E cea mai frumoasa surpriza a acestui final de an 2015.
Pe Elena Stoica o stiu de vreo doi ani. Desi am vorbit destul de putin pana acum, o regaseam cu acelasi zambet deschis si minte sclipitoare, la fiecare vizita a mea la Panciu, orasul de care m-a lipit sufleteste pe vecie, cata vreme sunt 4 ani de cand ne vedem macar o data pe an. Am aflat, la fiecare intalnire, o data in plus, ca Elena Stoica este un erou local. Ca manager al companiilor Tricotton Junior si Proxima Moda, a revitalizat fabrica de textile din oras, pentru a o aduce in colaborare cu mari branduri internationale.
Am revazut-o pe Elena Stoica in cercuri tot mai elevate si mai importante ale societatii, lucru care mi-a facut enorma placere, cu atat mai mult cu cat sufletul ei deschis si spiritul ei inovator castigase admiratia mea.
Ii multumesc lui Iulian Nica, bravul edil de la Panciu, ca ne-a pus din nou fata in fata, la concertul superb de pe 20 decembrie. Intre timp, Elena si Oana pregatesc lucruri marete.
Pentru ca veti auzi tot mai des de Elena, cred ca aveti nevoie de o elocventa prezentare, semnata de Amalia Turp-Balazs, in publicatia „Dialog textil”. Descoperiti-o!

„Una am întrebat-o pe Lili Stoica și alta mi-a răspuns! Un alt argument care-mi întărește credința că ar fi putut face carieră în politică. Dar, până la urmă, poveștile și întâmplările care ne croiesc destinul contribuie la dezvoltarea noastră personală și profesională, modelând totodată și influențând și viețile celor din jur. Iar Lili Stoica ține în mână, într-un fel, viața profesională a sute de angajați din Panciu, oraș vrâncean unde altă mare fabrică nu există.
Cum ați ajuns managerul Tricotton Panciu, de unde pasiunea pentru textile?
Provin dintr-o familie cu tradiție în modeling și am preluat drept moștenire de la străbunica mea dragostea pentru această meserie. De origine belgiană, străbunica a venit în România cu familia prin anii 1935 și, în timp ce tatăl ei supraveghea construcția fabricii de zahăr de la Roman, împreună cu mama sa a deschis un atelier de croitorie. Făceau modele pe care mai apoi le executau la comandă pentru prietene! Bunica a îndrăgit la rândul ei această meserie, în care punea foarte multă pasiune! A urmat cursuri de modeling la Colegiul Notre Dame din Iași, după care a lucrat ca modistă-stilistă. Copil fiind, petreceam mult timp cu bunica, eram într-un fel ucenica ei, și îi făcea mare plăcere să-mi destăinuie din tainele croitoriei și modelingului. Ea a fost cea care mi-a insuflat dragostea pentru frumos, și tot ea a fost cea care mi-a călăuzit pașii, sfătuindu-mă să urmez cursurile Facultății de Textile din cadrul Institutului Politehnic din Iași. Mai târziu, la propunerea unui coleg, am urmat un curs de management în afaceri – MBA. Sincer, nu mi-am imaginat că un simplu curs va contribui atât de mult la dezvoltarea mea personală, și că ulterior mă va ajuta să-mi formez o viziune despre ceea ce presupune știința de a administra și conduce o afacere! Cred că a fost unul din argumentele importante care a stat la baza deciziilor mele de mai târziu, decizii care mi-au schimbat viața. Și spun aceasta deoarece mi-am început cariera ca inginer în cadrul fostei Întreprinderi de Tricotaje de la Panciu, unde am lucrat mulți ani în cadrul atelierului de creație. Aici mi-am dezvoltat abilitățile tehnice însușite pe băncile facultății, dar, mai ales, pe cele artistice preluate din generație în generație de la familia mea.
Iubeam ce făceam și mă regăseam în ceea ce făceam. Eram convinsă că mi-am găsit drumul, dar nu a fost să fie așa pentru că, ulterior, am fost numită în echipa de conducere a fabricii. Și uite așa, de la creație am ajuns într-un birou de director, unde nu știam ce să fac mai întâi. Dragilor, ăsta-i destinul!
Ce s-a întâmplat cu fosta fabrică?
Din cauza unor conjuncturi nefavorabile, fosta Întreprindere de Tricotaje nu a rezistat în timp.
Totuși, atunci când totul părea pierdut, după 20 de ani de activitate, împreună cu un colectiv de colegi inimoși, am hotărât să nu renunțam si să o luăm de la capăt… Așa s-a născut TRICOTON JUNIOR. Am murit și am reînviat din propria cenușă. Am format o echipă de specialiști, ne-am acordat încredere și respect unii altora, după care am trecut la treabă!
Cum este să porți pe umeri responsabilitatea a sute de angajați?
Încrederea este un cadou oferit în dar, care te responsabilizează. Personal, am fost răsfățată cu încrederea celor din jur! Încă de la început ni s-au alăturat foarte mulți oameni, și asta datorită faptului că i-am convins și că au crezut în noi. Așadar, cred că știți faptul că din bucuria de a beneficia de încrederea celor din jurul tău se naște teama de a nu dezamăgi. Și credeți-mă, să nu dezamăgești este cea mai mare povară, care nu te lasă nici un moment cu motoarele neturate. Ce mai, curată adrenalină!
Care au fost cele mai importante momente din evoluția afacerii, care v-au marcat într-un fel?
Am trecut prin momente extrem de grele, dar norocul nostru a fost că am înțeles foarte repede că într-o economie de piață concurența e în primul rând cu tine însuți, și că nu trebuie să ne lăsăm influențați de ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Și uite așa, ne -am pus pe treabă. Primul lucru pe care a trebuit să-l facem a fost să regândim targetul, în ideea de a găsi clienți și piețe noi de desfacere. Și am reușit! Apoi, am început o retehnologizare sistematică, proiect pe care, la fel, l-am îndeplinit și chiar pot spune că ne-am autodepășit. Concluzia este că fenomenele economice care în condiții normale nu te avantajează, în momente de criză îți pot aduce succes. Pe neașteptate a venit criza, iar noi, raportat la scara evoluției economice care era în scădere la acea vreme, am cunoscut o creștere fără precedent. În mai puțin de un an, ne-am mărit cifra de afaceri de șapte ori.
Nu înțelegeam ce se întîmplă, în timp ce toată lumea se plângea de lipsa comenzilor de pe piață, noi eram asaltați de clienți și nu știam cum să facem față cererilor acestora.
Acest fenomen, fără precedent de altfel, a fost posibil datorită faptului că segmentul de piață căruia noi ne adresam, prin produsele pe care le executam, era și încă este al celor cu venituri medii și mici. La Tricotton Junior se realizează produse ieftine în cantități mari, iar în perioadele de criză, după cum se știe de altfel, tendința oamenilor este de a economisi, de aici orientarea spre a cumpăra produse ieftine. Și uite așa, cererea pentru produsele pe care noi le executam a devenit foarte mare. Cred că acest aspect a fost important și în același timp definitoriu în evoluția afacerii Tricotton Junior. Practic, criza economică ne-a deschis oportunități pe care noi le-am valorificat și care în final ne-au ajutat să creștem spectaculos.
Aveți o elocvență verbală extraordinară. Se traduce asta și în afaceri?
Nu mă erijez în rolul unui personaj cu talente oratorice. Știu, în schimb, să punctez ideile, venind cu argumente concrete care să-mi susțină și totodată să-mi întărească convingerile. Cert este un lucru. Atunci când consider că am dreptate, că inițiativele mele sunt coerente, merg mai departe, încercând, prin cuvinte și prin capacitățile de persuasiune dezvoltate în timp, să mă fac plauzibilă. În afaceri am învățat că diplomația în doze optime este o cheie a succesului. Dacă la asta adaugi cuvintele potrivite, spuse în forma perfectă, atunci reușești ce ți-ai propus. Afacerile, cel puțin cele din domeniul modei, nu se limitează doar la contracte, discuții pe teme financiare sau strategii ce trebuie musai aplicate. Povestea merge dincolo de acest aspect și presupune abilitate, exercițiu în a-ți cunoaște interlocutorul, talent în negociere și ceva pregătire în a mânui vorbele și accentele în așa fel încât să poți convinge din prima.
Unde stă puterea afacerii dvs., în producția pentru export sau în cea pentru intern? De ce este atât de greu să dezvolți un brand propriu?
În primul rând, trebuie să construiești un nume, iar pentru a face aceasta este nevoie de mai multe “ingrediente”. Seriozitatea este principiul de căpătâi, iar noi ne-am făcut un nume prin asta. Clienții vin către noi știind clar că suntem serioși, că nu ne abatem de la înțelegerile inițiale, indiferent de ce apare pe parcurs, respectând cu strictețe deadline-ul. O afacere se construiește doar dacă îți asumi asta. Noi ne axăm mult pe export, realizând pentru clienții noștri, branduri importante de mass market circa 400.000 de bucăți pe lună! Piața principală de desfacere este Anglia. Apoi, pentru a tinde către succes, trebuie să oferi, la rândul tău, calitate a execuției. Iar calitatea este deviza noastră! Ne desfășurăm activitatea într-o piață unde competiția ne face pe toți să demonstrăm cât suntem de buni, și unde concurența este în primul rând cu noi înșine! Avantajele vin din capacitatea de a oferi în timp optim ce ți se cere, în puterea de a te reinventa și de a o lua de la zero. Un nume bine definit se clădește în ani. Este foarte adevărat că puterea afacerii noastre stă în producția de export (90%), și nu în cea destinată pieței interne. Dar vreau să vă spun că nu e o laudă… De altfel, dacă ar fi să privim lucrurile din perspectiva globalizării, nu mai putem vorbi de o piață internă și una de export, ci de o piață mare de desfacere unde, dacă ar fi să mă raportez la segmentul de piață pentru care lucrăm, legea e făcută de marile lanțuri de magazine. Cât despre brand propriu, vreau să vă spun că nu partea de creație este cea mai dificilă, ci vânzarea și impunerea sa pe piață. Apoi, într-un brand trebuie să investești mult timp, să-i dai posibilitatea să crească pas cu pas pentru a putea convinge… Noi, la Tricotton Junior, am lansat trei branduri pentru femei: Lulyon , Maya Zanoty și By Hellen. Avem vânzări online, ne adresăm site-urilor de cumpărături și chiar avem rezultate neașteptate!
Cum este Elena Stoica în afara orelor de muncă? Ce vă pasionează, ce vă place să faceți cel mai mult?
Elena Stoica devine pentru mine, uneori, o străină, din lipsa timpului în care s-ar putea desfășura în voie. Și chiar îmi vine să o atenționez și să îi spun că exagerează cu implicarea dusă până la extrem în atât de multe proiecte, de la afaceri până la campanii umanitare. Lăsând gluma la o parte, îmi place să descopăr oameni talentați, să citesc, să ascult o muzică bună și să inovez noi și noi concepte pe care să le aplic. Din păcate, ecuația dintre mine și timp nu e la polul pozitiv, dând mereu cu virgulă. Știu, totuși, că pentru a reuși să mergi mai departe, e nevoie de un moment în care să spui STOP! Să te gândești la tine, să îți extragi resursele din altceva decât din activitatea zilnică. Mie-mi place ce fac, sunt un om al vitezei, al agitației, cea din urmă stimulând tot ce-i mai bun în mine. Dar am clipe în care mă deconectez. Iubesc arta în toate formele ei, și văd în ea salvarea noastră pentru eternitate.