Cristi Brancu

As mai incerca sa-l sun, as mai dori sa-i calc pragul. As mai dori sa-l aud vocea tunatoare, vorbind minunat despre viata, moarte, tara, iubire, dar din pacate, Adrian Paunescu s-a mutat. Nu mai locuieste aici. L-as cauta in eternitate, acolo unde s-a mutat, dar nu stiu daca pasii ma pot duce acolo.

Stiti ce e Romania lui, a mea, a voastra? Un templu. A rezistat oricaror atacuri samavolnice datorita coloanelor sale: Adrian Paunescu, Gheorghe Dinica, Ion Dolanescu, Stefan Iordache, Corneliu Coposu si multe alte coloane… Tavanul se va prabusi intr-o zi, pentru ca ei sunt coloane catre cer acum, iar noi, aici, pe solul de acasa, nu am pus mai nimic in loc.

Mi-as dori ca, trecand in aceste zile prin inundatia de imnuri militante scrise de Adrian Paunescu si difuzate de toata media, sa se trezeasca ceva in aluatul de constiinta al romanilor. Sa invatam din versurile lui ca nu vom fi niciodata slugi si nici masa de manevra. Dar mi-e teama ca vor trece zilele si il vom uita pe el, ca pe atatia altii… Ma veti intreba cum pot fi idealist? Pai chiar el, Adrian Paunescu, m-a convins ca mai pot crede si azi in idealuri.

» Continuare

Ieri, am vorbit cu unul dintre actorii mari ai Romaniei, care aflase dintr-o sursa apropiata ca maestrul Stefan Iordache este intr-o stare foarte grava, din cauza unei boli necrutatoare. Nu vreau sa intru in detalii, ci doar rememorez incremenit clipa in care m-a sunat si, cand l-am invitat la un interviu, mi-a zis: “Hai sa-l facem, e ultimul!”. Doamne, s-ar parea ca va fi ultimul…

Am luat atunci totul ca pe un protest public si l-am tratat ca atare. Eu cred ca maestrul simtea ceva, un secret omenesc care nu-i stirbeste nemurirea. Ma simt onorat ca m-a ales pe mine pentru un soi de ultim mesaj public, dar cred cu toata fiinta ca-l voi mai vedea.

Ma rog pentru sanatatea sa.

» Continuare