Tag Archives: romanii au talent

Poţi să fii o săptămână Lorelai Mosneguţu?

“Sometimes all I need is the air that I breathe…”
Vocile dulci din legendara piesă The Hollies au îmbrăcat, în anii 90, poate unul dintre cele mai şocante clipuri publicitare cu conţinut social din istorie. Imagini cu copii aflaţi la graniţa dintre viaţă şi moarte – născuţi cu handicap sever sau cu chipul răpus de boli incurabile – defineau, prin tristeţea sufocantă a privirii lor, fericirea mereu uitată a vieţii: oare de ce avem nevoie mai mult decât de aer, pentru a fi fericiţi?
Noi, cei mulţi şi atât de norocoşi că Dumnezeu ne-a lăsat întregi, trăim, de fapt, într-o profundă ingratitudine. Nu ne mai ajung visele, orgoliile, izbânzile, conturile! Vrem tot! Judecăm arogant! Trăim urât!
Dacă Cel de Sus ar declanşa cu adevârat o Apocalipsă, ar trebui ca, vreme de o săptămână, să ne ţină pe lume exact ca pe Lorelai. Da, acea Lorelai, fata care a câştigat Romanii au talent cu aceeaşi candoare şi senin în ochi cu care o vedeam, acum ani de zile, într-un reportaj la Observator, sfidând ideea de soartă, de predestinare. Aruncând la coş noţiunea de „imposibil”.
Un copil născut fără mâini poate cânta la pian? Poate aduna milioane de oameni în faţa televizoarelor când se acompaniază la chitară? Da, pentru că mâinile ei sunt ambiţia divină de a cuceri lumea prin artă.
Mi-a amintit, privind-o, de Amy Purdy. Nu o ştiţi? E o femeie superbă care, la 19 ani, şi-a pierdut ambele picioare. Dar a câştigat o ambiţie devoratoare, care a făcut-o să ajungă dublă campioană mondială la snowboarding, să participe cu succes la „Dansează printre stele” şi apoi să vină, cu zâmbetul ei cuceritor, la Conferinţele TED şi să spună: „Nici nu e aşa rău să nu ai picioare. În fond, poţi să îţi cumperi pantofi cu ce număr pofteşti. Sau chiar să ai număr la picior în funcţie de ce pereche de pantofi e la reducere!!!”
Ce forţă!

thumb_lorelai-mosnegutu-a-emotionata-pana-la-lacrimi-pe-mihaela-radulescu-vedeta-a-apasat-golden-buzz

De fapt, pentru foarte mulţi români din ţara intoleranţei, ar putea fi o altă handicapată.
Da, asta ar putea fi pedeapsa Lui pentru atâtea milioane de oameni care fac umbră degeaba pâmântului în clipa în care cred că o fată poate înduioşa o lume întreagă doar pentru că handicapaţilor li se face mereu loc.
O săptămână să facă schimb cu Lorelai. E esenţial.
Să înveţe că nu e obligatoriu să mânânci cu măinile.
Că nu pot să-i ţină în braţe pe cei pe care ţi iubeşte pentru că ele… nu există.
Să descopere că mersul la toaletă fără însoţitor este imposibil.
Să descopere că tot ceea ce fac ceilalţi oameni – iubesc, se căsătoresc, muncesc, călătoresc – nu li se permite.
Nici măcar ochii să nu poată să şi-i şteargă de lacrimi… Pentru că nu are cu ce…
Să se întrebe de ce toţi ceilalţi copii sunt crescuţi de părinţii lor naturali, dar ea nu, pentru că au părăsit-o. Să intuiască înfricoşătorul răspuns, dar – cum e posibil, oare?! – să nu-i urască.
Şi să nu devină doar o excrescenţă umană mustind de frustrări, ci să transforme tot ce NU are in ALTCEVA.
Să înţeleagă că picioarele – chiar dacă nici pe ele nu le are întregi – nu sunt făcute pentru a fi arătate sau operate, ci sunt singura cale prin care să arate că sufletul de artist nu poate fi oprit de NIMIC, atunci când există.
Şi abia apoi, după o săptămână care va părea un nesfărşit purgatoriu – iar pentru Lorelai sunt doar şapte zile fireşti – să se întrebe cine este cu adevărat cel cu handicap.
Handicapul sufletesc este cu mult mai trist, mai jalnic, decât cel fizic.
În timpul celor trei cântece ale lui Lorelai în acel concurs, eu unul nu am observat că ar fi altfel decât noi, toţi ceilalţi.
Am văzut aură. Lumină. Binecuvântare.
Şi, la final, am înţeles că urâm doar pentru că nu am învâţat cu adevărat ce înseamnă NECAZUL.

Pro si contra Cristian Gog – ANALIZA FINALA

In final, dupa ce am ascultat parerile mai multor oameni despre show-ul lui Cristian Gog – de la Mioara Roman si Oreste pana la Iosefini si Andrei Teasca, pot sa trag concluzia mea:

Cristian Gog a beneficiat de disponibilitatea Pro-ului si de nivelul ultra-popular al publicului de la Romanii au talent – care crede daca tu vii si spui ca esti martian! -, pentru a inventa mersul pe jos. Ceea ce face el nu tine de paranormal, ci de un show cu trucuri obisnuite, dar ambalate bine. Secretul succesului? Gog a beneficiat in chip stralucit de o conjunctura unica: nevoia publicului de a se intoarce la placerile simple ale magiei. El a picat senzational pe subiect. Norocul face parte din viata.

Andra ofera sfaturi de mama

S-a schimbat enorm in bine. Are o frumusete matura. Trebuie sa va spun ca Andra a trecut prin cateva momente delicate in timpul sarcinii. A riscat si s-a dus la filmarile de la Romanii au talent, in perioada de alaptare. A suferit ceea ce se numeste “furia laptelui”, cu dureri mari, exact cand filma. Dar e atat de incantata de trairile ei, incat e gata sa-i ofere sfaturi Oanei mele. Multumim!
In rest, de la opt clatite o data la niciuna, e cale lunga!

Smiley: despre culisele Romanii au talent si… masa de acasa!

Smiley e baiat bun, dar interzie mult acasa seara. Are noroc ca nu exista gelozie in relatia lui cu Laura Cosoi, care seara il asteapta cu masa pusa si il aduce cu delicatete la domiciliu, cand nu este noapte alba la studio. La casa de langa Bucresti lucreaza de doi ani… si mai are!
In rest, Smiley desfida orice comentariu legat de trucarea rezultatelor la Romanii au talent. El spune ca nimeni nu se astepta la rezultatul final.

Pledoarie pentru ADRIAN TUTU! Romanii nu au numai talent, ci si MANDRIE!

M-au dezamagit de atatea ori oamenii acestei tari, pana cand am ajuns sa cred ca lipsa de caracter e o trasatura nationala.
Mi se pare ca e tot mai greu sa fii nationalist in adevaratul sens al cuvantului, in Romania.
Am urmarit insa finala de la “Romanii au talent” si AM LACRIMAT la excelenta prestatie a castigatorului, Adrian Tutu!
Baiatul nu e un fenomen, ca alti merituosi finalisti ai acestui concurs! Nu e o raritate! El este UN ROMAN ca noi toti! Sarac, fara noroc, dar cu VOINTA si MANDRIE!
Ati observat? E ca noi toti: si-a jucat sansa cu forta si curaj, dar nu a crezut nici dupa ce era cu premiul in mana ca el poate fi castigatorul!
Nu am vibrat insa la nicio prestatie artistica din concurs ca la piesa acestui baiat. Pentru ca el, BANALUL, avea forta, mesaj social formidabil si spunea ceea ce CRED si repet si eu de ani de zile: SUNT ROMAN, DECI POT!!!

Si a devenit UNIC!!
Nu am mai auzit un mesaj artistic atat de frumos despre Romania, tara noastra, de la Tudor Gheorghe incoace!
Votul ofera un mesaj extraordinar din doua motive:
1. Este varianta romaneasca a visului american! Orice baiat amarat poate da lovitura, poate deveni un star;
2. Romania exceleaza prin individualitati de exceptie, ceea ce au fost, intre finalisti, Narcis si Rebecca. Adrian Tutu imi da senzatia sansei unui popor intreg de a-si depasi conditia! Un Adrian Tutu poate fi la orice colt de strada! Totul e sa gandeasca pozitiv, sa munceasca, sa fie mandru si puternic in fata soartei, sa zica “sunt roman, deci pot”!
Ii rog pe toti contestatarii rezultatului sa NU fie MACAR de data asta romani tipici. Sa nu spuna ca stiau rezultatul dinainte (dar daca ii iei la intrebari, nu au curajul dovezilor si nici ceva clar in mana). Si, mai mult, sa nu conteste un rezultat, daca NU au votat pentru unul sau celalalt.
Romanii il contesta pe Basescu, dar oare cate milioane nu au votat, ajutandu-l sa iasa presedinte???
Adrian Tutu a iesit din multime fara sa-i fi dat Dumnezeu un har anume, ci doar TARIE cat pentru un oras intreg!
Fiti ROMANI! Urmati-va visul!

P. S.: Am mai auzit o voce nefericita care spune ca Tutu e “Guess Who Wannabe”. E cea mai tampita idee pe care am auzit-o! Tutu e de zece ori peste Guess Who! Unul spune ca nu s-a nascut in locul potrivit. Celalalt spune ca EL SCHIMBA locul care-i este potrivnic!
Deci, cine are personalitate, mioriticul sau luptatorul?!