Arhive etichetă: monica barladeanu

Irina Schrotter – poveşti cu linii fine

E chiar 1999. E chiar decembrie şi tavanul sălii de evenimente a hotelului „Bucureşti” aproape că se îndoaie în faţa numărului de personalităţi prezente la prima mare ediţie televizată a Superlativelor VIP. În sală sunt Traian Băsescu, Florin Călinescu, Florian Pittiş, Marin Moraru, Andreea Marin, Vama veche, Sergiu Nicolaescu şi alţi zeci asemenea lor. Transmitem în direct la Antena 1, prezint braţ la braţ cu Mihaela Rădulescu şi sunt emoţie din cap până în picioare. E, practic, botezul meu de foc, ca prezentator. Au trecut ani, viaţa s-a schimbat – vorba refrenului -, dar secvenţele acelei seri care mi-a deschis un alt drum în viaţă îmi sunt vii în memorie. Era primul mare eveniment public în care se acordau premii pentru personalităţi, era tonul care urma să facă muzica pentru mulţi epigoni. Acel ton a avut, la secţiunea Modă, o întâlnire. Căştigătoarea detaşată se numea Irina Schrotter, marea revelaţie a acelor ani. Şi pentru că fiecare laureat urma să aibă parte de surpriză, Irina avea să descopere cu ochi mari că îi organizasem, în direct, fără să ştie, o prezentare de modă cu următoarele manechine: Mirabela Dauer, Mădălina Manole, Eugenia Enciu şi Mihaela Rădulescu. Secvenţă de album…
Trecerea anilor a consolidat câteva lucruri. În primul rând, rolul Irinei în industria modei. Curând, vor fi două decenii de la acel moment, dar rolul acestei brave ieşence în business a rămas la nivelul de sus al profesionalismului şi creativităţii. Gândiţi-vă câţi din protagoniştii de atunci ai modei mai sunt astăzi, în prima linie, cu aceeaşi efervescenţă! În al doilea rând, s-a născut o prietenie între noi – nezdruncinată -, pentru că ne animă aceleaşi valori: respect, repere în viaţă, dorinţa de a fi mai bun.

203---3

O revăd în amintiri pe Irina trei ani mai târziu. Era o seară de şuetă, cu câţiva tipi fermecători – Cătălin Căţoiu-Ţeavă, Ovidiu Zegheru -, o fată cu o şapcă îndesată pe cap care visa să fie mare – Monica Bârlădeanu – şi, târziu, spre miezul nopţii, avea să apară şi Irina. Lividă de oboseală, ratase aproape toată întâlnirea, pentru că urma să redeschidă în câteva zile un magazin al mall-ului din Vitan şi nu plecase până nu aşezase cu ochii minţii sale fiecare detaliu. Era cheia reuşitei în modă, pentru că aşa e ea: atentă până la fanatism la detaliile care aduc, în fapt, succesul. A fost mereu în avangardă. Îmi amintesc de o colecţie realizată în 2003 şi prezentată la Bucureşti, care a fost extrem de densă ca ţinute, dar care a durat puţin peste un sfert de oră. Românul, obişnuit cu evenimente lungi, a privit-o ca pe un OZN. Era exact ca în Vest.
Acelaşi loc, altă amintire, dar acum suntem doar noi doi. E iarnă timpurie, se apropie Crăciunul. E 2007 şi Irina – care îmbrăcase între timp cu eleganţă şi farmec haina moderatorului TV, dar nu pentru multă vreme – îmi mărturiseşte visul de a schimba ceva în istoria Iaşiului. Visa să candideze la primărie, iar planurile sale erau absolut seducătoare. În fond, era oraşul pe care îl făcuse capitala modei prin festivalul organzat de ea şi locul de unde business-ul său nu a plecat niciodată. Era locul unde avea angajaţi şi plătea taxe! Am susţinut-o în campanie şi am sperat că vine vremea unui val proaspăt la alegerile din 2008. Vise deşarte – mafia politică îşi păzea aprig hălcile de influenţă şi bani -, iar Irina, cu un scor decent la alegeri, a rămas omul care nu lucrează cu jumătăţi de măsură şi nu a dat viaţa ei, moda, pe minciuna politică.
Apoi, surprinzător, o revăd într-un aeroport. Malpensa, Milano. Alergam înnebuniţi după geamantanele pierdute, în tentativa de a face un interviu cu Al DiMeola chiar acolo, în Italia, iar Irina aştepta bagajele – şi nu mai veneau -, călătorind spre Lugano. Locul care a devenit în parte căminul ei, căci fiul ei, Mark, acolo studiază. Aceasta este mama, dedicată în chip minunat viitorului.
2008 e şi anul în care, dacă închid ochii, pot simţi cu degetele liniile fine ale creaţiei ei, într-unul dintre cele mai frumoase momente ale vieţii mele. E 24 octombrie, seara cununiei mele cu Oana la Tel Aviv – despre care v-am povestit – şi alegerea ei de a îmbrăca o rochie Irina Schrotter mi s-a părut mai mult decât firească.
Era frumos şi cald în 2010 când m-am întors cu Oana la Iaşi, pentru că Irina a pus la cale o ediţie de festival de modă în care, pentru ea, vorbeam noi. Noi, cei care ştim ce înseamnă ea. Adică Iulia Vântur, Andreea Marin, Simona Gherghe, Irina Păcuraru, Andreea Raicu si… noi. Revedeam cu ochii organizatorului ce maşinărie bine la pusă la punct era festivalul Irinei şi mă întreb şi acum dacă acest oraş ştie cât a pierdut când Irina nu mers mai departe cu festivalul. Căci, cu siguranţă, merita mai multă susţinere.

aCIMG2269

Irina nu mai e atât de vizibilă publicului, pentru că a ales să vorbească prin creaţiile brandului său, văzute pe scenă la Berlin, la Lugano sau în magazinele din Bucureşti. Prin inteligenţa de a lua lângă ea de-a lungul anilor oameni creativi şi valoroşi – de la Răzvan Ciobanu la Lucian Broscăţean sau Andreea Raicu. Prin alegerea de a fi mereu în avanpostul rafinamentului. Prin faptul că, oricând, de departe, fără a fi un specialist, ŞTIU când văd o haină care este Irina Schrotter. Pentru că Irina ştie.

Maria Marinescu – bogata fată bogată

Ea este un fel de surâs al Giocondei… Nu priviţi ca o forţare comparaţia cu marele mister semiotic al picturii universale. E doar ecoul unui imens oftat feminin. Cunosc zeci de Eve, puse la curent cu toată suflarea mondenă a României, care ar dori să ştie ce fluid al simţămintelor, ce secret muieresc de dincolo de cuvinte face ca surâsul Mariei Marinescu – nici senzual ca al Angelinei Jolie, nici pervers-genial ca al lui Sharon Stone, nici măcar angelic ca al Antoniei – să aducă în viata acesteia cea mai spectaculoasă colecţie de logodne/căsătorii, toate la vârful topului miliardarilor. Întrebarea nu munceşte doar minţile unor femei pasibile de invidie, ci şi fantezia unor bărbaţi celebri care au redus, în cel mai pur stil macho, totul la sex. O explicaţie mult prea subţire.
Ceva trebuie să fie… Îşi spun fetele care aşteaptă un Făt-frumos măcar niţel chivernisit, dacă nu tolerant ca Bobby Păunescu, de pus la rană precum Cristi Chivu, prea bogat ca Ion Ion Ţiriac, dur şi sentimental ca Frank Collin şi cu un pedigree ca Alin Petrache. Între aceste relaţii cu puternic miros de altar – trei dintre ele chiar parafate la starea civilă – Maria Marinescu a făcut un slalom de titlu olimpic cu impetuozitatea fetei născute într-o familie bună, născută să te facă să te simţi iubit dar şi să-ţi trântească uşa în nas dacă are chef.

1383554287c78025d8

Exemple sunt atâtea. Într-o bună amiază, când unda de şoc a despărţirii de Cristi Chivu traversa ţara, năruind visul unei nunţi perfecte, Maria îmi arată gradul ei de libertate. Dacă e libertate sau egoism, vă invit să desluşiţi chiar dvs. “Mi-a ajuns să stau toate week-end-urile acasă, pentru că el este în cantonament. Când mi-aş dori să mă distrez şi să călătoresc, el are treabă”. La urma urmei, totul în viaţă este o chestiune de ştiinţă a limitei. Şi pesemne că noţiunea de iubire a Mariei este o lume plină de limite. Mai exact, dragostea s-a sufocat undeva, pe drumul către agenţia de voiaj. Dornică de alte orizonturi, Maria a renunţat la o sarcină, căci visa la o nuntă ca în filme, nu la o cununie grăbită, cu spectrul burtei la gură.
Avertisment. Persoanele ce îşi propun să o hiperbolizeze să se abţină. A fost o vreme când Bobby Păunescu, iubirea adolescenţei şi începutului ei de maturitate, şi-a rătăcit amorul pe un meridian al planetei – nu al nostru – şi Cupidon i-a scos-o în cale pe Monica Bârlădeanu. Mai supusă, la început de drum şi, evident, îl privea ca pe un soare. Maria a jucat tare în public, refuzând scandalul sau rolul femeii înşelate. Media a prezentat-o, brusc şi intens, ca viitoarea doamnă Păunescu. Zarurile fuseseră însă aruncate. Însă au fost luni de “şah mediatic”, până când Maria să accepte ieşirea din scenă.
A fost însă ultimul pas înapoi al Mariei. Sau poate penultimul, căci nu ştim ce va scrie istoria, peste 50 de ani, despre misterul căsătoriei cu Ion Ion, spre totala sfidare a Marelui Urs Ţiriac. Speculaţiile la nivel halucinogen ale acelei perioade îl pot viza pe Ion Ion. Maria nu s-a pierdut însă cu firea. Doar mirele s-a prins puţin târziu că e în ecuaţie şi povestea s-a închis discret, ca un dosar cu cocaine pentru VIP-uri.
Şi acum am în memorie doi oameni ce se ţin de mână în faţa mea în lumina reflectoarelor. Maria şi Frank. Retragerea la vatră a unui cuceritor francez prin zăvoiul frumuseţilor autohtone. Nunta aferentă – petrecută la un castel în Franţa – dar şi un semnal în privinţa unui “ceva” cu care Maria cucereşte. Ea are gust – e designer, aţi uitat? – şi farmecul de a convinge persoanele iubite să trăiască şi să cheltuiască cu stil. În stil mare.
Ar fi fost capătul de drum – adică “până când moartea îi va despărţi” -, dacă praful alb aşternut pe dosarul lui Colin nu ar fi fost, în mod evident, o surpriză chiar şi pentru Maria. Aşa că era vremea pentru o limită.
Când bărbatul pe care-l iubeşti, dragă femeie, e la ananghie, iubirea se poate măsura în felul în care eşti alături! Maria însă, cu nasul ei fin, a simţit că e un alt fel de capăt de drum. Trauma intrării în casă a anchetatorilor la şase dimineaţa a doborât-o. Fată sensibilă… Zeci şi sute de soţii de politician pe care le-a trezit DNA-ul din somn în zornăit de cătuşe nu s-au pierdut cu firea. Ea da. Dragostea se întăreşte în clipe grele, i-am spus. “Eu nu vreau să-mi irosesc viaţa astfel”. Aşadar… punct.
Şi de la capăt! Anii trec şi Maria mai are aşi în mânecă! Tânăr, valoros, extrem de potent financiar (cu un tată special amenajat), Alin Petrache a pus capac tuturor invidiilor. Să se fi votat un posibil viitor soţ cu potential maxim şi şeful Comitetului Olimpic ar fi fost în finală! Şi totuşi, ce o face pe Maria atât de interesantă pentru toţi aceşti bărbaţi puternici? Lipiciul stă tocmai în felul relaxat în care priveşte viaţa? Un om bogat îmi spunea cândva că relaţia ideală este între oameni cu acelaşi set de valori. Iar Maria, după cum se vede, nu părăseşte “incinta”.

Materialul a fost publicat si pe femeide10.ro