ochii Irinei, un copil adorabil pe care am avut placerea sa-l cunosc. E matura, nu e deloc genul de copil de personalitate care crede ca i se cuvine totul. Se simte educatia tatalui care a crescut intr-o curte cu 12 familii, intr-o ambianta inconjurata de dragoste, dar si de reguli.
Crin a mers mai departe pentru Irina si a aparut in el o samanta extraordinara de darzenie. Dumnezeu i-a dat mereu a doua sansa. In viata particulara, se numeste Adina Valean, o femeie care are ceva in comun cu Aura: e o femeie puternica. Vorbim, asadar, despre o familie in care polemica este sarea si piperul, facuta insa intre limitele firesti. In 2010, aveam sa calc pragul casei cuplului Adina Valean – Crin Antonescu. De data aceasta, era vorba de un apartament absolut normal din zona Pietii Constitutiei. N-am vazut absolut nimic din ceea ce se poate numi inavutire sau lux. Computerul fostului candidat la presedintie statea langa o masa de calcat. Crin ne-a serviut cu o gura de whisky, apoi ne-a lasat sa intram in intimitatea sa. Doi ani mai tarziu, povestirile de atunci au alta perspectiva, cata vreme vorbim de un presedinte interimar al statului care a promis ca, daca referendumul ii da dreptate lui Traian Basescu, se retrage din viata politica.
Mutarea lui Crin Antonescu la Cotroceni, macar pentru o perioada, a facut-o pe Irina sa cada pe ganduri. Si-a adus aminte, cu siguranta, de perioada campanieie prezidentiale din 2009, cand, ca niciodata, tatal ei nu mai avea timp sa o duca la scoala, sa discute lectiile cu ei, sa se plimbe. Caci familia Antonescu este profund citadina – iubeste orasul si adora sa se plimbe pe strazile lui. Azi, asta ar mai fi posibil, cu linistea dorita, doar noaptea sau dupa “metoda Cuza”: deghizat… Asadar, copilul, nitel intrigat ca tatal avea o preocupare majora care ii rapea timpul, si-a sustinut cu jumatate de zambet tatal. L-a intrebat timid: “Daca o sa castigi, asta inseamna ca nu o sa mai ai timp pentru mine!”. Crin a asigurat-o ca oricand va avea timp pentru ea. Un copil nu poate fi pacalit.
A doua zi dupa scrutin, cand Antonescu pica din primul tur in calitate de revelatie a alegerilor, Irina a spus ce gandea: “Ai pierdut! YES!!!” Totul revenea la normalitatea dorita de ea. Care, iata, normalitatea e tulburata de faptul ca tatal ramane principalul favorit, pana la proba contrarie, pentru a fi succesorul lui Basescu. Poate ca maturizarea Irinei face ca acel YES!! sa fie raspunsul la alta intrebare, la ora scrutinului.