Tag Archives: marina almasan

Gheorghe. Şi ocazia în care înţelegem că pierdem, de fapt, totul.

Nu scriu aceste rânduri pentru cel care ar trebui să le citească. Era Andrei Gheorghe, e în continuare Andrei Gheorghe pentru cei cărora le-a schimbat viaţa în vreun fel. Nici măcar nu mă adresez lumii cu speranţa că se poate întâmpla ceva bun, ceva mai înalt. Cei ce vibrau cu el se vor regăsi, cei ce nu vibrează nici măcar nu vor citi. Acesta este motivul pentru care scriu mai multe pentru sufletul meu.
Curg amintirile despre Andrei Gheorghe. Curg omagiile. Cu mai mult patos de la cei care l-au tratat cu sictir. Eu… Aş putea să-mi amintesc salutul camaraderesc, zâmbitor, când ne-am intersectat acum câteva luni. Sau admiraţia cu care i-am privit, într-un week-end petrecut împreună la Arsenal Park Orăştie, dragostea părintească cu care avea grijă de copiii soţiei sale, Petruţa. Sau faptul că, acum zece ani, nominaliza Agentul VIP ca una dintre emisiunile sale preferate. Nici măcar momentul în care eram ochi în ochi, cu venele umflate la gâtlejuri, la Premiile VIP, el ţipând: „Eu nu am să mai urc pe scenă, câtă vreme e aici şi jigodia aia coruptă!”. Un tip din zona de business, cu care avea ceva personal. Diplomaţia a salvat momentul.
Acestea rămân la mine. Aşa cum a oferit multor oameni amintiri la extreme.

Vorbesc acum despre ceea cum arată această lume şi înainte, şi după ce a plecat Andrei. Un tablou al felului în care această lume se duce naibii. Nu am fost de acord cu multe idei ale lui Gheorghe – şi cel mai tranşant pe tema raportului lui cu Dumnezeu şi cu preoţii -, dar spiritul liber, profund democratic, mă făcea să-l ascult şi să polemizez, în gând sau cu voce tare, în funcţie de prezenţa lui. Aceasta este splendoarea existenţei noastre, iar absenţa ei l-a măcinat până la moarte pe Andrei Gheorghe. Priviţi în jur şi înţelegeţi de ce el era izolat şi a privit posibila colaborare cu Marina Almăşan ca un „balon de oxigen”. Era o posibilă ocazie de a difuza păreri care, chiar dacă nu ne plac, simpla dezbatere ne face să mergem mai departe, minţile să lucreze, ideile să se nască. Lumea să crească. Trăim momentul în care părerea contrară naşte duşmănie, aşa că e mai simplu să stăm în „bula” noastră şi să credem că avem dreptate. Jurnalismul părerilor contrarii dispare. Indiferent cât de extrem şi belicoase ar fi ideile – şi Andrei „îngroşa” doar pentru a sublinia efectul -, de o părere altfel nu mai e nevoie, pentru că ura e mai importantă decât „audiatur et altera pars”. Gheorghe nu mai avea loc, pentru că suntem în zona în care, în numele democraţiei şi dezbaterii de idei, toată lumea alege să vorbească de una singură. Incomodul, răul Gheorghe nu era plăcut. Televiziunea adoră oamenii frumoşi, care ascultă cuminţi de comenzi venite din cască sau de pe whatsap, în direct.
Câte spirite libere mai sunt în direct? Ei bine, atâtea câte sunt, ajung să fie demonizate.
Gheorghe a fost un tip care a greşit sau a avut dreptate. A fost generos sau egosit şi nemilos. Arogant sau pâinea lui Dumnezeu. Dar VORBEA, spunea ce crede.
Asta e tot ce am pierdut. Între noi fie vorba – repet, nu putem schimba nimic în lumea asta cu ce scriu – ceea e pierdem e, de fapt, totul.

Victor Socaciu zice ca am fost UN MARE MAFIOT!!

Marii artisti viseaza indeobste. Hiperbolizeaza. Au himere minunate. Nu stiu daca sa ma simt flatat sau nu de una dintre himerele – e drept, mai putin lirice – pe care le-a creat Victor Socaciu. Sau poate perioada proasta prin care trece sa fie de vina.
La Acces direct, artistul s-a trezit nas in nas cu Aurelia Petrache, redactor la revista “VIP” pe vremea cand povestea lui cu Marina Almasan era in valvataia zbaterii supreme. Dragostea era mare, copilul urma sa vina pe lume. Iar “VIP” – alimentata de oamenii pe care Marina si Victor ii lasasera in urma, recte sotul ei si sotia lui – au povestit istoria, asa cum se vedea.
Victor Socaciu a raspuns, cand fosta mea colega a povestit experientele ei de reporter care a cautat probe atunci, ca “VIP” era o revista condusa de mafioti. In calitate de redactor-sef al revistei, marturisesc ca nu aflasem de aderarea mea la Mafie, nici atunci, nici acum. Cat despre Radu G. Teposu, liderul de atunci, Dumnezeu sa ma ierte, dar a fost multe in viata, dar numai mafiot nu putea fi.
Sigur, insa, suna altfel ca dl Socaciu s-a batut cu mafia. E ca si cum te-ai fi batut cu umbra.
Si era pacat sa iei bataie.

Tatal copilului Madalinei Manole este…

Mi-a albit parul ascultand tot soiul de scenarii teribile. Acum, vreo 12 ani, imi aduc aminte de o speculatie “grea” a colegilor mei de la revista “VIP”, care calculasera ca Marina Almasan a conceput un copil cu Victor Socaciu inainte sa divorteze de primul sot. Prin urmare, al cui era acel copil? Jocurile sunt simpatice, dar lanseaza doar baloane de incercare. Nu cred ca acest copil este al altcuiva decat al lui Puiu Mircea, oricat de duplicitar mi s-ar parea el in jocul cu blonda. Nu m-as juca in media cu asemenea lucruri, oricat de atractiv pare jocul tabloid. Refuz insa jocul cu viata unui copil.