Fotbalul e Rege, dar nu este îngăduitor cu toţi supușii săi. Mai ales cu cei pe care-i hărăzeşte cu tone de talent, dar acesta sfârşeşte într-un morman diform şi urât mirositor de…ratare.
Recent concediat – de la Chiajna, nu de la Barcelona -, Adrian Cristea, Prinţul Regatelor fotbalistice necucerite, ar fi trebuit, la cât har a avut, să fie un milionar relativ liniştit şi împlinit, obişnuit să joace pentru plăcere când anii se adună alarmant. Ratând toate şansele pe care le-a avut pentru că, pentru el, e mai plăcut de cucerit o fată decât careul advers, Adrian Cristea este tată la „fără frecvenţă”, iar pensia copilului se plăteşte după posibilităţi. Adică mai degrabă nu. Deşi nu face parte din stirpea jenantă a celor care-şi pedepsesc copiii prin pensii alimentare jalnice, asimilate cu portofelul fostelor consoarte. Adrian îşi iubeşte copilul, dar nu atât de mult încât să-şi fi dat viaţa pe gazon pentru viitorul acestuia.
Dacă ar fi să enumerăm cele mai mari „meciuri” din cariera sa, finala sa de Champions League a fost… Revelionul în care a reuşit să o smulgă pe Bianca Drăguşanu de lângă soţul Victor Slav, pentru un week-end erotic răvăşitor la Paris. Apoi un întreg sezon de „pase” monosilabice pe la talk-show-uri de noapte. Pe scurt, ceva de neuitat.
Acestea au fost marile lui ambiţii. Echipe mari şi l-au dorit, unele l-au şi avut, dar străinătatea n-a fost de el, ci mai degrabă terenul bine irigat cu fete al cluburilor din România, unde – se ştie -, Adrian este un bârbat de neuitat, dar, fără finanţe, acum prea puţin atrăgător pentru o generaţie de fete cu profil de rechini sub acoperire. Băiat bun, altfel, Adrian a avut norocul de a aduce pe lume un urmaş cu o femeie bătăioasă, Denisa Nechifor, care refuză să fie dependentă de banii unui bărbat, aşa că ea găseşte calea către profit mai repede decât un Cristea care, cu un şut la vinclu bine plasat, în ziua potrivită, ar fi putut rezolva finanţele familiei pe un an şi mai bine.
„Selectivitatea” fetelor de oraş bine puse pe căpătuit – pentru că cearşafurile bine mototolite nu ţin loc de Hermesuri ediţie limitată -, l-au adus, paradoxal, pe Adrian Cristea în postura de a alege, în fine, o femeie mai matură, mai responsabilă, mai interesantă. Maria Păuna, un nume valoros al industriei frumuseţii, nu încetează să se bucure de „vâna” de marcator a lui Adrian, lucru care-l poate face pe jucător, măcar pentru o perioadă, să stea lângă o jumătate cu mai multe repere. Lângă o femeie adevărată.
Ferească Dumnezeu să-l vedem pe Adrian un fel de gigolo pentru femei coapte, dar nu ar fi exclus ca atuurile pe care încă le mai are să fie mai degrabă puse în valoare de o Maria Păuna inteligentă, decât de vreo buzată înfometată. E drept, şi Maria foloseşte apariţia – neaşteptată pentru mulţi – lângă fostul „număr 10” pentru promovare. Oricum, toată lumea e, la urma urmei, pe plus.
Dacă acesta ar fi semnul unei maturizări întârziate a lui Adrian Cristea, tot ar fi bine. E un semn că e „recuperabil”. Într-o zi, Rania, fetiţa frumoasă şi deşteaptă a lui Adrian, îşi va întreba tatăl ce a făcut în viaţă. Uşor încurcată de referinţele Google mai puţin favorabile unui părinte cu privire blândă. Şi Adrian va spune…
De ce să nu credem în minuni?
