Tag Archives: nicolae guta

Tragedia unui copil mare – Denisa Raducu

Iminenta tragicului – cand dă tarcoale cea mai cumplită boală din lume – provoacă oceane de compasiune pentru orice posibilă victimă – de la un copil de doi ani pentru care intrebarea “de ce, Dumnezeule?” nu primeste niciodată un raspuns si pană la cei maturi. Mai mult, in clipa in care ravagiile se asează pe chipul unei celebrităti, efectul public este nemăsurat.
Iar cand acest chip are trăsăturile angelice ale Denisei – o fată cu chip senin, atat de diferit de pervertirea lumii in care cantă -, povestea are toate sansele sa tină o tară intreagă cu răsuflarea tăiată.
Romania a invătat abia astfel, silabisind, numele acestei fete si pentru a o repera mai bine, i-a lipit pe frunte si meseria – Denisa. A devenit actul ei de identitate, insă istoria ei merită mai mult decat o simplă lecturare tabloidă.
Pe nesimtite, lucrand incet si profund in gusturile publicului dornic sa uite mizeria zilnica, manelele s-au instalat in societate, dupa ani de contestare. Nu există televiziune cunoscută – de la cea publică si pană la specializatul Taraf TV – care să nu privească spre lumea manelelor si celebritătile sale. Nimeni nu a simtit nevoia să contrazică expresia definirii ipocriziei nationale sub forma “stăm cu nasul pe sus, dar la petreceri, rupem pe manele”. Genul a castigat legitimare. Dar, o dată cu el, veselia lui a adus si dramele din spate.
A fi cantăret de manele este, fără dubii, o meserie la fel de grea ca mineritul. De ce? Pentru că acest gen exercită o fascinatie pentru cele mai negre zone interlope, acolo unde, in functie de starea psihică sau bahică a “clientului” urmărit general sau proaspăt eliberat, poti primi un munte de bani sau, dupa opt-zece ore de cantat (cat dureaza pofta “angajatorului”!), să ti se spună să pleci neplătit, dacă vrei să scapi cu viată. Oameni trecuti prin cele mai fine petreceri de la Paris, dar si pe la nunti ale unor clanuri foarte violente, cum ar fi Ionita de la Clejani, au observat că, pentru a fi cantăret de manele cu mare succes, e esential sa fii un psiholog de inaltă clasă. In marea de orgolii, bani si hachite iesite la lumină cand se imbată petrecaretii – iar la un pahar iese la lumină caracterul fiecaruia -, un singur cuvant al lui Nicolae Gută, Adrian Minune sau Salam pot face ca evenimentul să denegenereze in lupte cu săbii, cutite si gloante sau toti să se pupe plangand. Omul cu microfonul e un dirjor obligat sa facă slalom printre simfonii ale supravietuirii.

denisa-1

Nu e mirare că unii mai firavi de inger se prăbusesc in patima drogurilor – clientela il imbie -, iar efortul inuman să-i macine. Candva, Minodora, din postura ei de tipă “bărbătoasă”, mi-a spus că aceasta nu e o meserie pentru femei obisnuite.
Suprapuneti acest sablon de viata – terifiant pentru un om normal, care ar trebui să inteleagă că orice avere castigată repede are pretul ei! – pe structura firavă a Denisei, numită generic, să nu uităm, Denisa Manelista.
Un talent artistic născut pentru acest gen de muzică, dar nu pentru lumea ei!
Un copil cu vise, aruncat la 14 ani in cursa după faimă si bani de o familie care vedea, in fine, drumul spre bunăstare!
Un caracter calin care a avut nevoie de “spate” – cineva care să-si arate muschii pentru ea! – ca să nu fie devorata de rechinii intunecati ai noptilor de cantare. Acel cineva a ales pentru ea chiar si cand epuizarea era vecină cu colapsul. Lupta pentru influenta decisivă asupra vietii “minei de aur” a răscolit-o pe interior. Macinată mereu de această disputa sufletească intre incredere si abuz, nu a vrut să supere nimeni, iar interiorizarea a conturat, zi de zi, boala.
Si, poate, cel mai trist, o femeie care nu a atins cu adevărat cerul fericirii.
Prea multe incercări pentru un copil mare.
Pretul renumelui – al “cotei” respectabile la care a ajuns – a fost cel mai scump posibil. Viata.
Mai cumplit este că, nici cand numarul tumorilor a adus resemnare chiar si pentru doctorii de la Viena -, nu a primit ceea ce si-a dorit mereu: pace. In spatele unei cortine impuse de “no comment” mediatic, lupta apropiatilor a continuat mai mult ca niciodată. Marea drama este că intreg anturajul – părinti, veri, impresari, unchi, prieteni, colegi, un iubit mai degrabă inexistent – stie ce e mai bine pentru ea.
Dar in detrimentul celuilalt! Iar ea, pacientul Denisa Răducu, nu stie. E ca un fulg in bătaia vantului.
Prea multe orgolii pentru pacientul care – lucrul pe care il uită toti – i-a scos din anonimat si sărăcie.
Minunile nu sunt in mana oamenilor. Doar Dumnezeu le asează pe aura noastră. In asteptarea mainii intinse de Sus, Denisa ar trebuie sa aleagă, pentru prima dată, singură, cu sufletul.

UN GLONTZ/ZI – Guta, noul Michael Jackson al unui parodii de Romanie

Trecutul nu-mi da pace. La revista “VIP”, am gazduit un moment de superba intimitate al unei echipe de aur. Eram invitati, acum mai bine de 10 ani, in intimitatea uzinei de medalii a Romaniei: echipa de gimnastica dirijata de Octavian Belu si Mariana Bitang. Camerele de camin a fetitelor Lavinia Milosovici, Gina Gogean si Andreea Raducan erau vegheate invariabil, printre papusi si medalii, de un poster imens cu Michael Jackson. Regele Pop era prietenul cel mai bun al fetitelor care aduceau aur ca nimeni altcineva, traind intr-o austeritate teribila pentru un copil.
Azi, realitatea ne intoarce dur la acelasi lot. Rana lipsei de medalii nu s-a inchis inca, desi ceva, ceva a mai iesit. Alte fete, alta Romanie. Michael Jackson a trecut, si ca afis, in nefiinta. Azi, Nicolae Guta i-a luat locul, cu o manea pe teme de campioni, de o naivitate vecina cu cartierul Rahova.
Aceasta este diferanta. Inocenta asexuatului, dar giganticului, ca talent, Michael Jackson, era un tel curat pentru fetitele care au ajuns pe culmi. Jackson nu trebuia sa cante de dusmani, euroi si alte acareturi cu care se ocupa idolul fetelor de astazi. Guta. Daca nu ar fi tot Belu si Bitang acolo, m-as teme de o reprezentatie la sol cu buriceala marca Salam. In fond, astia suntem, cu astia defilam!
Asadar, sa coboram cu pretentiile pana la buric.

Eurovision de Revelion? Concurentii zic ca e o tampenie!

Nu contest ideea TVR de a face finala nationala Eurovision chiar de Anul Nou. Pentru TVR, este un pogram aducator de mare audienta si nu e exclus sa strice astfel socotelile marilor jucatori din acea noapte, Antena 1 si Pro TV.
Problema este pusa ins amai serios de concurenti care, desi tac malc si se promoveaza peste tot, spun altceva cand ii iei la bani marunti. In primul rand, ei si-au pierdut cantarile din acea noapte, cand orice posesor de voce facea bani bunicei spre excelenti. In al doilea rand, publicul are rabdare sa stea la spectacolul Eurovision ca in fiecare an de Revelion? Nu cred. Si, in al treilea rand, nu cumva sunt plecati din tara multi oameni care ar fi fost interesati de eveniment, din simplul motiv ca si-au luat vacante si e singurul moment in care profita de vacanta?
Am intrebat cativa concurenti. La unison mi-au spus ca ideea e o tampenie pentru ei. Dar concursul e proprietatea TVR si daca vrea sa trimita pe Guta sau pe Alexandru Tomescu, e dreptul ei!