Cristi Brancu

M-am intalnit la evenimentul Fiat 500 Cabaret cu Ileana Pescariu. Ne leaga inceputurile Antenei 2, cand am lucrat cot la cot. Dupa firestile comentarii legate de ce se mai intampla cu postul, Ileana nu a ezitat sa-mi spuna ca s-a maritat. Da, cu doctorul cu care este de ani de zile. Iubirea a fost atat de mare, incat traiesc ca navetistii. Ea in Romania, cu publicitatea, el in Germania, cu pacientii. “Nu pot sa-mi permit sa-i spun sa se intoarca acasa, in acest sistem medical”, zice Ileana, asa ca sunt soti de week-end. Mai mult vine el in Romania decat ea in Germania. Si treaba a mers pana acolo, incat Ileana si Catalin s-au casatorit. Discret, fara balamuc. Si se gandesc la un copil, dar am inteles printre cuvinte ca Ileana trebuie sa faca demersuri medicale in plus, pentru a-si implini si acest vis.

Ce e cu adevarat spectaculos e ca vorbeam la Cabaret, pe terenul pe care il detine primul sot, Dinu Pescariu, careia ea ii va purta numele, caci s-a consacrat alaturi de el.

Catalin a venit, la la unu dimineata, sa o ia de la chef pe Ileana, dar e clar ca nu se omoara dupa serate: a asteptat-o afara, in masina.

» Continuare

Vineri, 8 august, Fiat 500 Cabaret a gazduit un concurs in care doua echipe decoreaza cate un exemplar din cocheta masinuta.

Oana si cu mine am imaginat, impreuna cu prietenul Laurent Tourette, ceea ce va fi, poate, masina care sa ne duca la altar… Cand e altarul? Nu ma intrebati, ca nu va spun… Masina Bio, naturala, in care sa simti ca respiri mai bine si mai curat.

Cu zeci de petale de trandafiri, cu frunze, cu natura din cremele Ardes, cu macheta verde a Confidentialului, a fost jumatatea de ora in care m-am bucurat ca am facut un manifest public. In afara unei indescriptibile bucurii – aceea de a reveni la trairile copilaresti ale jocului -, a fost o cazie pentru a da toate florile din lume Oanei, chiar si facand un desen din ele pe capota unei masini.

Sunt prea serios, de felul meu. Si cand ma joc in emisiunea Agentul VIP, nu apuc sa ma bucur. Joaca e filtrata, in slujba unui tel. Este un rol care ma prinde, imi face placere sa-l fac, dar nu e nici pe departe relaxarea jocului fara miza publica. Dar, in jumatatea de ora de la Fiat, am simtit ca, daca nu ne jucam mai des cu mintea noastra, riscam sa murim nitel mai repede.

Pentru aceasta concluzie de viata trebuie sa multumesc tot Oanei, pentru ca ea a facut sa fim invitati la acea joaca de-a decorarea. Femeia, eterna minune…

» Continuare