Tag Archives: confidential

Romaniţa Iovan şi glonţul care loveşte

Breaking news: 6 octombrie 2005. Ora 3.30. Un invidid a intrat prin efracţie, în plină noapte, în locuinţa din cartierul Primăverii a Romaniţei şi a lui Adrian Iovan. Hoţul a furat un ceas şi câteva bijuterii, apoi a intrat în dormitorul familiei. Adrian Iovan l-a împuşcat mortal pe Bogdan Iancu, în timp ce acesta încerca să fugă. Se naşte astfel cazul „Crima din Primăverii”, în urma căruia Romaniţa a pierdut o sarcină ce era în creştere, iar Adrian Iovan a mers în tribunal pentru a-şi pleda nevinovăţia. Media, mai ales Dan Diaconescu, a lansat, vreme de două luni, o serie de atacuri la adresa Romaniţei, speculând fără dovezi că Romaniţa ar fi avut o altă relaţie cu hoţul. Cu sufletul făcut fărâme, Romniţa alege să nu răspundă decât printr-o carte, Cuvântul care ucide, cel mai lung discurs pe care ea l-a avut vrodată în public.
Din nou breaking news: 20 ianuarie 2017. În vârful Apusenilor, acolo unde autorităţile nu au putut ajunge şi doar câţiva localnici au putut salva o mână de supravieţuitori, Romaniţa Iovan participă, cu ochii în lacrimi, la parastasul de trei ani al soţului său, Adrian Iovan.

„Glonţul are, prin structură, darul de a face istorie. Indiferent de statutul social al expeditorului. Celebritatea acestuia dă micii bucăţi de metal o însemnătate uriaşă pentru milioane de oameni. Dar, într-o bună zi, nimeni nu-l urăşte mai mult decât expeditorul, pentru felul în care îi schimbă viaţa…
Rândurile pe care le citiţi esunt născute de-un glonţ, plecat din carabina lui Adrian Iovan. Istoria nopţii de 6 octombrie 2005 a fost supralicitată până la proporţii de isterie naţională de el, glonţul care a dus la dispariţia unui hoţ şi a unui înger pe care Romaniţa îl purta în pântece.
E noaptea care a dinamitat viaţa familiei Iovan, e clipa care a născut o pornire confesivă a Romaniţei, în cartea Cuvântul care ucide. În ciuda valului însemnat de cărţi biografice dedicate vedetelor din ultimii ani, creatoarea de modă nu vedea niciun motiv să-şi pună, editorial, viaţa pe tapet. Şi probabil că n-ar fi făcut-o nici după ce hoţul Bogdan Iancu i-a intrat în casă cu gânduri neclare. Dar acuzaţiile nebuneşti lansate mediatic aveau nevoie de o reacţie. Stilul aristocratic al Romaniţei elimină şansa să devină invitat de profesie la talk-show-uri insalubre, punându-şi fustele în cap, cot la cot cu surori frustrate şi avocate înfometate.
Tăcerea elegantă are rost, însă, când ai şansa minimă a unui răspuns pe măsură. Când atacurile au atins parnoia, s-a născut scriitorul în mintea Romaniţei. Şi, vă recunosc de bun început, a fost unul surprinzător. Nu bănuiam că, în spatele imaginii maiestuoase a Romaniţei, se ascunde un om care-şi poate coordona atât de bine ideile, în faţa colii albe. Dar durerea deschide drumuri neştiute. Romaniţa Iovan a născut o carte-pledoarie ca o exorcizare, explicabilă pentru un personaj măcelarit fără a se produce măcar o dovadă palpabilă a vinovăţiei sale. Efectul terapeutic al cărţii este evident, pentru că autoarea şi-a curăţat astfel sufletul, a vărsat toată mânia nerostită pentru a reveni public în forţă. Avea atât de multe de spus, încât a hotărât, după două luni de izolare, să dea o formă publică gândurilor sale. Mobilizată de faptul că prea mulţi o judecau, pozitiv sau negativ, fără a-i cunoaşte cariera sau gândurile, Romaniţa a scris o carte specială. Lumea trebuie să ştie suficient despre Romaniţa, înainte să dea verdicte.

iovan-romanita-1024x768.

Romaniţa râmăne sinceră cu ea însăşi. Este un om de afaceri care a reuşit, un creator de modă căutat şi respectat, domenii în care şi-a dovedit excelenţa. Când scrie, se spovedeşte. Şi astfel, se întrevede şi explicaţia succesului ei în viaţă: o minte organizată, care ştie ce vrea. O minte care este capabilă să redea fidel emoţiile teribile pe care le-a trăit. Ştie să transmită starea, atmosfera. M-am mutat astfel în viaţa Romaniţei, pentru câteva clipe. Mi-a bătut niţel inima, alături de a ei. Ceea nu-i puţin, câtă vreme, recunosc, n-am fost niciodată în relaţii atât de apropiate cu Romaniţa, încât să-mi pierd obiectivitatea. O pot judeca drept şi asta poate face, prin această carte, oricine. Şi ea vrea doar atât, dreptate.
Romaniţa s-a bătut în scris cu toţi cei care au atacat-o. Cu Vadim, cu Diaconescu, cu familia infractorului, tuturor le dă un răspuns, uneori vehement, alteori maliţios. Dar atenţie,d e fiecare dată civilizat. Romaniţa are graţie chiar şi atunci când vrea să fie dură.
Cei care vor spune că nu este ea omul indicat să vorbească despre deontologie presei le spun că se înşală. S-au scris multe lucruri îngrozitoare despre ea, iar în spatele dreptului la opinie nu se poate ascunde la nesfârşit orice opozant. Romaniţa s-a documentat şi crede în puterea legilor profesionale ale jurnalismului, cu încrederea pe care o are în justiţie. Nu e naivă, dar nu vede nicio diferenţă între regulile imuabile ale tribunalului şi milioanele de feţe ale unei profesii liberale precum gazetăria. Crede în repere şi o spune pe faţă. Nici măcar din solidaritate de breaslă nu m-am simţit vexat. Am luat totul ca atare. Şi ea are dreptul la opinie! Mai ales că ea spune mereu: „Vă invit să nu treceţi prin ce am trecut eu!” Nici prin drama invadări intimităţii în noapte, nici prin drama morţii hoţului, nici nenaşterea unui copil, nici execuţia mediatică.
Povestind, ea face cunoscută tuturor prăpastia dintre criză şi pânza diafană a poveştii de iubire cu Adrian Iovan. Atât de mult şi-a dorit fericirea, căsnicia, copil, viaţa de film (ce se vede în strălucirea nunţii lor…) şi îi ieşise totul până în acea noapte. Cred că nimic nu putea întări legătura Romaniţei cu Adrian decât acea încercare. E un test dat de Dumnezeu pentru a ajunge, în final, tot la fericire. Ceea ce nu a ucis-o pe Romaniţa a făcut-o mai puternică.”
Romaniţa aşează textul jos şi plânge.
Suntem în ianuarie 2006, în livingul casei în care se petrecuse totul, şi familia Iovan citeşte prefaţa cărţii în pregătire. Cea de mai sus.
Lacrimile strigă frustrarea de a fi obligată să iasă din discreţia ei funciară, căci a devenit subiectul de bârfă al tuturor. Iar pierderea sarcinii fusese, de fapt, glonţul din inima ei. Funcţia de exorcizare pe care această carte îl are ar trebui să vindece rănile.
Glonţul din acea noapte pare să-şi fi atins ţinta. Şi gata! Era manifestul Romaniţei, era pledoaria ei publică. În aprilie 2006, când a lansat public cartea, Romaniţa purta deja în pântece pruncul, Albert, care urma să fie semnul cicatrizării rănii. Aşa-numitul caz „Crima din Primăverii” urma să schimbe legislaţia ţării, introducând sintagma de legitimă apărare. Adrian Iovan era un om liber şi nevinovat.
Gata?
Glonţul însă avea să lovească iar. Şi iar, Şi iar.
Avea să fie limpede că tragedia acelei nopţi sapă încet şi sigur. Cu câteva săptămâni înainte de naştere, în octombrie 2006, când Romaniţa a apărut lângă altcineva. Nimic nu putea hrăni vechile ipoteze frivole mai mult… Romaniţa nu era însă decât o femeie care, la ceasul maximei sensibilităţi provocate de sarcină, căuta ceva ce nu mai găsea în preajmă. Speranţa rândurilor mele de mai sus – dedusă din faptul că Romaniţa dedicase cartea „Soţului meu, fără de care, poate, n-aş mai fi acum în viaţă…” – fusese doar un semn de optimism. Povestea lor însă mai merita o şansă. Acel „altcineva” a dispărut ca un fum – ca şi alibiul apariţiei lui, o nouă carte despre viaţa ei – , iar fericirea naşterii lui Albert era noua injecţie de optimism…
Alţi doi ani de încercări au fost zadarnici. Glonţul nu putea fi uitat.
Povestea hollywoodiană cu femeia de succes îndrăgostită de aviatorul puternic şi invicibil nu are happy-end. Adrian avea să devină omul ce se temea că acest trecut îl va prinde din urmă – şi chiar a fugit din culisele unei emisiuni în care–i promisesem că vom vorbi despre altceva! Ea, Romaniţa, a găsit însă liniştea.
Avea să mi se înfăţişeze, splendid, într-o noapte de iarnă din octombrie 2009. În intimitatea unui boutique-hotel de lângă Poiana Braşov, unde urma să fim, Oana şi cu mine, protagoniştii unui shooting. La ceas de mic dejun, Albert alerga pe lângă gesturile discrete de tandreţe ale Romaniţei şi ale lui Iulian Gogan. Câtă vreme realitatea ne „striga” dragostea lor, aşa cum era, Romaniţa a vorbit, dar avea să fie printre ultimele ei mărturii publice despre viaţa personală.
” Am căutat fericirea în fiecare clipă a vieţii mele. Am atins culmile fericirii şi cu siguranţă voi ajunge din nou acolo. Adrian este bărbatul pe care l-am iubit cel mai mult până acum. El este tatăl copilului meu, îl respect şi îl consider un bun prieten şi sunt convinsă că pe viitor relaţia noastră va fi una specială. Niciun factor extern nu a influenţat viaţa de cuplu a mea şi a lui Adrian. Nu se pune problema despărţirii noastre din cauza existenţei unui alt bărbat în viaţa mea. Sunt o persoana normală şi îmi trăiesc viaţa aşa cum simt. Încerc ca de acum înainte viaţa mea să fie un subiect tabu.”
Glonţul… Glonţul avea să dea lovitura de graţie.
Vă mai aminţi cel mai cumplit breaking news ? 20 ianuarie 2014. Un avion de mici dimensiuni, ce transporta o echipă medicală, a dispărut în Apuseni, iar numele lui Adrian Iovan este scris cu litere uriaşe pe burtierele inundate de galben şi negru. Acel Adrian Iovan care ar fi putut să-şi trăiască liniştit pensia de excelent aviator dacă statul român nu i-ar fi amputat în chip criminal pensia şi, pentru a trăi, pilota pentru misiuni medicale.
Romaniţa mi-a răspuns la telefon. ”Cristi, nu am nicio îndoială, o să fie bine!”.
Peste câteva ore, când e limpede că Adrian a făcut supremul sacrificiu, îmi aduc aminte de o clipă a premoniţiei… Era iulie 2008 şi Romaniţa, împreună cu Albert, se află printre primii invitaţi ai emisiunii “Confidenţial”. Parcă e aer cald în studio, totul respiră linişte şi lipseşte doar un şemineu aprins.
Oana îl întreabă pe Albert: “Unde e tati?”. Copilaşul, cu ochi scânteietori, priveşte în sus. Şi degetul se aţinteşte la cer. Aşa era.
Adrian Iovan a rămas la cer.

O după-amiază cu Ioana Băsescu

Soarele alegea să scalde o imagine inundată de prietenie printre coloanele Ateneului. Fotograful nu ezită să declanşeze, iar ea îmi arată o fotografie care spune tot despre dragostea ei discretă.
Era vara unor mari promisiuni. Iunie 2008. Ea, Ioana Băsescu, fată de preşedinte şi notar, îl iubea până la nori pe un tip descurcăreţ, Giovanni Francesco, sfidând o vânătoare paparazzi ce sugera că fusese înşelată la drum de seară. Eu, autorul, îi mulţumeam că-mi acorda un interviu care potenţa lansarea revistei „Confidenţial”. E unicul interviu despre viaţa ei de până astăzi.
Vorbele de atunci capătă mai multă valoare acum.

Ioana, de ce ai renunţat la meseria de avocat?
Mi s-a părut ca e mai uşor să fii notar decât avocat. După şapte ani în care am profesat, în decembrie 2004, am constatat că îmi puteam face meseria cu mare greutate. Clienţii mei sperau tot timpul la mai mult – doar îi apără fata lui Băsescu! -, iar eu nu le puteam oferi ceea ce îşi doreau. Unii mă rugau, în 2005, să vin doar la un termen al procesului, să fiu văzută de judecători, nimic mai mult. Prin urmare, am dat examenul pentru notar fără multă pregătire, să văd dacă pot să-l iau…
Şi prima dintre probe a fost exact în ziua în care ai avut prima înfăţişare pentru divorţul cu Bodo…
Da, se vede din notele mele… Adevărul e că orice om pierde obişnuinţa de a învăţa, o data cu trecerea anilor. Nu te mai concentrezi la fel… Atentie însă, luasem în calcul posibilitatea de a ajunge notar în provincie. Nici nu se repartizau locuri în Bucuresti, când am dat examen. Ce-i drept, am căutat ceva timp Pauneştiul pe harta, în ziua anunţării rezultatelor. Dar l-am găsit la două ore distanţă de mers cu maşina de Bucuresti, la 8 kilometri de drumul european. 10.000 de locuitori, 5 biserici şi mii de poveşti.
Când vorbeşti de viaţa în localităţile mici, simt un uşor iz politic.
Nici vorbă! Politica e suficient de bine reprezentată in familie. Eu nu voi intra niciodata în politică. Dar asta nu înseamnă, fireşte, că nu-i voi ajuta mereu pe tata sau pe Elena. De altfel, tata nu ne-a obligat să facem nimic niciodată. Fiecare îşi asumă drumul său.
Chiar aşa, Traian Basescu e descris deseori ca un tată intruziv…
E momentul să lămuresc, o dată pentru totdeauna, problema asta. Oamenii îl văd pe tata şi in familie, ca în politică. Incorect. El are suficientă încredere în noi ca să ne lase să facem singure alegerile în viaţă. Aşa ne-a învaţat de mici, cum ar putea acum să se contrazică? Exemplu: când eu am hotărât să urmez un liceu cu profil uman, tata n-a fost deloc fericit. Dar nu m-a oprit!
Apropo, te vezi des cu tatăl Basescu?
Ne-am văzut des în perioada de după divorţ când am locuit cu părinţii, după ce am vândut casa de la Corbeanca, pentru că nu mai era pe gustul meu. Am căutat mult un loc pe care să-l simt, pentru toata viaţa ca fiind CASA mea. Ştii acel sentiment că eşti “acasă”? Pentru mine, “acasă” va fi mereu apartamentul părinţilor mei de la Constanţa. Acolo, am simtit o căldură greu de înlocuit.
Dezrădăcinare?
O, nu. Dimpotrivă. Din ce in ce mai mult, simt ca suntem o familie mai puternică. Nu uita că, ani şi ani de zile, tata era pentru noi doar o fotografie, fiind plecat în voiaje. Apoi, când s-a apucat de politică, era doar cel care ne pupa seara de “noapte bună” şi atât. Sau îl auzeam la telefon, când noi stăteam încă la Constanţa şi el era la Bucureşti. Acum, îşi încarcă bateriile mai mult ca oricând acasă.
Acolo unde e mama ta, pe care romanii au apreciat-o mereu ca o femeie elegantă!
Dar mama a fost o femeie strălucitoare dintotdeauna. Primele sacouri cu decolteu, stil Jackie Kennedy, de la mama le am, când eram în clasa a noua! Ea este exemplul tipic de femeie care şi-a dedicat viata familiei, dar asta nu o face în niciun caz să fie ştearsă, fără personalitate. Nu, ea şi-a dorit mereu să fie discretă, şi mereu ne sfătuieşte pe toţi să nu exagerăm…
Are timp Traian Băsescu pentru tine? Te ajută?
Daca e nevoie, tata îşi face timp pentru mine. Niciodată nu s-a întâmplat să vreau să vorbesc cu el şi să nu se poată, indifferent unde era şi ce functie ocupa. Întelegeţi, oameni buni, că nu tata ne rezolvă problemele în viaţă şi nu îi cerem asta. Aşa sunt eu – decât să mă duc la tata să-i cer ceva, mai bine fac singură. La 18 ani, mi-a dat cheile de la maşina sşi mi-a zis: “Descurcă-te!”. Pentru o fată, poate e greu, dar e foarte util, pentru că ajungi să nu depinzi de niciun bărbat.
Feminista!
Nu neaparat. Sunt lucruri pe care o femeie nu le poate face fără un bărbat.
Chiar mă întrebam dacă nu vrei să-mi spui nimic de Giovanni…
Dacă vrei să afli ceva, întreabă-l pe el…
Pentru el ai slăbit 25 de kilograme?
Nu slăbim pentru cei din jur, ci pentru noi.
Ok, hai, spune-mi măcar cu ce te-a cucerit…
E un om foarte deschis, foarte cald, sincer. O relaţie frumoasă, care mi-a adus fericire. Dacă pasul următor ar fi să devin mamă? Nu trebuie să-mi doresc doar eu, trebuie să fie şi cineva lângă mine pentru asta…
A sărit lumea pe el, ca să “bage o pilă la dom’ preşedinte”?
Să fim serioşi. Nu mai avem 15 ani. Suntem pe picioarele noastre, nu ne poate păcăli nimeni. Şi apoi, s-a lămurit lumea că tactica asta nu merge la familia Băsescu.
Mă gândesc că divorţul ţi-a dărâmat destule păreri despre cuplu…
Am învăţat atunci că, în viaţă, destule lucruri sunt trecătoare şi nu trebuie să-ţi pară rău pentru ceea ce faci. E important să trăim clipa. Numai de noi depinde modul în care ne trăim viaţa.
Care sunt necazurile şi binefacerile unei stări de fapt: eşti fată de preşedinte?
Uite, încep cu cele mai neplăcute. Evident, sint legate de viaţa mea privată. Nu ştiu de ce viaţa mea ar trebui să fie subiect de dezbatere pentru ziarişti mai mult sau mai puţin informaţi…

de-la-rusi-vin-banii-ioana-basescu-notarul-agreat-de-gazprom-in-tranzactiile-efectuate-in-romania-18471313

Ioana, înţelegi foarte bine, familia preşedintelui ţării va fi mereu un model pentru restul României…
Cristi, gândeşte-te ce soc am avut când m-am dus la prima înfăţişare a divorţului şi efectiv nu aveam loc să intru, din cauza numărului ziartiştilor. Sigur că e un subiect, dar îmi doream să mă lase lumea să respir… Şi apoi, atunci s-a minţit enorm pe seama mea. Jurnaliştii care nu aveau subiecte, inventau fără nicio ruşine. Am rămas consternată când, într-o zi, am găsit un comentariu răutăcios la adresa mea pe un forum de pe net, iar a doua zi, acea informaţie era dată ca fiind sigură de un jurnal…
Exagerezi.
Cum poţi să exagerezi, când vezi un ziar care ieri te divorţa, azi te împacă iar cu soţul, iar mâine te va divorţa iar?! Au fost jurnalişti care au stat şi două săptămâni la Păuneşti, să afle orice chichiţă despre tine. Ce-or fi înţeles locuitorii de la Păuneşti din chestia asta?!
Ioana, înţelege, viaţa ta nu poate fi discretă!
Da, e inevitabil, dar cei de lângă tine suferă mereu. Uite, dacă pe noi doi ne fotografiaza cineva acum şi scriu o tâmpenie, ţi-ar plăcea să dai explicaţii inutile acasă?
Vorbeşte cu ziariştii, atunci, ca să poti fi înţeleasă.
Nu-i aşa. Şi-atunci când te sună şi le spui adevărul, nu publică. Lasă, ca ştiu ei mai bine cum e viaţa mea…
Bine, n-o sa ajungem la nicio concluzie. Spune-mi şi clipele plăcute, ca fiică de preşedinte.
Poate, e clipa cea mai emoţionantă, când tata a fost suspendat de la Cotroceni în 2007. Am mers cu el la mitingurile de susţinere şi mă emoţiona să văd câtă lume era acolo pentru el. Înţelegi? Toata lumea era acolo pentru tatăl meu… Mă ridicam în spatele scenei şi vedeam o mare de lume! Vezi tu, tata ne-a invăţat acasă să fim în primul rând deştepte. Când ajungea acasă, nu ne întreba de rimel ne-am luat, ci se uita în carnetul de note, mai ales să vadă ce am facut la română, matematică şi fizică. Am crescut o dată cu el, ne-am învăţat să fim fetele lui Băsescu. Tata n-a ajuns preşedinte de undeva, de nicăieri. Pe mine nu mă mai poate impresiona niciun om care-mi spune: “Vai, Ioana, dar ce frumoasă te-ai făcut”. Frumoasă am fost tot timpul…

Au trecut ani… Şi viaţa s-a schimbat. În spatele aureolei băsesciene de « salvatore della patria », se ascundea o hidră financiară oribilă, care rânjeşte şi azi din dosarele DNA. Ioana a ajuns acolo unde se temea că va fi trimisă: în faţa camerelor de luat vederi, ca răspunzătoare a unor fapte care au legătură cu tatăl ei. Giovanni a adorat-o până la ultimul denunţ. Şi totuşi există iubire. Şi totuşi există blestem…

POZELE DIN TELEFONUL MEU – O aniversare de neuitat…

Era 1 noiembrie. 2013. E o zi memorabila pentru mine mereu, pentru ca e ziua Oanei. Aceasta imagine are o semnificatie anume. O serbam pe Oana – in stil Halloween – la Confidential, emisiunea care a dat masura talentului nostru de a face divertisment. A fost un produs al nostru, un “copil” media in care am crezut enorm si de care ne-amn despartit extrem de greu. Pentru ca, poate, credem si azi in el… A fost ultima sarbatoare a emisiunii.
Aici, Oana avea o gripa cumplita. Nu se vede, nu-i asa? E o luptatoare desavarsita. Desi lumea o sarbatorea, avea febra si nu s-a putut bucura de acea zi. Si de bucuria pe care o merita.
Iubita mea, la multi ani…
20131030_124819

EXCLUSIV CONFIDENTIAL Ofensiva bebelusilor. Armin Duban si Filip, fiul Luminitei Anghel, vor fi staruri duminica la Antena 2!

Ladies and gentlemen,

Obositi cumva de aceleasi fete mondene din Romania, am luat decizia radicala, pentru editia speciala de 1 iunie a emisiunii Confidential. Am chemat cele mai fresh, la propriu, vedete din Romania. Mai exact, cei mai tineri bebelusi dornici de afirmare.
Oana a reusit sa aduca in fata dvs. doua exclusivitati.
Prima – Filip Dumitriade, fiul Luminitei Anghel. Un tip zdravan la trup, dar linistit la fire, care e amuzamentul parintilor lui cand imita un pescarus. Cand imita pasarea cu pricina? Cand se simte bine! O sa-l vedeti, impreuna cu mama, sora Mariuca (La multi ani pentru ca implineste 6 ani!) si cu bunica, mama lui Silviu!

A doua – Armin Duban. Cu parintii Gratiela si Andrei. Nu a zis niciun banc in emisiune, pentru ca seamana si cu mama lui! Imbracat sobru, la papion, dar mai galagios din fire! Dupa cum veti vedea, va avea sigur si o surioara! Tatal este condamnat sa recidiveze!


Prea multa vorba! Va propun sa va uitati duminica! Editie de competitie!

CULISE Premiati la Confidential pentru Amedeu, Claudiu Bleont a “sarit-o” pe Nadine!

Stiam ca intre Nadine si Claudiu Bleont e ceva in neregula, de acum trei saptamani! La Premiile Confidential, sectiunea Teatru, piesa Amedeu sau Scapi de el cu greu a fost laureata. L-am sunat pe Claudiu sa-l invit, nu mi-a raspuns din prima. I-am dat un SMS in care l-am invitat pe el si pe Nadine la festivitate, pentru ziua de 2 mai. El m-a sunat degraba si mi-a spus ca vine cu conditia sa fie doar alaturi de Andra Negulescu, sotia lui si regizoarea spectacolului, si sa nu-i cer explicatii. Am inteles ca e o problema cu Nadine…
La festivitate, dupa cum se poate vedea si din inregistrarea emisiunii, Claudiu si Andra sunt ireprosabili, dar ocolesc – cu abilitatea deja observata de toti la TV! – subiectul Nadine. De asemenea, prietenii de la Baneasa Shopping City, unde urma sa se joace acum Amedeu, isi propusesera sa promoveze piesa in alte editii de Confidential. Promovarea s-a amanat degraba, ca si spectacolele. Explicatiile le vedeti acum in presa.
Parerea mea? Nadine a intrat fascinata intr-un labirint pe care nu-l poate controla. Bleont este un artist spectaculos, dar care construieste rolurile framantand viata partenerului de proiect. Pune intrebari, stie sa scormoneasca intrebari primordiale din viata fiecaruia despre implinire, iubire, rost in viata. Bleont are puterea de a schimba un novice. Nadine a fost fermecata de Claudiu si l-a privit cu adoratia cu care ucenicele privesc un guru. Am vazut asta cand au fost impreuna la Agentul VIP pe 26 ianuarie! Problema e ca, de la un moment dat, nimeni, si mai ales Nadine, nu mai stia ce e teatru si ce e viata. Pentru unii, sunt acelasi lucru!
Cred ca si Claudiu a privit intr-o nota aparte fascinatiei Nadinei… Cand fosta fata de ciocolata care facea emisiunea Sex cu Nadine si-a dat seama ca Bleont a inteles si altceva din privirile ei, era cam tarziu.
Lumea teatrului, a actorilor in general, e damnata sa traiasca in mai multe vieti. A lor si a rolurilor. Uneori, nici nu mai stii cine vrea sa te bage in asternut…

Jorge viseaza la Simona Gherghe! Ntz, nu cred ca intra in discutie…

Jorge se aduna dupa divortul care l-a despartit de o femeie frumoasa, care i-a daruit un copil, dar diferenta dintre familii pe care am vazut-o inca de acum 3 ani, cand au fost toti la Confidential, s-a accentuat acum. L-am intrebat daca familiile sunt de vina, dar Jorge a parat: “Dar la noi la machedoni, traim tot timpul impreuna cu familiile…”
El viseaza la Simona Gherghe, dar eu nu-i vad impreuna. Nu ma intrebati de ce. Pur si simplu, nu-i vad!

VA INVIT CU MANDRIE SA GUSTATI DIN DULCELE VIETII MELE – PRAJITURILE “TEDDY” SI “BRANCU”

Legenda spune ca Florin Piersic a ajuns, in Odiseea filmarilor sale, intr-un sat uitat de lume si, ostenit de munca, a tras in birtul satului. Inainte sa isi vada de drum, a intrebat unde e toaleta. I s-a spus sa iasa din camera, sa mearga la stanga si o sa isi dea seama imediat. Florin a plecat nedumerit catre directia indicata, dar a inteles imediat. Imaginea care indica WC-ul pentru barbati era chiar… poza lui!
Cred ca nu exista intrare mai puternica in constiinta populara decat atunci cand substantivelor comune – de preferat cele placute, delicioase – li se da numele tau. In cazul meu, sunt absolut magulit sa descopar ca doamna Marilena Adam, patroana celei mai bune si mai performante cofetarii din Bucuresti, Claus, a hotarat ca voi toti puteti sa gustati din doua prajituri dulci ca vietile noastre.
Prima este prajitura “TEDDY”. Cu ciocolata alba, blat gustos si frisca, este un deliciu. Si iti vine sa o mananci intruna, ca si pe baietelul nostru, atunci cand il vezi!
Cealalta se numeste “BRANCU”. Dulce, racoroasa, mult prea buna pentru mine!
Si pentru ca toata acestea aveau nevoie de un moment de gratie, imaginati-va ca toata aceasta simfonie de gusturi minunate, prajiturile “TEDDY” si “BRANCU”, au fost lansate azi, duminica, in emisiunea Confidential in care Oana mi-a facut o mega-petrecere surpriza!
De azi, pot fi pe buzele tuturor, mai mult decat ieri. Si cu o amintire delicioasa.

Detalii pe www.cofetariaclaus.ro

Ionita de la Clejani, la spital!

N-am vazut-o niciodata pe Viorica atat de afectata, ca miercuri, la inregistrarea de la Confidential! Oricate suparari i-o fi provocat Ionita, e omul ei, e sufletul ei, e jumtatatea ei! Marti seara, Ionita a lesinat din cauza oboselii! Neamul Clejanilor s-au speriat, asa ca Ionita a fost dus degraba la spital, unde doctorii i-au impus investigatii complete! Ionita ar trebui, in primul rand, sa renunte la tigari, lucru de care nu e in stare. Si la filmarea de miercuri, a palmat doua “papiroase”.
Ionita, opreste-te, te rugam noi, prietenii tai!

Razboiul nou al lui Lazarus! Cere custodia comuna a fiicei sale, din cauza anturajului mamei!

Prietenii care au urmarit editia in care Luis Lazarus a venit la Agentul VIP cred ca au retinut vehementa acestuia in privinta vietii amoroase a mamei fetitei lui. Micuta Ana este subiectul unui proces pentru cererea de catre Lazarus a custodiei comune. Mama Anei are, zice Lazarus, un iubit nou, cam interlop si care a dus fetita in restaurante promiscue, a invatat-o sa faca gesturi obscene si sa comporta ciudat. Lazarus spune ca a declansat atacul dupa ce copilul s-a trezit plangand, pentru ca avut un cosmar cu tipul. Lazarus s-a enervat, a avut o discutie cu tipul, avertizandu-l ca ar fi bine sa plece din casa mamei Anei.
Marturisesc ca am vazut si eu fetita, la editia de duminica a Confidentialului. E schimbata, e timorata, e mult mai inchisa in ea.
Asadar, RAZBOI!

Oktoberfest la Confidential! Senzational!

Asta ca sa vedeti cum generalul Turda ridica (si nu in grad) o tanara domnisoara, cum a cantat Horia Moculescu un vals comunist la Oktoberfest, cum a facut nenea Tantareanu ca porumbeii sa-si puna fecalele pe statuile din Germania si cum s-a salvat Carmen Pavel, cand un client a plecat din hotel cu unitatea de aer conditionat! Valentina Fatu si Mito sunt senzationali!
Oana arata fantastic! Horia Moculescu a complimentat-o, spunand sincer ca nu se astepta sa arate asa de bine!
Prietena noastra, Geanina Punkosti, i-a facut Oanei, in 24 de ore, o tinuta stilizata adaptata temei! S-a simtit foarte in acesta rochie si, pentru ca stiu ca e greu sa gasiti la nevoie un creator care sa va faca o tinuta in mare, va vand un pont (sper sa nu se supere pe mine prea tare). Sunati-o la telefonul 0723.197.591.