Arhive etichetă: bianca dragusanu

Elena Udrea pe coperta „VIVA!”. Ce va rămâne? Şi un precedent american.

Media – care, deseori, îşi închipuie că în spatele graniţelor sale se află întreg Universul – se frământă până la cer în legătură cu pictorialul făcut sieşi de Elena Udrea pentru revista „VIVA!”. Moralitatea se aşează în faţa cifrelor de business şi brand awareness. E firesc să avem o imagine idilizată a unui om care are o condamnare şi nu se prezintă să o ispăşească?
Să privim puţin în urmă.
Iulie 2013. Reputata revistă muzicală de peste Ocean „Rolling Stone” – o apariţie aspiraţională pentru orice iubitor de muzică şi de interviuri cu giganţii showbizului planetar – bulversează fanii şi opinia publică americană, publicând pe coperta sa imaginea „a la Jim Morrison”, sub titlul „The Bomber” a lui Dzohar Tsarnaev, unul dintre fraţii, radicalizaţi de Islam, care au pus o bombă la maratonul de la Boston, soldat cu morţi şi sute de răniţi.
Imaginea de poet avangardist a ucigaşului e completată cu subtitlul „Cum un student popular, cu un viitor promiţător, a căzut în braţele Islamului şi a devenit un monstru”.

„Rolling Stone” a polarizat incredibil fanii. Nucleul dur s-a simţit trădat şi nu s-a regăsit în imaginea lui Dzohar. Moraliştii au exclamat: transformaţi într-un erou aspiraţional pentru tineri un criminal! Curioşii fără scrupule au replicat: e bine să ştim povstea, aşa cum este, pentru ca tinerii să înţeleagă capcanele unei vârste delicate în mileniul trei!
Mercenarii au strigat acuzator: vreţi să creşteţi tirajul cu bombe de tabloid! Foame de bani!
BBC titrează fără ocolişuri: „Rolling Stone” apără criminalul din Boston.
USA Today are o privire de ansamblu: priviţi istoricul revistei! Au avut mereu păreri politice caustice. În 1970, celebrul criminal Charles Manson a fost copertă la „Rolling Stone”.
Rezultatul?
Să ne întoarcem la cifre. La chioşcurile de presă, revista a avut o dublare de vânzari. Dar doar cinci la sută din tiraj era la vânzare directă, restul erau abonamente. Impactul asupra tirajului a fost, in ansamblu, mediocru.
Prestigiul a fost făcut bucaţi în mare parte.
A meritat?
Păstrând proporţiile, „VIVA!” nu pune pe copertă un criminal, dar condamnarea Elenei Udrea există şi pentru publicul de la chioşc, fuga ei e privită cu ură, în proporţii considerabile.
„Rolling Stone” îl etichetează ca monstru în prima frază. Apariţia Elenei Udrea este aseptică politic. Ar fi fost măcar de pomenit statutul doamnei de pe copertă.
VIVA! este însă un brand aspiraţional de 20 de ani, cu petreceri glamour, coperte râvnite de toate vedetele şi o ţintă predilectă a agenţiilor de publicitate care mai cred în print şi în presa glossy.
În anul în care agenţii de publicitate îşi închid porţile pentru ca toţi să meargă la mitinguri „anti”, la ce să ne aşteptăm?
Să nu uităm însă că rămânem o naţie de ipocriţi care solicită cu vehemenţă personaje curate şi anvergură în presa dedicată vedetelor, iar când acestea sunt oferite, efectul public este mai mic decât o jumătate de ştire cu Bianca Drăguşanu.
„VIVA!”. Ce are de câştigat? Exemplare vândute în plus? Da. Şi cam atât. Brand awareness? Mi-e teamă că publicul nou nu face parte chiar din pedigree-ul revistei.
Ce are de pierdut? O pătare a imaginii? În parte, da, dar memoria publică e scurtă şi la petrecerea „VIVA!” de anul viitor, vedetele se vor înghesui cu aceeaşi verva.
Criteriile morale? Sunt acolo unde merităm. Acolo unde singuri le plasăm.
Concluzia? E o lovitură. Cu pierderi colaterale.

Adrian Cristea. Genul programului: Romance

Fotbalul e Rege, dar nu este îngăduitor cu toţi supușii săi. Mai ales cu cei pe care-i hărăzeşte cu tone de talent, dar acesta sfârşeşte într-un morman diform şi urât mirositor de…ratare.
Recent concediat – de la Chiajna, nu de la Barcelona -, Adrian Cristea, Prinţul Regatelor fotbalistice necucerite, ar fi trebuit, la cât har a avut, să fie un milionar relativ liniştit şi împlinit, obişnuit să joace pentru plăcere când anii se adună alarmant. Ratând toate şansele pe care le-a avut pentru că, pentru el, e mai plăcut de cucerit o fată decât careul advers, Adrian Cristea este tată la „fără frecvenţă”, iar pensia copilului se plăteşte după posibilităţi. Adică mai degrabă nu. Deşi nu face parte din stirpea jenantă a celor care-şi pedepsesc copiii prin pensii alimentare jalnice, asimilate cu portofelul fostelor consoarte. Adrian îşi iubeşte copilul, dar nu atât de mult încât să-şi fi dat viaţa pe gazon pentru viitorul acestuia.
Dacă ar fi să enumerăm cele mai mari „meciuri” din cariera sa, finala sa de Champions League a fost… Revelionul în care a reuşit să o smulgă pe Bianca Drăguşanu de lângă soţul Victor Slav, pentru un week-end erotic răvăşitor la Paris. Apoi un întreg sezon de „pase” monosilabice pe la talk-show-uri de noapte. Pe scurt, ceva de neuitat.
Acestea au fost marile lui ambiţii. Echipe mari şi l-au dorit, unele l-au şi avut, dar străinătatea n-a fost de el, ci mai degrabă terenul bine irigat cu fete al cluburilor din România, unde – se ştie -, Adrian este un bârbat de neuitat, dar, fără finanţe, acum prea puţin atrăgător pentru o generaţie de fete cu profil de rechini sub acoperire. Băiat bun, altfel, Adrian a avut norocul de a aduce pe lume un urmaş cu o femeie bătăioasă, Denisa Nechifor, care refuză să fie dependentă de banii unui bărbat, aşa că ea găseşte calea către profit mai repede decât un Cristea care, cu un şut la vinclu bine plasat, în ziua potrivită, ar fi putut rezolva finanţele familiei pe un an şi mai bine.
„Selectivitatea” fetelor de oraş bine puse pe căpătuit – pentru că cearşafurile bine mototolite nu ţin loc de Hermesuri ediţie limitată -, l-au adus, paradoxal, pe Adrian Cristea în postura de a alege, în fine, o femeie mai matură, mai responsabilă, mai interesantă. Maria Păuna, un nume valoros al industriei frumuseţii, nu încetează să se bucure de „vâna” de marcator a lui Adrian, lucru care-l poate face pe jucător, măcar pentru o perioadă, să stea lângă o jumătate cu mai multe repere. Lângă o femeie adevărată.

az5i3277

Ferească Dumnezeu să-l vedem pe Adrian un fel de gigolo pentru femei coapte, dar nu ar fi exclus ca atuurile pe care încă le mai are să fie mai degrabă puse în valoare de o Maria Păuna inteligentă, decât de vreo buzată înfometată. E drept, şi Maria foloseşte apariţia – neaşteptată pentru mulţi – lângă fostul „număr 10” pentru promovare. Oricum, toată lumea e, la urma urmei, pe plus.
Dacă acesta ar fi semnul unei maturizări întârziate a lui Adrian Cristea, tot ar fi bine. E un semn că e „recuperabil”. Într-o zi, Rania, fetiţa frumoasă şi deşteaptă a lui Adrian, îşi va întreba tatăl ce a făcut în viaţă. Uşor încurcată de referinţele Google mai puţin favorabile unui părinte cu privire blândă. Şi Adrian va spune…
De ce să nu credem în minuni?

Botezatu şi Bianca – farmecul etern al ciorbei reîncălzite

Cătălin Botezatu. Egal cu sine însuşi, şi la 50 de ani. Cu creaţiile şi himerele vieţii sale. Anii trec şi viaţa lui Cătălin pare a fi aidoma unui serial soap opera american, în care scenariul se repetă la infinit, clişeele sunt plantate cu măiestrie acolo unde media le adoră şi publicul, încă, le admite. Dincolo de luminile pe care ştie să le manevreze ca un regizor talentat, viaţa acestui creator fără egal de subiecte mondene este atât de departe de ceea ce vedem la TV. Dar, vorba Mioarei Roman, “nu contează ce faci, ci ceea ce se vede”.

Rostul scrierii acestui text a venit în clipa în care, la aniversarea lui Cătălin – derulată după tipicul deja împământenit, cu prieteni invitaţi în club şi exuberanţă declanşată când camerele de luat vederi înregistrează – a apărut şi o mai veche “operă” a lui: Bianca Drăguşanu. Firesc, nu-i aşa?
Strident, cu adevărat, a fost însă şuvoiul de declaraţii de iubire la adresa aceleiaşi Bianca Drăguşanu care, supărată pe el la ceasul despărţirii de acum cinci ani, admitea public că relaţia a fost doar de faţadă! “Eşti disperat să apari în presă!”, îi ţipa blonda în faţă creatorului ei. Atent să nu o înţepe cu un ac prea mare – să nu se dezumfle ditamai scenariul de succes -, Botezatu a atacat-o atunci cu mănuşi haute-couture, dar Bianca intrase pe pilot automat: “E un pervers, un ipocrit, ca o pisică, se dă pe lângă tine când îi e foame, apoi nu te mai bagă în seamă”. A fost, fără îndoială, prea mult. Lucru pe care l-am amendat la momentul potrivit, căci ea lovea în cel care o pusese pe orbita tabloidelor veşnic dornice de hrană mediatică, dezvăluind ceea ce conveniseră să rămână departe de ochii tuturor.

61707239

Pentru imaginea lui Cătălin Botezatu, Bianca Drăguşanu a fost o lovitură de maestru. În perioada în care câteva bombe de presă întăreau ambiguitatea sa sexuală, Botezatu a scos “din pălărie”, la peste zece ani distanţă de ultima lui relaţie asumată în public – Vanda Vlasov – o voluptoasă blondă, atât de dornică să fie celebră, încât a intrat cu dezinvoltură în toate adorabilele sale uneltiri. Fantomele cu muşchi din viaţa lui Cătălin erau repede date uitării. Povestea a fost scrisă perfect – la momentul potrivit, a apărut un Adrian Cristea care să-i ofere Biancăi ieşirea pefectă în decor. Aventură, o mică tentativă de gelozie cu nedemonstrate umbre de violenţă a lui Cătălin şi… Drăguşanu a trecut la alt nivel!
Finalitatea scandalului, cel puţin în limitele universale ale decenţei şi a stilului cu care Botezatu părea să obişnuiască presa, jucăria sa preferată, ar fi fost o relaţie cordială, mai degrabă de la distanţă, cu complimente sezoniere.
Ceva însă se petrece în mecanismele de PR ale lui Cătălin. Refuz să cred că izvorul de subiecte a secat într-atât de mult.
Sau poate că borna aniversară – 50 de ani – a prilejuit o neaşteptată reacţie nostalgică. Sau poate că domnişoara prezentată la aniversare ca „mama viitorilor copii” a trecut ca un abur de trabuc în club şi era nevoie de „esenţă tare”. Undeva, într-un colţ aproape uitat, sufletul lui Slav, la fel de curat şi de încercat precum al martirilor creştini, avea o tresărire în plus, când Cătălin a trecut la atac: „Eu o iubesc, ea ştie…”. Bianca serveşte la fileu ceva mai hard: „Bote e şi acum gelos pe Victor.”. Şi apoi Cătălin vine la fileu, pentru a trimite în lung de linie: „Aş fi putut să fiu tatăl copilului Biancăi!”. Iar, la final, cu stil – că are ca nimeni altul – Cătălin plasează minore scuze la adresa acelui Slav pe care nu departe de începutul anului, îl trimitea „după ţigări”, ca de obicei: „Eu sunt mai selectiv, Slav nu poate face parte din grupul meu de prieteni!”
A mers şi de data aceasta.
Cătălin Botezatu este, pentru întreaga lume, ca un producător de vată de zahăr de la bâlci. Îţi oferă ceva ce pare diafan şi tentant, e dulce la gust, dar nu te saturi niciodată din această „momeală” şi, la final, râmâi cu ceva lipit de dinţi şi… cam atât.
Noroc că ţara e plină de bâlciuri!

Inflaţia de sarcini în lumea VIP, pe drumul de la frivol la virtute

Cu contagiunea cu care planeta se înfricoşează, privind teroarea care aprinde fitile în minţile dezaxaţilor, fără ca aceştia să fi fost neapărat trimişi de Isis – dar seduşi de idealurile acestora -, România pare să rămână, în anumite privinţe, fidelă bancului care spune că, dacă vine sfârşitul lumii, ţara noastră nu intră în panică, pentru că suntem în urmă cu 50 de ani faţă de Occident şi, la noi, o să ajungă mai încolo… În toiul demenţei care ne face să călcăm oriunde pe planetă cu frică, lumea vedetelor noastre, trăieşte paradoxal cea mai fertilă perioadă, la propriu, din ultimii 25 de ani. De exact atâţia ani sunt jurnalist monden şi niciodată nu am asistat la un număr atât de mare de vedete care să devină mame, de la 1 ianuarie la 31 decembrie. Sigur că, la prima vedere, pare aşa, dar enumerarea e decisivă, în 2016: Antonia, Alina Gorghiu, Andreea Bănică, Amalia Enache, Sore, Adela Popescu, Andreea Bălan, Mirela Boureanu Vaida, Alina Puşcaş, Valentina Pelinel, Jojo, Anca Serea, Silvia Launeanu, Claudia Pătrăşcanu, Alina Sorescu, Emilia Ghinescu, Octavia Geamanu, Andra Miron, Adda, Ana Maria Păunescu, Simona Amânar, Andreea Tonciu, Sânziana Buruiană, Bianca Drăguşanu, Roxana Postelnicu (Heaven), Lavinia Sandru, Ioana Dichiseanu, Roxana Dobre, Lavinia Petrea, Dana Roba, Ana Radu. Plus taţi la fel de celebri: Tudor Chirilă, Florin Piersic jr., Adrian Mutu, Vlad Chiriches, Mircea Radu, Ciprian Marica, Codrin Stefănescu, Christian Sabbagh, Remus Truica, Vasilica Ceterasu. Si în mod sigur am uitat pe cineva!
În zona mondenului cu poale în cap, pare că e ca un vânt siberian. De ce? Am o explicaţie care contrazice un dialog televizat pe care l-am avut, acum vreo trei ani, cu Dan Silviu Boerescu, un estet al celebrităţii feminine nude. Comentând o lungă serie de iubiţi pe care o avea o starletă, l-am întrebat dacă fetişcanele de carton se gândesc vreo clipă cum va fi viaţa lor peste zece ani. „La ce bun să-şi bată capul atât de departe, când sunt atâtea de făcut astăzi?”, spuse cinic Dan.
Aşa se dărâmă miturile. Ultimele evenimente ţin să clatine această eternă uşurătate a fiinţei. Contestând parcă demografia în prăbuşire galopantă a României, vedetele oferă un model de viaţă care ar trebui să dea de gândit publicului care le admiră. Nu toate trăiesc pe picior mare, nu toate trec către etapa împlinirii materne după ce au verigheta pe deget (ba chiar Antonia are verigheta pe deget, dar a altuia). Nu toate se află în etapa vieţii în care mai credeau că pot trece prin această experienţă (pentru Andreea Bănică a fost surpriza vieţii!). Ba chiar pe unele le dărâmă doar ideea că nu vor mai fi slabe ca o scândură (Bianca Drăguşanu….). Dar au ales acest drum cu speranţa că acest gest le va împlini, le va da sens vieţii. Pentru câteva dintre cele care împlineau definiţia de dicţionar a piţipoancei, rolul matern a adus o maturizare, o potolire ce desfidă remarca lui Boerescu. Fetele simpatice din oraş se gândesc să se aşeze, deşi lumea ar fi crezut că nu pot avea grijă de ele decât pe drumul spre coafor, apoi la cel spre club.

vedete_insarcinate

Pentru generaţia care s-a visat Monica Gabor şi apoi Bianca Drăguşanu, e un şoc cultural. Cu atât mai mult cu cât taţii nu sunt aproape niciodată „baştanii” care să recomande aducerea pe lume a unor copii, în scop de securizare a veniturilor pe viitor.
Până la noi ordine, redacţiile mondene s-au mutat deja în maternităţi, iar voluptatea fotografiilor în diverse faze ale sarcinii şi, de ce nu, prima imagine “furată” cu noul născut face ca media dedicată celebrităţilor să capete nuanţe de alb şi de pastel. Gânguritul primilor zambete dă prima ştire a buletinelor de la ora şapte. Pentru ca, mai apoi, să înceapă bătălia pentru exclusivitate pentru tortul de la botez, dănţuiala de rigoare cu decolteu inclus şi lacrimi la umbra ursitoarelor, secvenţe care, în mod implacabil, aduc spectaculoase vârfuri de audienţă. Ce stare minunată! O chestiune provizorie, fără îndoială, până în clipa în care tabloidul va trebui să-şi inventeze alte personaje care să fie pregătite să facă cel puţin fapte similare cu cele care le-au făcut celebre pe actualele mămici. Căci, dacă cumva nu aţi observat, la umbra scutecelor, fostele frivole devin virtuoase. Timpul şi copilul le fac aproape imaculate. Dacă e un caz de emancipare, să fie primit.

Bianca Dragusanu vs. Dan Capatos. Arbitru: Catalin Botezatu!

Nu va spun ceea ce se intampla „pe sticla” – unde vedeti de prea multe ori piese de teatru bine orchestrate -, ci de comentarii de culise. In fiecare pauza de publicitate a intalnirii mele televizate cu el de marti seara, Bote a preferat sa o apere pe Bianca, in contextul in care aparitia acesteia la Kanal D i-a dat o lovitura la audienta celuilalt fost protector al ei, Dan Capatos. Bote crede ca Bianca i-a adus destule lucruri bune lui Capatos (au fost sezoane in care scandalurile duduii au facut cifre mari de rating la Dan!) si ca acum nu ar trebui sa o urasca atat de mult.
„In viata trebuie sa stii sa si pierzi”, spune Botezatu.
Sau poate ca lui Catalin nu i-a trecut supararea pe Dan dupa ce Bote a venit intr-o seara, ca invitat, ca sa ii aduca lui Dan rating intr-o editie in care Capatos nu putea prezenta show-ul – fiind blocat pe un aeroport – si a moderat Stoian in locul lui. In acea seara, Bianca l-a atacat dur pe Catalin, iar acesta, iata, a iertat-o pe Bianca, dar pe Dan poate ca nu… Desi Capatos nu era de fata!!!

Bianca Dragusanu e toxica pentru familia lui Cristian Andrei!

Am cunoscut-o pe Ioana in emisiune si am inteles din privire ca si-a dorit sa apara la TV. Tatal a acceptat, cu conditia ca, in clipa in care vorbeam despre personaje de la care fiica nu are nimic de invatat, sa o rugam sa iasa din platou.
Va rog sa observati, daca urmariti inregistrarea de la Antgena 2, cum Cristian Andrei o scoate pe fiica atunci cand ajungem cu discutia la Bianca Dragusanu. Nu il pot contrazice pe domnul doctor…

Bianca Dragusanu o ataca pe Catinca Roman! Cine are dreptate?

Catinca Roman a fost mereu sincera. Spune lucruri pe care altii nu le spun, caci ii doare undeva daca in societatea asta lucrurile sunt cum trebuie. Vremurile tulburi le priesc. Asa a ajuns Catinca sa spuna ca Bianca Dragusanu este un accesoriu, dar si el demodat.
Bianca raspunde, afirmand ca ea este tot ceea ce nu este Catinca. DA, CORECT! Catinca nu a fost niciodata femeia pe care sa o lanseze in lume un barbat. Catinca nu crede ca fusta scurta si silicoanele ii asigura existenta. Catinca nu arata ca o femeie de cumparat. Catinca are rezultate CONCRETE ale muncii – reviste, emisiuni, colectii de moda -, ceea ce o face sa fie o personalitate. Catinca nu a fost banuita niciodata ca tapeaza bogatasi de bani, ca sa adune bani. Catinca nu e turnatoare profesionista la presa. Catinca apare mai putin in presa decat altele, si crede ca e mai bine asa.
Deci, cine e mai sanatoasa?

Bianca Dragusanu i-a suparat pe „parintii” ei – Bote si Capatos

Intalnire simpatica intre Botezatu si Capatos, in culise, dupa ce Catalin iesise de la emisiunea mea, iar urma sa inceapa show-ul peste un minut. Cei doi au bodoganit-o pe Bianca Dragusanu, care a dorit ca, la ultima emisiune in care venit pe canapaeaua lui Dan, sa fie si Botezatu in direct, dar doar pentru a-l ataca iar! Ceea ce a enervat pe toate lumea din Antena!
Nu m-am putut abtine si le-am spus – „De ce va enervati, baieti? Nu voi ati creat-o? Unul a lansat-o, altul a facut-o vedeta la TV!”. S-au uitat nitel urat si au tacut…
Ca sa n-o piarda, trustul pare sa o trimita la citit stiri pe la gsp. Dar asta e meserie grea, trebuie sa fii serioasa. Nu cred ca va dura… Daca va fi…