Arhive etichetă: nadia comaneci

De ce Simona Halep E MAI MULT DECAT ROMANIA!!!

Stim.
Ea este Simooooona Halep!
Noua legenda universala a sportului romanesc. Dupa Nadia, Ilie Nastase si Gica Hagi.
Am asteptam 20 de ani sa capatam o noua sansa de a avea un erou. Victorii majore au mai fost, dar de mult nu am avut personalitatea PROVIDENTIALA care sa urce emotiile pana la superlativ. Precum cei trei de mai sus.
Asa cum au fost si acestia la randul lor, Simona Halep este, astazi, MAI MULT DECAT ROMANIA.
De ce?
Pentru ca ar trebui sa invatam de la ea sa invingem eternul complex de inferioritate al tarii mici. Simona a luat o revansa istorica pentru toate meciurile pierdute „romaneste”, cum spunem noi toti, in ultima secunda.

Pentru ca ar trebui sa invatam sa ne jucam orice sansa pana in ultima clipa, cu credinta, cu putere, cu inteligenta. In acest turneu, in primul tur si in finala, Simona Halep a avut infrangerea pe masa, dar a refuzat-o cu o forta incredibila.

Pentru ca ar trebui sa stim ca orice infrangere este punctul zero pentru urmatoarea victorie. O fire negativista, cum se descrie Simona, a stiut sa se educe pana in clipa in care, azi, orice infrangere o intareste o data in plus.

Pentru ca Simona Halep a inteles, si noi nu, ca o victorie, oricat de grea ar fi, nu se construieste sub presiunea mizei (chiar daca sunt atatea teorii care spun ca teama de esec si succesul creeaza acelasi gen de trairi care mobilizeaza), ci prin eliminarea oricarui gand stresant si prin BUCURIA de a juca perfect fiecare punct, cu mintea concentrata si perfect resetata de orice mica eroare.

Pentru ca Simona a invatat, si Romania NICIODATA, ca orice moment, bun sau rau, nu are nevoie de un vinovat sau de un erou, in afara de tine! Unde este Simona care, acum doi ani, vorbea sarcastic cu Darren Cahill cand pierdea? A fost ziua in Cahill a spus PAS, a ales sa plece, iar Simona a renuntat – CRUCIAL MOMENT – sa gandeasca cu orgoliu. Si a ajuns, iata, alaturi de antrenor, SUS.

Pentru ca Simona a demonstrat ca nu smecheria, aroganta, combinatiile (noastre, cele de toate zilele) sunt calitatile unui lider mondial, ci munca, sacrificiul si o diplomatie a discursului, specifica tenisului, dar pe care Simona o simte ca o doua natura.

Pentru ca Simona este zeita plamadita din durere si truda. Nu e inalta si fortoasa ca Muguruza, nu are mereu anduranta lui Wozniacki, nu este inalta, cu ceva talent si buna de reclame ca Sharapova, nu are nici macar nebunia surprinzatoare a lui Ostapenko. Este o fata mica de statura, plecata – cu enorm curaj, bani putini si vise multe – sa ajunga sus. Si pe care taioasa ambitie machedoneasca – la Hagi o vedem la fel! – a facut-o sa fie eroina.

Am putea fi fiecare dintre noi! Daca am fi ea!
Reverente, Simona!

Mihaela Rădulescu vs. Andreea Marin: acum se joacă marea finală!

Divele – cele autentice, nu cele de carton – pot schimba lumea chiar şi când – sau poate mai ales atunci când – războiul lor atinge cote vecine cu insuportabilul. Din antichitate şi până la în zilele noastre, „cherchez la femme” este mobilul factorului de progres al faptelor istorice, iar când apar două şi lupta se înteţeşte spectacolul este garantat, dar şi efectul lor, însutit, ca valoare de model.
Sunt cronicarul celei mai importante rivalităţi mondene din istoria modernă – Andreea Marin versus Mihaela Rădulescu – încă de la naşterea acesteia, pe culmile de audienţă cucerite de ambele cam în acelaşi timp, adică în 1998-1999. Am simpatizat şi am criticat ambele tabere, dar apariţia cu frecvenţă săptămânală a amândurora în aceeaşi incintă, în direct, în prime time, mi s-a părut ca fiind „finala” unui meci feminin de Champions League, care nu e cu nimic mai prejos, ca investiţie din partea părţilor implicate, decât un Real Madrid – FC Barcelona.
Să ne amintim alte secvenţe, ca argument?
Era decembrie 1999 când, sub cupola primelor Superlative VIP cu ecou istoric, în direct la Antena 1, Mihaela dădea măsura unei fine lovituri sub centură. Ca moderator, a acceptat jocul propus de noi – să se aşeze pe canapea a la Surprize, surprize cu deja „Zâna” – şi a pus întrebarea pentru care a fost pusă la zid. „Ce face mama ta?”, ceea ce ar fi fost o pastişă bună, dacă decesul cumplit al mamei Andreei – într-un accident, încercănd să-şi salveze puiul – nu ar fi o durere născătoare de lacrimi şi după trei decenii.
A fost clipa din care orgoliile s-au întins ca un arc. Zâmbetele de protocol au durat o perioadă, până când Andreea a lăsat să se aşeze – aidoma picăturii chinezeşti – aluzii ironice pe tema rivalei. Rădulescu a explodat.
Teritoriile au fost bine definite şi niciodată schimbate. Furia nedisimulată a Mihaelei versus calmul aparent, dar cu vorbe chiar mai dureroase, al Andreei. Şi mereu, o competiţie acerbă pe orice „formă de relief” socială – caritate, divertisment, aspect fizic, shooting-uri (vă mai aminţiţi când amăndouă au refăcut aproape concomitent scena sărutului Madonna – Britney Spears, una cu Daniela Nane, alta cu Andreea Raicu?!) şi – pentru că Dumnezeu a hotărât ca pasiunea să fie infinită – Ştefan Bănică jr.
Statutul de bărbat de neuitat la lui Ştefan este adjudecat încă de la Nadia Comăneci încoace, dar rolul de soţ pentru ambele dive l-ar face un martor UNIC, de culise, al eternei lupte. Doar el ar putea confirma ceea ce „soţul numărul trei” pentru ambele – adică Elan pentru Mihaela şi Tuncay pentru Andreea – au mărturisit off the record: dacă este adevărată teoria că, de vreme ce nu te desprinzi de o duşmănie, rişti să trăieşi sub acelaşi acoperiş cu ea, atunci Andreea şi Mihaela sunt împreună de 20 de ani! Sus-numiţii soţi au adus ca argument veşnica raportare a unei la cealaltă, pe parcursul căsniciei. Ceea ce, sigur, nu e neapărat un lucru negativ. Ce le putea ambiţiona mai tare? Dar, o dată ce le vezi în 2017, împreună şi FIZIC, în acelaşi show, e de întrebat ce-ar spune un cititor de gânduri, dacă ar sta o seara cu ele, acolo, faţă în faţă. Probabil că ar trece rapid pe medicaţie!
Pe perioade scurte – şi de dragul unor cauze publice – beligeranţii au înţeles să-şi dea mâna. Dar chiar şi în rarele ocazii când au apărut umăr la umăr – ca în comica dezminţire televizată a unei inexistente bătăi cu maioneză dintre ele, se vedea ceva. Era ca atunci când o femeie puternică nu lasă niciodată bărbatul să conducă dansul – amândouă doreau să fie „liderul” chiar şi în când aveau un ţel comun!
Peste ani, diferenţa de fond interior le-a făcut să nu mai fie „a filei două feţe”. Substanţa frivolă a Mihaelei Rădulescu nu a mai putut fi ascunsă sub alte ţeluri – culturale, caritabile, feministe -, poate şi pentru că „le-a bifat” şi acum vrea să fie doar ea, aşa cum este: mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată, mai mult ironică decât diplomată, mai mult provocatoare decât profundă. Lipsa de griji a vieţii la Monte Carlo i-a dat această libertate. Îşi trăieşte viaţa aşa cum simte.
Substanţa puternică, de femeie dominatoare, a Andreei a dus-o departe de orice accent de bombă sexy – trecutul în acest sens fusese mai degrabă o joacă – şi vrea cât mai mult în rolul de motivator aspiraţional al societăţii, de om care schimbă legi. Sobrietatea ei e mult mai potrivită vârstei. Ea nu are niciun spate şi trebuie să joace „un rol” pentru viitorul copilului ei. Numai marea dezamăgire numită Tuncay a determinat-o să atingă forma fizică de odinioară – pentru a se simţi din nou perfectă. Dar a trăi lângă o femeie „locomotivă” nu îi este dat oricui să poată!

img

Tocmai pentru că urcă pe versanţi diferiţi ai vieţii a făcut ca această „finală de Champions League” televizată să le arate aşa cum sunt. În aparenţă împăcate, dar niciodată la unison. Sub pretextul nevoii de a face audienţă – „ia să mai vedem dacă se mai împung Mihaela şi Andreea!” -, Rădulescu aruncă săgeţi, despre căsnicii şi rolul de şef în faţa tuturor, iar Andreea se fereşte ca Neo din Matrix de gloanţe. Acest show TV era exact ce aveau ambele nevoie, pentru a fi din nou – peste ani – pe buzele tuturor. Dar adevărul despre ceea se simt una despre cealaltă este altul. Cel ce se va fi arătat după ce munca în comun se încheie.
Aşa cum Toni Grecu spunea cândva că televiziunea fără moldovence ar fi un fost un loc infinit mai plictisitor, ce ar fi fost România ceasului de bârfă la gura sobei fără cele două „roze”?
O pajişte de sanatoriu.

Stefan Banica i-a taiat „fereastra” lui Capatos!

Pentru cei care nu pricep, „fereastra”, in termeni TV, e momentul in care ecranul se imparte in doua si intr-o parte ruleaza ce se petrece in studio si celalalt se dau imagini importante pentru subiect sau, de ce nu, legatura cu alt studio sau loc de filmare. In „fereastra” lui Dan Capatos au fost, in ultimele zile, o groaza de secvente realizate de George Ciubotaru din viata lui Stefan Banica jr. Care Stefan, tocmai de la Dubai via avocatul sau, a anuntat ca interzice foslorea lor si ameninta cu procesul. Cum nimeni nu se joaca cu Banica atunci cand e vorba de procese, fereastra cu Stefan, Nadia, Mihaela si altii s-a inchis…
Oricum, era deja prea mult.