Cristi Brancu

Desi spune ca exista o mica victorie – rezultand dintr-o circulara oficiala ca TVA-ul neincasat trebuie platit de angajator, prin urmare, e atac la moguli -, Ovidiu Cuncea e pregatit sa vanda tot, dar sa o ia de la capat. Sigur, Ovidiu a muncit in televiziune, a luat ceva bani, dar imaginati-va ca e posibil ca Marin Moraru sa figureze in mod criminal si nedrept cu datorii de sute de mii de euro la stat. Aud ca si doamna Gabi Dinica a primit, in numele marelui disparut, o alta cifra astronomica. Iar Bittman ar fi dator cu un milion de euro. Repetam, cei care au incasat in ultimii cinci ani sume de peste 30.000 euro anual din drepturi de autor trebuie sa plateasca TVA pe toata suma, plus penalitati, care dubleaza datoria.
O nenorocire!!!!

» Continuare

As mai incerca sa-l sun, as mai dori sa-i calc pragul. As mai dori sa-l aud vocea tunatoare, vorbind minunat despre viata, moarte, tara, iubire, dar din pacate, Adrian Paunescu s-a mutat. Nu mai locuieste aici. L-as cauta in eternitate, acolo unde s-a mutat, dar nu stiu daca pasii ma pot duce acolo.

Stiti ce e Romania lui, a mea, a voastra? Un templu. A rezistat oricaror atacuri samavolnice datorita coloanelor sale: Adrian Paunescu, Gheorghe Dinica, Ion Dolanescu, Stefan Iordache, Corneliu Coposu si multe alte coloane… Tavanul se va prabusi intr-o zi, pentru ca ei sunt coloane catre cer acum, iar noi, aici, pe solul de acasa, nu am pus mai nimic in loc.

Mi-as dori ca, trecand in aceste zile prin inundatia de imnuri militante scrise de Adrian Paunescu si difuzate de toata media, sa se trezeasca ceva in aluatul de constiinta al romanilor. Sa invatam din versurile lui ca nu vom fi niciodata slugi si nici masa de manevra. Dar mi-e teama ca vor trece zilele si il vom uita pe el, ca pe atatia altii… Ma veti intreba cum pot fi idealist? Pai chiar el, Adrian Paunescu, m-a convins ca mai pot crede si azi in idealuri.

» Continuare

   O parte din noi a murit.

Gheorghe Dinica, bucuria sufletului cinematografiei romanesti, a plecat mult prea repede si mult prea brusc. Fiinta lui batuta de vanturile vietii s-a lasat doborata de suferinta.

Acum un an, doamna Gabi m-a rugat sa scriu cateva randuri pentru o carte scrisa de doamna Dorina Padurean, despre Gheorghe Dinica. In ianuarie 2009 l-am scris si cine ar fi crezut ca va fi ultimul text…

Va invit sa cititi contributia mea la cartea doamnei Padurean - DESPRE GHEORGHE DINICA SI MINUNEA DE A-L FI CUNOSCUT - pe www.myconfidential.ro

Aveti, atasat, ultimul interviu radio realizat in 2006 cu maestrul, la Europa FM, la lansarea discului Parol ca te iubesc si redifuzat acum doua saptamani. Am crezut ca-si va reveni. Dar Dumnezeu l-a vrut mai mult la el…

Ascultati-l pe Dinica aici… v4

Maestre, te vom iubi mereu…

» Continuare

Cand spun “ultima”, sper din toata inima sa fie “cea mai recenta”. Am povestit in cartea “Viata ca o intalnire” (2006) resorturile veneratiei mele pentru Gheorghe Dinica si cat de norocos sunt ca am stat de cateva ori alaturi de el. Ar fi prea mult sa-l pierdem si pe el in acelasi an cu Dolanescu, Nicu Constantin si atatia altii…

Acum o luna, intr-o seara de luni, la restaurantului Marshal, ne-am intalnit cu nasii nostri, Roxana si Ion Antonescu. In salonul restaurantului, Mircea Albulescu isi serba ziua de nastere, alaturi de nemuritori din stirpea lui: Radu Beligan, Gheorghe Dinica, Marin Moraru, Dorel Visan, Misu Fotino, Ileana Stana Ionescu…

Am privit de departe, asa cum era si firesc, modul cald, calm si plin de spirit in care petreceau acestia. Spre noua seara, descopar ca un text pentru Agentul VIP nu ajunsese la destinatie, asa ca fug intr-un birou alaturat ca sa retrimit. In acest timp, doamna Gabi Dinica a venit cu maestrul la masa la care ne aflam, ca sa ne spuna un gand bun. Mi-a parut rau ca am ratat momentul, asa ca am trecut prin salon o clipa, inainte de a pleca la emisiune. I-am salutat pe toti… Maestrul Dinica m-a privit adanc. Doamna Gabi i-a soptit: “Uite, e Brancu…”. L-am simtit cumva pierdut… Stiu ca oboseala bolii cu care lupta de aproape cinci ani il face uneori sa piarda bataia de inima a clipei. M-a privit la fel de pierdut: “Da, Brancu…”

Seara, dupa emisiune, Oana mi-a povestit cu emotie clipa in care a venit spre masa noastra. Era acel Dinica ludic pe care-l stiam. “S-a asezat langa umarul meu, spune Oana, si ma mangaia pe mana. Degaja o energie si o caldura fantastica acest om. Apoi, mi-a zambit si a spus:  <Crezi ca Brancu s-ar supara daca ar sti ca te-am mangaiat pe mana?>. I-am spus ca nu, pentru ca il iubesti…”

Mi-am adus aminte atunci de o secventa, petrecuta cu trei ani mai devreme, la lansarea discului Parol ca te iubesc, cand o doamna, admiratoare inflacarata, s-a apropiat sfioasa de maestru si-a zis: “Pot sa va ating, maestre?”. Cu celebrul sau umor acid, Dinica a replicat: “Doamna, daca asta va face bine in viata sau la sanatate, poftiti…”.

Acum, cand stiu ca-i e ata de greu, nu-mi doresc decat sa-i mai strang o data mana…

» Continuare

Faptul ca Adrian Sarbu provine din zona cinematografiei ii da o sensibilitate anume fata de marii artisti. Indiferent daca a facut-o pentru a-i fideliza cate zile vor mai avea, gestul lui mi se pare minunat. Cu atat mai mult cu cat marii artisti nu au in Romania venitul pe care l-ar merita. Asadar, toti marii actori care au jucat in Inima de tigan si Regina primesc de la Media Pro o renta pe viata! Superb!

P. S.: Acum e de inteles si de ce alti colegi de breasla, “draguti” cum le sta in caracter multor actori, ii boscorodesc ca au jucat in telenovela. Fiecare ar fi vrut, de fapt, sa primeasca acest semn de respct.

» Continuare