Tag Archives: cristian tudor popescu

CTP, un biet tată ratat

Vorbim, în public, generic, de „oameni fără inimă”.
Conturul social al acestora este trădat de gesturi aspre, nemiloase, în faţa unor semeni neajutoraţi. Sau de oameni ce nu par să ştie ce e iertarea la ceasul la care aceasta ar fi chiar izbăvirea. Genul de tip oţelit, neclintit, ce ştie să închidă uşa în nas, dar nu pentru a se răzbuna sau pentru a-şi răcori orgoliul rănit, ci chiar pentru că nu poate concepe astfel. Aşa-i realitatea pentru omul fără inimă. Fără resentimente. Doar piatră, nimic viu.

Au fost ani în care admiram precizia de bisturiu a lui Cristian Tudor Popescu. Aciditatea sa proverbială, aspectul iacobin, legenda Daciei bătrâne, conduse în pofida succesului financiar în jurnalism. Legenda, însă, pare că păleşte. Anii nu iartă pe nimeni.

O declaraţie recentă ne pune în faţa a două variante a CTP-ului acestor ani. Ori a devenit manierist şi caută răutatea cu orice preţ, chiar şi iraţionalul, înotând tot mai greu într-o presă agitată, pentru a produce valuri (traduse azi în click-uri pe net). Ori pur şi simplu, luciditatea omului a deraiat într-o zonă ce ţine mai degrabă de nevoia unui psiholog.
Iată exprimarea perfectă a unui om fără inimă:

„Copiii se fac pentru părinți. Dacă îmi spuneți mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… O să vă spun ceva greu de înghițit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție în legătură cu propria lor existență în această viață”
„Într-o ţară ca Finlanda, bătrânii nu au nevoie de copii, n-au nevoie de toiagul bătrâneților lor. Au bani din pensie. Să vedem spre ce duce această grijă excesivă a statului faţă de anumite categorii de cetăţeni”

Oribil…
Vi se pare demn de dispreţ? Sincer, nu. Mi se pare doar demn de milă. Lipsa de repere devenise vizibilă la moartea lui Sergiu Nicolaescu, când CTP i-a tras un perdaf exemplar, numai că a făcut-o „cu curaj”, post-mortem, când regizorul nu se mai putea apăra. În timpul vieţii acestuia, tăcuse mâlc.

Acum, e limpede că acest om pierde, astfel, ascendentul său, ca lider de opinie: nu poate da verdicte, pentru că este un om incomplet sufleteşte. Este un tip deştept, deseori sclipitor, pe care Dumnezeu l-a hărăzit cu gândire analitică, fler, chiar cu un verb spectaculos, dar a uitat esenţialul: să-i dea suflet. E un fel de „alien” ce a început să aibă mişcări necontrolate.

Ne-a păcălit pe noi toţi, cei care l-am privit măcar o dată cu fascinaţie – a traversat viaţa fără suflet.
Nu poate fi decât un handicap sufletesc să ştii că binecuvântarea de a fi părinte îţi oferă şansa de a trăi un alt univers de bucurii, de trăiri. Când privesc lumea ce creşte prin ochii copilului meu, ating un prag de fericire pe care banii – vechea obsesie ascunsă a domnului – nu-i oferă. Am cunoscut atâţia oameni bogaţi, dar goliţi sufleteşte pentru că nu au urmaşi, sau dacă-i au, nu au ştiut să-i păstreze lângă ei. Aşa cum ştiu oameni de succes care trăiesc cu pasiune viaţa copilor lor. Chiar bunul prieten al lui CTP, Bogdan Enoiu, este un tip admirabil din acest punct de vedere. L-o fi întrebat, între două backhand-uri, pe Bogdan dacă a devenit tată din profundă nefericire?

Ar fi bine să ştie CTP – dar e prea bine încastrat în proprile păreri – că un copil este chiar IUBIREA. În stare pură. A doua treaptă a ei, după acea iubire pentru jumătatea vieţii, pură, necondiţionată, nespusă şi trăită până la capăt. Iar copilul, cu toate provocările pe care le oferă creşterea sa, maturizează, întăreşte, dă sens şi înţelesuri profunde vieţii. Eu asta trăiesc. Învăţ şi azi lucruri despre mine sau le corijez uman. Copilul este lecţia vieţii mele, după ce profesia îmi dăduse deja tot ce mi-am dorit.

Acest lucru l-ar putea afla CTP chiar de la copilul său. Pentru că, surpriză, chiar este tată! Deşi, cu un asemenea discurs, mi-e teamă că e un rol care-l depăşeşte…

CE-L APROPIE PE CTP DE MARIOARA ZAVORANU!!

Cand Cristian Tudor Popescu dezvolta cate o obsesie acida in directia unui politician, am un sentiment reconfortant. Imi vine in minte replica barbatului care si-a pedepsit nevasta pe criteriul ca, daca nu a aflat el de ce, ea sigur stie! Nu exista fecioare printre politicieni.
In ultima vreme insa, creatorului de limba romana CTP nu-i mai ajunge politicul suculent. Am senzatia ca rutina anului ne-electoral ii starneste pofte lumesti, riscand sa atinga derizoriul. Ma bate gandul ca ii place sa fie citat de site-urile tabloide, unde face trafic mare. Ba chiar, cand ma uit la profilul lui pe 2013, parca are ceva din Marioara Zavoranu.
De cand s-a prapadit Sergiu Nicolaescu, citesc perplex cea mai lunga seria de editoriale scrise vreodata de CTP pe seama unei teme nonpolitice si mai ales a unui om care nu numai ca e decedat – si nu se poate apara -, dar pe care il desfiinteaza cu o rigoare care era utila poate in timpul vietii lui Nicolaescu.
“Cinevoda”, “cliseist”, “chici”, “manipulator”, “vata in nas” etc – de unde atata ura pe CTP la adresa lui Nicolaescu? Deja s-au strans 3 editoriale veninoase in 5 zile!
CTP e totusi om, in ciuda aparentelor, deci ar putea fi un motiv banal, cum ar fi:
1. CTP a vrut sa intre in cinematografie, dar Sergiu Nicolaescu, stapan pe o parte a industriei, l-a anihilat. Asa ne-am putea explica virulenta cu care il reduce la zero pe regizorul Nicolaescu.
2. CTP s-a ciocnit in vreun meci politic subteran cu Nicolaescu, care avea o incapatanare de catar. Acum, cand omul a murit, isi varsa oful, aratandu-l ca un manipulator oneros.
3. CTP a vrut sa-l bata la tenis pe Nicolaescu, dar acesta nu a acceptat provocarea.
4. CTP si Sergiu Nicolaescu au iubit aceeasi femeie! Dar nu, aici mergem prea mult spre Marioara Zavoranu.
Pentru a-si pastra macar o parte din gloria trecutului, CTP ar face bine sa iasa din discutiile despre oameni cazuti, precum Huidu sau Nicolaescu, atacand chestiuni de viata care risca sa-l arate ca un om prea bizar pentru tara aceasta. Nu-i sta bine.
Sau te pomenesti ca totul se duce de rapa si curand CTP ne va oferi un text, altfel scris excelent, despre cum a adus-o Gerald Butler pe Madalina Ghenea la fileu!

UN GLONTZ/ZI – A venit salvarea pentru Serban Huidu?

Degeaba am facut facultatea de jurnalistica. Si apoi am predat. Lumea nu mai vrea raspunsuri, ci emotii. Ce sa mai astepti sa privesti in ansamblu o poveste, cand poti fi, din prima, un Pavarotti al invectivelor? Devii interesant astfel. Cazul lui Huidu e cel mai clar. Etalonul profesional al presei a fost o vreme un om care a condus asa-zisul Crucisator al presei – Cristian Tudor Popescu. Daca el sare la gatul lui Huidu, vituperand de parca baiatul asta era Gaddafi, la ce bun sa mai cerem reguli in presa?
Dar nu scriu aici ca sa ma rafuiesc cu media. In fond, si televiziunile de stiri au invitatii lor de profesie. CTP e un fel de Tantareanu. Cum il sun eu pe omul din Paradisul Verde ca sa fac audienta, asa fac si cei, pasamite, “mai seriosi”. Desi mi se pare ca, acum, Realitatea e mai tabloida decat Antena 2!
Huidu a trait experienta trista a primei pagini. Patru zile, si frigiderul daca-l deschideai, tot Huidu era in rafturi! Ce ritual de exorcizare, sa vorbesti ore in sir despre ceva clar ca lumina zilei! Serban Huidu a gresit si va plati pentru asta. Nu legea – indeobste blanda cu cei care “au cu ce”! – il va pedepsi, ci eticheta de “criminal” care va atarna mereu pe spatele lui. Chiar si cand i se va zambi in fata. El nu mai poate fi Huidu din trecut. Stie televiziune, e vremea sa o faca din spatele camerelor. Pentru a face morala&satira cu altii, trebuie sa ai un ascendent. El e acum la pamant. Oare, de data aceasta, va intelege in fine ca iesirea la liman este inchinarea la un alt zeu decat cel pe care l-a avut pana acum? Serban a crezut in divinitatea vremii – Banul, or, vremurile nu sunt diferite de cele trecute. Salvarea vine tot de la Dumnezeu. Accidentul din iarna nu l-a lamurit, poate de data aceasta…

Madalina: m-am oprit!

Cred ca Madalina Manole a devenit un motiv de obsesie nationala. Dincolo de socul disparitiei unui om valoros si mai ales de modul in care a hotarat sa iasa din viata – asa ceva nu s-a mai petrecut in Romania -, cazul Madalinei exhiba pareri si probleme care zac in interiorul fiecarui roman, de aici si obsesiv-enervanta serie a lui Diaconescu.

Relatia problematica parinte-copil.

Vesnicul duel nespus dintre socri si nurori&gineri.

Parasirea unui copil la o varsta atat de frageda.

Dilema alegerii medicinei alternative versus cea cu parafa si studii.

Reala nefericire a unui om celebru. Continue reading Madalina: m-am oprit!

Elan a fost chiar senzational! Urmariti duminica!!

Intalnire extrem de interesanta la Confidential. Pentru inregistrarea de duminica. Elan Schwartzenberg a fost extrem de sincer. Are cateva remarci pe temele Cristian Tudor Popescu, Traian Basescu, dar si Ion Tiriac, de-a dreptul senzationale.

Va relatez doar o secventa mondena. Pentru ca Elan, in calitate de presedinte al Asociatiei Diana a vanatorilor si pescarilor, a vorbit despre vanatoarea de la Balc, am adus-o, evident, pe Anamaria Ferentz sa cante o piesa. Fata a venit si, cand s-a vazut cu Elan si-au zambit. Anamaria avea sa spuna ulterior ca Elan a adus-o le sa cante la Balc. Si, am inteles noi, asa a inceput relatia cu Ion Tiriac. Anamaria a vrut sa se apropie de el, la care Elan a spus, cu umorul lui taios si bun: “Nu, nu, se supara nea Ion pe mine!!!”

Urmariti duminica…