Ma uit efectiv prostit la fotografia cu Adrian Cristea, in timp ce se pozeaza gol pusca. Daca nu l-as fi vazut sambata seara, pupandu-se cu Bianca Dragusanu, as fi crezut ca saracul baiat este un adorator al zeului Onan, cu sufletul si trupul ars (cacofonie cu premeditare) de singuratatea cantonamentelor. As fi inteles si de ce nu da gol, pe gazon, probabil cu gandul la sexul salbatic cu care urma sa-si puna trupul la incercare, de unul singur, dupa meci.
Da’ de unde! Baiatul o cheama pe Fata Morgana la domiciliu de cate ori vrea sa inscrie si o invarteste pe Dragusanu de cate ori vrea ea sa ajunga in fata portii lui. In plus, are un trecut bogat in gagici usor de prostit. Si atunci, care e problema?
Problema e la cap. Cel de sus. Baiatul asta isi pune socoteala pe videochat in timp ce colegii lui de generatie sunt selectionati la echipa nationala sa se bata pentru Romania. Bine, rau, macar se bat. Vor sa-si faca meseria, asa cum pot.
El nu mai e interesant pentru reprezentativa. As crede ca vegheaza din teren la esecurile consecutive de la Dinamo, palpandu-si protector prohabul la intervale dese. Pentru ca asta e treaba lui pe lumea asta, pesemne. Sa fie erect, perfect.
Adrian Cristea e un caz clasic de talent fotbalistic, mergand incet si trist catre ratare. Il vad titular in nationala mondena, alaturi de mari valori precum Ogica, Poponetz si alti corifei. Vai de mama lui.