Tag Archives: ilie nastase

Brigitte şi Ilie Năstase: dragostea ca rollercoaster


Există oameni pe care Dumnezeu i-a blagoslovit un grad de libertate în plus faţă de restul muritorilor, cu condiţia ca scânteia de genialitate pusă pe frunte să dea roade bune de scris în analele omenirii. Acesta este, în câteva cuvinte, Ilie Năstase. A fi recunoscut în lume ca omul care a reinventat, a dat sens, culoare şi farmec unui lucru – oricât de simplu ar fi el – este dar de la Cel de Sus, udat la rădăcină cu multă sudoare şi sacrificii. Ilie este, deja, în istorie, iar sclipirile sale nu se puteau naşte decât într-o fire mai liberă decât media pe planetă. Sămânţa de cuceritor nu a rodit, după cum se ştie, din fragedă pruncie, ci din formidabila descoperire a creatorului de artă sportivă care se naştea în el. Şi de aici la miile de femei care aşteptau un semn pentru a i se oferi, pentru o experienţă bună de povestit cu voce scăzută la ceas de bârfă, nu a fost decât un pas. Iar el, da, avea ce să le servească, imparabil, la fileu… În contrast şi întru echilibru cu Ion Ţiriac, Ilie a fost fermecătorul, risipitorul, nealiniatul, preaiubitul. Mai exact, nestăpânitul.
A trăi lângă Ilie, ca femeie, a devenit, pe cale de consecinţă, un exerciţiu de fascinaţie, venit la pachet cu imprevizibilul inimii sale zburdalnice. Priviţi-l cu atenţie pe Ilie Năstase şi vedeţi o poftă copilărească de joacă, pe care toţi o avem şi, cu timpul, păleşte în proporţie majoritară. Fără a gândi urmările, Ilie Năstase se poate deda la aşternut cu o Cici – sau două, sau trei – şi să le ierte chiar şi când trebuie să suporte urmări medicale ruşinoase.

ilie-nastase-brigitte-sfat-cannes

Esenţial este, ca femeie, ce aşteptări îşi propui să ai de la el. Ilie este un armăsar pe care NIMENI nu-l va struni. Poate doar limitele fizice ale vărstei, deşi îl văd ca un Anthony Quinn, crai desăvârşit până spre 80 de ani! Când lumea i s-a aşezat la picioare atâtea decenii, zăbala îi provoacă răni şi nu se va supune. Din acest motiv, starea civilă a lui Ilie Năstase – când nu a făcut praf sufletul unui megastar gen Diana Ross, în stare să se „retrogradeze” la bucătărie, numai să-l păstreze – este o suită de suişuri şi coborăşuri, un adevărat rollercoaster. Dominique, prima soţie, nu a făcut faţă „altitudinii” şi a ieşit discret din joc. Alexandra King nu s-a dezminţit din rolul profund american şi a preferat eleganţa până în ultima clipă. Amalia, în schimb, a fost o carte-surpriză. În stare să transforme o Cenuşăreasă în prinţesă, Ilie a ridicat-o pe Amalia, dar datele umane ale acesteia au adus-o în situaţia de a-l părăsi atunci când el nu se aştepta, în condiţii financiare de invidiat. Brigitte – ambiţioasa, amoroasa, bătăioasa, furtunoasa – a venit pe un teren în care, oricât a încercat, nu a putut juca „doar în doi”, aşa cum e ideal într-un mariaj. Trecutul bântuia mereu în spatele unui perete fals.
A ales o cale grea: l-a ajutat pe Ilie să ridice pereţii de rezistenţă ai visului lui – academia de tenis -, dar a cerut în schimb imposibilul: cuminţenia unui playboy fără leac. Poate mai greu de obţinut decât o pace în Orientul Mijlociu.
Terapia „de lux” – la fiecare greşeală, câte un cadou cu preţ astronimic – nu e decât o paliativ. Nu vindecă decât pe distanţe scurte.
Lacrimile mari ale lui Brigitte – oferite la oră de maximă audienţă – sunt justificate şi menite să-l facă să doară. Mai puţin justificate sunt dezvăluirile despre „acel secret” teribil al lui Ilie, pe care nu-l spune câtă vreme sunt căsătoriţi. Adică acel gen de ameninţare ce poate trece graniţa de la victimizare la ură, în sufletul unui partener. Ilie nu e şi nu va fi o victimă. Viaţa sa e rezultatul propriilor sale decizii. I-a plăcut amazoanca, aşa că a luat-o la pachet şi cu războaiele ei!
Brigitte şi Ilie sunt eroii unui joc de „totul sau nimic”! Cu doua variante de final: ori Brigitte va ieşi şi ea in decor, când va înţelege că nici orgoliul nu merită consumat până la epuizare pentru un poet plenar. Ori Ilie va ajunge la o răspântie a vieţii, în care se va cuibări în culcuşul căsniciei, pentru că orice „joc” are un timp limitat de desfăşurare. Din păcate, pentru Brigitte, fluierul final pare a fi destul de departe…


Simona Halep, o biată milionară speriată de Zika


Iunie. Sâmbătă. Plaja aproape pustie de la Mamaia e o dovada paradoxală a faptului că nici soarele şi nici măcar sfintele zile libere date de Dumnezeu şi statul român – suntem chiar de Rusalii! -, nu pot aduce valuri de oameni pe plajă când un fenomen e pe cale să capete formă. Nisipul e deranjat în pacea sa de televizoare date la maximum. Să fie meci? Da, dar de tenis. Ce stare de graţie! De la Ilie Năstase încoace, nimic nu a mai perturbat supremaţia fotbalului în lumea decibelilor televizaţi. Până astăzi, căci aici, acum serveşte pentru eternitate Simona Halep!
Latura tristă a acelei stări de graţie este că… a trecut. S-au scurs doi ani de atunci. Plaja a e tot acolo, noi suntem cu gândul la ea, iar Simona Halep a reuşit găsească o mulţime de argumente pentru a demola acea imensă mare de simpatie pe care o câştigase atunci, în finala glorioasă cu perversitatea întruchipată în Maria Şarapova. Suntem la ora la care Halep a ales sa refuze o şansă României la Rio pentru o medalie olimpică. A auzit că bântuie virusul Zika şi nu are chef să rişte. În prima instanţă, am crezut că e o glumă bună – machedoanca e conştientă că ţânţar la “ţânţar” nu-şi scoate ochii! Apoi, tonul declaraţiei a devenit foarte grav şi m-am aşteptat concomitent la un tsunami de retrageri pe toate meridianele. Jocurile Olimpice golite de performeri. Dezastru la cel mai înalt nivel. Ei bine, nu… N-am găsit încă niciun alt mare sportiv care să dârdâie consecvent de teama Zikăi – doar Djokovici s-a îndoit o zi, dar şi-a revenit -, iar Halep a devenit, pe bună dreptate, ţinta tuturor naţionaliştilor care observă că, pentru gloria acestei ţări, pericolul e mult mai mic decât o simplă pişcătură.

simona-halep-joaca-marti-la-sydney-primul-meci-din-2016-organizatorii-au-anuntat-ora-de-disputare-a-intalnirii_2_size6

Ca nicio altă mare performeră din istoria noastră, lui Halep nu-i arde să fie simbol românesc. Poate că a ajuns la o vârstă prea fragedă emblema tricolorului sportiv. Poate haina aceasta e prea largă pentru ea. Totuşi, parcă Andreea Răducan, o stea la vârsta păpuşilor, era mai matură ca ea…
Mi s-a tot aruncat în ochi argumentul că România nu a ştiut să investească nimic în Halep, aşa că nici ea nu ar trebuie să se simtă datoare. De fapt, nu e un argument, e o superbă tâmpenie. Contraargumentul meu este… Leonard Doroftei. Un bun boxer la amatori care putea rămâne doar atât dacă, DE UNUL SINGUR ŞI PE BANII LUI, la o vârstă a “ultimului tren”, a devenit celebru şi mai bogat în America profesionistă.
Dar niciodată nu a uitat steagul românesc! Şi nimeni nu a plâns ca el când s-a întors acasă înnobilat de victorii.
El este un adevărat campion, nu Halep.
De la momentul Roland Garros – care i-a adus glorie şi o groază de bani -, Simona a demarat din lumea sacrificiului sportiv în cea a calculului financiar vorace. A rămas o milionară. Capricioasă, pentru că-şi permite. Arogantă, pentru că nu sunt puţini observatori care au sesizat schimbarea ei de comportament de când e “sus”. Egocentrică, pentru că deşi tot pune în balanţa cântarului Zika versus România, parcă nu ar fi deranjat-o să fie portdrapelul ţării. Adică ar fi totuşi bine la Rio – ţânţarul nu mai e periculos dacă iese şi un gheşeft de imagine. Nimic din truda îmbibată de modestie a marilor eroi – Nadia, Patzaichin, Ponor, Gabi Szabo, Covaliu, Laura Badea.. Fata e pe cai mari.
Aşa că, poate, e bine să vorbim pe limba ei.
Dragă Simona, dacă mai pofteşti la milioanele de euro luate din publicitate de la ape minerale, telefonie mobilă sau magazine de bricolaj, trebuie să ştii că ai fost aleasă pentru că oamenii trăiesc meciurile tale cu pasiunea propriilor iubiri! Te-au investit cu dragoste şi, dacă îţi baţi joc de ea, zboară şi contractele bănoase. Stima românilor nu pare să te mai anime. Sau… ţi-ai făcut plinul?


Sora lui Brigitte Sfat are si ea un trecut sportiv…


Dar nu, ea nu a lucrat la fileu cum o face astazi sora ei – mult mai experimentata chiar si in fileuri orizontale, de fier, la vorbitor -, ci a avut o perioada amoroasa interesanta cu Gabi Balint. Fata corespunde pentru profilul lui Gabi: blonda, sexoasa, dornica de viata. Asa cum a facut si la Sevilla, Gabi a inscris si in poarta Cristinei Szeifert. Sa fie primit.


Elan despre Mihaela, Amalia, Anna


Am vazut un interviu de mare senzatie cu Elan in presa, pe care as vrea sa-l comentez nitel, pentru diversele curiozitati:

1. Elan vorbeste foarte des de Mihaela in acest dialog – si in viata de toate zilele -, ceea ce inseamna ca, in interior, ramane legat de ea mai mult decat a denotat celebra replica a dansei: “Cum l-as descrie pe Elan intr-un cuvant? Ayan.” E ca o amintire care te inflacareaza, desi stii ca ea apartine pe veci trecutului.

2. Modul in care Mihaela l-a “agatat” pe Elan nu ar trebui sa mire pe nimeni. Ea l-a dorit pe Elan, dupa un Banica romantic, dar mult prea naravas. Si Dani a admis ca Mihaela a facut toti pasii mari ai relatiei de azi! Asta e Mihaela: pune stapanire pe ceea ce isi doreste, cu o patima irepresibila.

3. Felul in care Elan vorbeste despre Amalia si Ilie Nastase este influentat de parerea celui mai bun prieten al sau, Ion Tiriac. Mi-e teama ca acuzatia dintre cuvinte este ca, intr-adevar, Amalia s-a cam saturat de barbatul care i-a dat totul in viata. Cred modul in care Amalia a pus monopol pe viata lui Ilie n-a fost inghitit de mediul sau.

4. Elan ii face Annei Lesko o imagine extrem de pragmatica. N-a fost vorba de nicio dragoste, dupa cum se intelege, ci o relatie bazata pe atractie, imagine, placerea de a sta impreuna. Punct. A dat bine pentru CV-ul ei, iar Elan s-a simtit foarte bine. Toata lumea multumita.


Divortul lui Ilie Nastase: ce trebuie sa stiti


Agitatie mare pe marginea celui de-al treilea set din meciul conjugal al vietii lui Ilie Nastase. Cine a castigat acest set, Amalia sau Ilie?

Parerea mea este ca, la partaj, se joaca tie-break-ul.

Fiecare a avut ceva de castigat. Ilie a fost subjugat ani de zile de prieteni care ii tineau pana si cardurile si care dormeau in casa lui. Amalia a suparat anturajul, pentru ca a facut ordine indata ce a venit. E tot atat de adevarat ca tocmai acest anturaj a adus-o in viata lui Ilie, dar ea a facut curatenie tocmai pentru ca i-a “simtit”. A oprit drenarea banilor si a vietii lui Ilie catre alte buzunare. Cu o minte numai buna pentru business, cand are alaturi o carte castigatoare precum Ilie, Amalia a inmultit banii. Ceea ce l-a facut pe Ilie atat de increzator in buna credinta a partenerei, incat nu mai facea un pas fara sa o intrebe. Nu e nicio exagerare.

De aceea, cred ca Amalia e cea care provoaca divortul. Ilie nu ar fi facut-o decat daca avea un motiv mare si deranjant in fata. Totusi, ESTE Ilie Nastase. Orgoliul sau de stea internationala, de piesa de tezaur a istoriei sportului, reactioneaza cand e ceva de neacceptat. Daca Ilie s-a “ratacit” prin cotloane cu o fetiscana, Dumnezeu stie, nu e exclus, dar nu reprezinta o relatie constanta. Nu cred ca acesta a fost motivul real. Amalia are un plan. Nu dintotdeauna, ci acum.

Altfel, regret sincer despartirea. Cupluri cu valoare de simbol sunt tot mai putine in Romanica asta cenusie


Regal de tenis cu Nastase, Noah, Pavel si Bahrami


Enel a sustinut cu mandrie si placere un super-eveniment la Openul de tenis de la Bucuresti. Patru regi ai renisului au facut un spectacol total.

Preiau stirea de la gsp, ca sa stiti despre ce e vorba, plus cateva poze. Merita sa stitid espre acest moment de magie.

“Bun venit în rîndul bătrînilor!”, i-a transmis francezul Yannick Noah recent retrasului din activitate <Andrei Pavel. Poate că el nu e apropiat ca vîrstă de experimentaÅ£ii Năstase, Bahrami sau Noah, dar ÅŸtie să facă show. Savurat pînă la ultimul strop de cei aproape 5.000 de oameni din tribună.

Pentru Ilie Năstase seara a început cu un masaj la spate primit din partea coechipierului Pavel. Care l-a revigorat pentru că n-a trecut mult pînă a încercat deja faimosul serviciu pe spate. Bahrami i-a ridicat însă imediat în  picioare pe spectatori cu o lovitură a la Federer contra lui Djokovici, ediţia 2009 a US Open.

După faptă, şi răsplată
Pe lîngă aplauze, fundalul sonor pe arena centrală a fost dominat ÅŸi de sunetul unei trompete. Instrumentistul era un bătrînel deloc timid care îşi manifesta dragostea pentru Năstase la o portavoce: “Ilie, eÅŸti cel mai mare jucător de <tenis! EÅŸti numărul 1!”. ÃŽncercînd să-i ofere fanului o minge cadou, Noah a reuÅŸit să-l lovească pe acesta chiar în cap, cerîndu-ÅŸi apoi scuze.

Artistul Noah
Cu Năstase ÅŸi Bahrami, publicul bucureÅŸtean era deja obiÅŸnuit. ÃŽnsă invitatul special Yannick Noah a fost showman-ul serii. A trimis mingi peste tribune, ÅŸi-a aruncat racheta în sus încercînd să prindă loburile, s-a “certat” cu arbitrul, căruia i-a ÅŸi luat locul pentru cîteva schimburi. A învăţat ÅŸi cîteva cuvinte în română de la coechipierul Bahrami: “Hai România!” ÅŸi “Unde mergi, Năstase?”. A înregistrat el albume de muzică, dar nici ca actor nu i-ar sta rău!

Show-ul a continuat cu cei patru încercînd să joace cu două mingi deodată. Noah a sărit fileul şi a schimbat tabăra, la fel şi Năstase, care i-a încurcat pe adversari în beneficiul echipei sale. La final, spectatorii i-a aplaudat în picioare pe cei patru, după o oră şi jumătate de tenis-fun.