Incercam, fiecare dintre noi, sa ne amintim viata noastra inainte de acel 21 ianuarie 2008. In spatele atator motive de mandrie profesionala, se casca atunci in noi un mare gol.
Era sufletul flamand…
Dumnezeu insa avea planuri. Dorea ca abia de atunci, adevarata noastra poveste sa se scrie. Au trecut 4 ani – pare o clipa, dar si o intreaga viata! – din ziua aceea, 21 ianuarie, in care fiecare dintre noi simtea ceva inexplicabil, inaintea clipei in care urma sa ne vedem pentru prima oara in viata. Ce se putea ascunde in fata unui interviu la ceas de seara la Agentul VIP? Mesajele total protocolare frematau, totusi. Era EMOTIA.
Iar seara, cand ne-am vazut fata in fata, a fost secunda de SCLIPIRE. DA!!! SUFLETUL NU M-A INSELAT!!!
Am stiut amandoi, din acel 21 ianuarie in care nu am vorbit nimic in plus decat ceea ce se cuvenea, ca vom trece peste ORICE obstacol artificial al vietii pentru a trai, acum si mereu, FERICIRE.
NE-AM IMPLINIT UNUL PE CELALALT! Amandoi ne-am implinit un camin, o poveste frumoasa la Antena 2, un semn zilnic de afectiune, nicio zi in care sa nu-i spui “te iubesc”, apoi stralucirea suprema – un copil.
NE-AM SCHIMBAT UNUL PE CELALALT! Pragmatismul a capatat zambet de artist. Creatia are linii ferme.
Dar SUFLETUL a ramas la fel!!
Voi, toti, cei care cititi acest mesaj, nu uitati ca daca simtiti – si dupa 4 ani de viata traita cu pasiune si obstacole – ca inima va iese din piept cand auziti doar vocea celuilalt sau pur si simplu, il SIMTITI, atunci sunteti parte al aceluiasi intreg.
LA MULTI ANI, DRAGOSTEA MEA!
TE IUBESC!
A fost primul Craciun din viata lui. Pentru noi, fericirea a fost mai mare ca niciodata, caci s-a impartit in trei. Am decorat casa si gradina cu sute de luminite si am decorat brazii. Traditia de Ajun a familiei a fost pastrata – toti trei am fost acasa la nasul nostru, Ion Antonescu, pregatiti de petrecere si cu cel putin un element vestimentar rosu.
In fiecare an, acasa la nas, vine un Mos Craciun profesionist care imparte daruri pentru toti finii prezenti, si nu sunt deloc putini! Anul acesta, Mos Craciun a fost chiar… Tudor, cel mai mic Mos vazut vreodata! E, poate, chiar, intrarea lui in Cartea Recordurilor… Cu un costumas de Mos veritabil, sufletelul nostru a impartit cadouri invitatilor, cu ajutorul parintilor lui. Fiecare a primit cadou numai dupa ce i-a spus o poezie sau colind. Mos Craciun Tudor a stat in capul mesei, ca un adevarat invitat special. Desi micul, dar generosul Mos va implini cinci luni abia peste o saptamana!
Oana mi-a facut o surpriza de Ziua Nationala, zi in care am alergat ca un nebun in diverse colturi ale orasului.
Era ziua lui Tudor, implinea 4 luni, si nu apucasem sa-l vad…
Buna seara!
Sunt Tudor! Mai devreme am scris pe blogul lui mami, oanaturcu.ro, acum m-am hotarat sa intru si pe al lui tati. Am timp. Cred ca tati o sa lipseasca un pic, vad ca a plecat spre toaleta sa citeasca ziarul Libertatea…
Sa vedeti de ce il parasc aici! Ce credeti ca mi-a facut astazi? Ma pregateam sa dorm linistit dupa-amiaza, probabil in bratele lui mami sau ale lui – ca pe bunici i-am ostenit toata saptamana! -, cand ii vad ca ma imbraca repede si ma duc amandoi in masina. Am zis ca e rost de plimbare, pentru ca am mai fost la manastire, la mare, la restaurant…
Cand colo, ma duc intr-un loc mare, unde e scris sus Med Life. Multi oameni in alb in interior, strigate de bebelusi – suna prietenos – si, brusc, o doamna in alb avea treaba cu mine. Am inceput sa scancesc, ca nu se termina mereu bine treaba asta.
Si incepuse bine! M-au cantarit, m-au masurat – au zis ca am 7,2 kg si 65 cm, credeti ca e bine? -, apoi s-a ingrosat gluma, ca au venit cu un ac spre mine. O data pe luna mi-au facut chestia asta si am pregatit un tipat mare, sa le zangane geamurile la spital. Am tipat mai mult preventiv, caci m-am oprit repede. Nu m-a durut asa tare! Au zis ca e vaccin de BCG… nu stiu ce e asta, dar bine ca am scapat de ea.
Ii multumesc lui nenea Med Life, ca nu m-a durut, si mai poate ma mai duce la el.
Cat despre tata, i-am facut-o pentru ca putea sa ma mai pupe un pic inainte sa ma duca la doctor!
Franta mi-a devenit un loc extrem de antipatic. Superb, dar antipatic. De mizeria petrecuta pe National Arena nu ar fi trebuit sa rada tocmai frantujii, care-s mama buna pentru mii de golani ne-romani din toata lumea, dar fac fite cu noi si, de-a dreptul rusinos, aresteaza romani pe strada doar pentru ca au un iphone!
De aceea, ma bucur cand cineva le da peste bot!
Am aflat ce mare succes a avut la Paris Florentina Giol, o braileanca super-talentata in materie de moda. Creatiile ei mi se par senzationale, au facut senzatie in pretentioasa (dar belicoasa) Franta si, pe cale de consecinta, am convins-o pe Oana sa imbrace tinutele ei saptamana viitoare la Confidential. O recomand din toata inima si, daca nu v-ati edificat in urma prezentarii de moda din aceasta seara, aruncati o privire pe www.florentinagiol.ro.
Andra arata exceptional. Am constat acest lucru joi, cand ne-am intalnit la Cosmetics Beauty Hair, unde se intampla lucruri minunate pentru femei. Impreuna cu cate prietene, Andra a povestit ca baietelul ei aproape ca nu a avut colici. Ea isi poate vedea linistia de cariera. Perfectionista in ceea ce priveste imaginea sa, Andra a ales un Ser Lifting Instantaneu, pentru chipul obosit de machiajul de scena, si un Lapte Bogat de Migdale Ceai African. De ce? Aflati amanunte pe www.oanaturcu.ro!
Fiti atenti ce mesaj primesc pe 1 august de la Dan Negru. “Cristi, imi pare rau, dar vechea noastra prietenie se cam termina. Te rog sa ma cauti mai rar de acum incolo. Asta pentru ca sunt sigur ca Tudor va da tarcoale pe la oala mea cu smantana, Dara… Nici nu stii cum trec anii si mai bine ma feresc de acum! Ha, ha. Sa-i dea Dumnezeu bucurie si viata!”
Iata pozitia oficiala a capului familiei noastre: “Danut, fostul meu frate, am o stire pentru tine. Avem un fiu atat de frumos, incat nu te vei mai putea impotrivi cand Dara va fugi cu el. E irezistibil, ca fiica-ta. Ne vedem la starea civila, daca vrei… Pa, paaa.”
Situatia ramane confuza deocamdata…
Acum trei zile, Madalin Voicu a transmis prin SMS gandurile bune pentru nasterea lui Tudor in stilul sau bestial.
“Am niste prezervative speciale pentru Tudoreata, ca sa-l apere de probleme!”
I-am replicat, cum altfel, ca-i multumesc din suflet, mai ales ca o sa se intoarca baiatul curat casa.
Dialogul a urmat cu un oftat de multumire – “Ce frumos ca avem baieti!”
Fanita l-a pupat la final, pe mobil, pe Tudor si a urmat, la unison, sloganul verii
“Tudoreata si Fanita, Duc fetite-n poienita.”
E drept, actiunea asta se muta in jur de 2020…
Da, este este fericirea noastra, este bataia noastra de inima, este mersul nostru catre lume. De ieri, viata noastra s-a implinit, a urcat, a ajuns catre fericire.
Abia acum va scriu, pentru ca suntem franti de oboseala. Am stat in rezerva cu Oana tot timpul si am fost langa ea cand a venit Tudor pe lume, cand Tudor a mancat pentru prima oara, cand ea a inceput sa-si revina dupa operatie.
Curand il veti cunoaste si pe Tudor!
O IUBESC PE OANA PENTRU CA MI-A DARUIT SANSA DE A SIMTI CEEA CE SPERAM SA POT TRAI.
Prima declaratie a Oanei, pe blogul ei, www.oanaturcu.ro
…adica de la clinica unde maine dupa-amiaza va veni pe lume copilul, minunea vietii noastre. Am fost si in saptamana care a trecut la Dobling si i-am ascultat bataile inimii. Este sufletul care ne va implini. Au fost zile frumoase aici, la Viena, dar minunate vor fi cele care vor veni. Aici, la Viena, doctorii nu sar cu medicamente pe tine in timpul sarcinii, programul este lejer si au metode perfectionate de a face ca o sarcina sa mearga pe drumul cel bun. Toate medicamente prescrise sunt naturiste, iar ceea ce a prescris dr. Kainz a fost liniste, dieta echilibrata si optimism. Restul il fac ei.
Maine…
…care au avut grija ca Oanei sa nu-i lipseasca nimic, cata vreme eu am incheiat sezonul la Antena 2 si Europa FM, plus toate operatiunile familiale esentiale, iar ea s-a pregatit la Viena, pentru ca bebelusul sa vina. E vorba de familia Timofte din Viena, Cristina, Costi si Elena, cei care au fost mai aproapiati ca multe dintre rudele noastre. Ei au mers cu Oana la plimbari, shopping, vizite turistice si zilele au fost mai frumoase. Ei ne-au dus si la crama excelenta despre care a scris Libertatea.
Va multumesc din toata inima, dragi prieteni!
…acum trei ani si jumatate. La a doua intalnire a noastra, ca iubiti, am mers sa mancam seara ceva la restaurantul lui Serghei. Povesteam cate-n luna si in stele. Apoi, am urcat in masina si, pe o straduta laturalnica, am luat trandafirul pregatit de mult si i l-am oferit Oanei. A fost primul nostru sarut.
Trandafiri sunt infiniti si la Viena. In cele trei saptamani, de cand ea este la Viena, iar acum am aparut abia spre final, Oana s-a odihnit – compatriotii au putut sa o vada la plaja in parcul de la Hofburg, iar eu am asteptat-o mereu cu un trandafir.
Continuarea povestii, pe www.oana-turcu.ro
Traim intr-o lume atat de mica, incat orice secret pe care il crezi doar al tau apartine mai multor oameni decat iti poti imagina!
In aceste saptamani, cand Oana s-a aflat deja la Viena – ca intr-o scurta vacanta inainte de nasterea bebelusului -, mi-am dorit sa-i fac viata mai frumoasa. Iar surpriza este ingredientul minune al vietii!
Era vineri, 14 iulie, si m-am decis sa-i umplu viata Oanei cu o zi. Mi-am luat bilet de avion fara sa-i spun si urma ca la ora 9, a doua zi, ora Vienei, sa se trezeasca cu mine la usa. Surpriza a fost platita cu multa rabdare, pentru ca, de dorul meu, Oana a vrut sa vorbim la telefon pana la doua noaptea! Pe la cinci dimineata – mai era o ora pana cand ar fi trebuit sa sar din pat pentru avion – mi-a dat sms – “te rog sa-mi aduci un rozmarin cand veniti”. Nu avea de unde sa stie ca va veni in cateva ore…
Balsamul de rozmarin este o crema panaceu universal pe care o are. Orice durere musculara exista, orice raceala au leac. Daca Ardes a facut macar o minune, aceasta e una dintre ele.
Am luat bagaj de cala o valiza cu un balsam de rozmarin si am plecat spre Viena. La noua dimineata, in aeroportul tarii lui Mozart, am un feeling ca s-a intamplat ceva in interiorul bagajului si… cosmar! Parca explodase o bomba in interior! Tot balsamul din cutia de un kilogram era pe toti peretii bagajului si pe cele cateva lucruri din interior. Mi-a fost rusine sa ajung astfel la Oana, asa ca iata-ma punand bagajul pe un ghiseu inchis de schimb valutar, recuperand balsamul care mai era de folosit.
Treaba minutioasa de chinez!
Aproape de final, dupa un sfert de ora de adunat rozmarin, apare si angajatul ghiseului, care ma privea smulgandu-si parul din cap. Imi striga ca vine seful lui in 5 minute si ca i-am murdarit geamul, ceea ce era adevarat, dar nu era mare mizerie.
“Hai, da-mi o hartie, ca sterg, nu mai face scandal!”, i-am spus disperatului si, vreme de 30 de secunde, am facut ca ghiseul sa para neatins. Parca nu fusese bombardament acolo.
O jumatate de ora mai tarziu, Oana se afla in bratele mele, cu ochii in lacrimi. Ca sa nu se mire ca miros teribil a rozmarin si camfor, i-am spus din prima clipa…
Surpriza vine abia la final! Acum 3 zile, un cititor al acestui blog mi-a scris – “Domnu Brancu, v-ati angajat ca stergator de geamuri la aeroportul din Viena!!! V-am vazut cand stergeati geamul unui ghiseu!!”
CE MICA E LUMEA!!!!
Mariana ne-a spus ca ar fi ideal pentru sarcina si copil sa se nasca in 2011. Nu am ascultat-o cu mare atentie, dar a avut dreptate! Oana a avut cea mai buna sarcina din lume! Acum, Mariana spune ca bebelusul ar trebui sa se nasca dupa ora 12, luni, ca sa aiba ascendent bun. Asta insa nu tine de noi, ci de dr. Kainz!
Va fac o confesiune. V-ati gandit vreodata care ar fi sunetul, melodia care ar insoti sosirea zeilor in proximitatea voastra? Mie mi se pare ca ACEASTA este muzica lor.
De 15 ani, nu am gasit o alta piesa muzicala care sa-mi ofere mai puternic sentimentul revelatiei.
Nu am gasit niciodata CD-ul acestei lucrari minunate a cvartetului genial Zakir Hussain-Jan Garbarek-John McLoughlin-Hariprasad Chaurasia. Am tocit de sute de mii de ori o caseta audio pe care o cumparasem pe vremea cand pirateria domnea la orice colt in Romania.
Niciodata nu am oferit aceasta piesa Oanei, pentru ca ii pierdusem urma cu putin timp inainte de a o intalni.
Multumita youtube, ii ofer si va ofer cel mai minunat motiv de pace, pentru a astepta venirea minunii in viata noastra…
Dragoste!
Si o dedic copilului meu.
Ea e departe, la Viena, dar mi-a adus aminte de o secventa din vacanta petrecuta in Dubai cu ocazia Revelionului 2009-2010. Ma pregateam sa o invit pe Oana sa treaca de la 30 de grade la minus 3, in Mall of The Emirates, unde exista acea unica pista de schi cu zapada artificiala. De la masa, ne pandea cu ochi mari si frumosi o mogaldeata. Minute intregi a stat pe langa noi, iar Oanei i-a placut enorm copilul, asa ca am cerut voie mamelor sa ne pozam cu el. Dupa ce l-a luat in brate, Oana mi-a spus: “Am avut un gand care ma rascoleste, nu mi s-a intamplat sa-l am pana acum. Asa, ca un fior matern…” Toate s-au adunat cate putin si azi se naste el…
…mai sunt zece zile pana cand voi fi langa Oana si ma rog in fiecare zi ca baiatul meu sa ma astepte, ca sa fim impreuna cand va veni pe lume. Pana atunci, recunosc ca numar minutele si zile. Zece, pentru ea.
Dramatica despartirea de marele poet. Romaniei ii lipseste suflul fara el. In afara minunatului proiect numit Premiile Flacara lui Adrian Paunescu, Andrei si Ana Maria editeaza un aceasta saptamana un numar marcant de aniversara. Ar fi implinit 68 de ani.
Pentru ca sunt onorat ca s-au gandit la mine, pentru a publica un material in aceasta editie speciala, va ofer aici textul pe care l-am oferit Anei Maria pentru publicare. Va invit cu toata caldura sa cautati revista si sa o pastrati in colectia dvs. de aur.
Adrian Paunescu traieste in mintea mea.
Nu, nu e un cliseu de opereta. Meseria mea este sa aduc pulsul zilei in ochii publicului interesat de profilul privat al oamenilor cunoscuti. Misiunea subsemnatului este insa aceea de a aduce adevarul si autenticitatea valorii in prim-plan. Lumea in care actionezeste insa cumplit de redundanta. De ani de zile, simt, cel putin lunar, nevoia unei guri de aer. Simt nevoia de aduc in studio valoare, geniu, putere interioara remarcabila.
Atunci, il sun pe Adrian Paunescu. Cu gentiletea-i nemasurata, poetul aparea degraba langa mine. Si totul, in acea emisiune, capata dimensiunea unei emotii incomparabile. Atent la efectul cuvintelor sale, Adrian Paunescu telefona mereu a doua zi, pentru a sti audienta.
Adrian Paunescu e cartea mea norocoasa. Nimeni nu stie ce voi marturisi acum. Acum aproape doi ani, intr-o noapte bantuita de cifre, presat de nevoia teribila a oricarei televiziuni de a face audienta, am fost sfatuit cu insistenta sa invit marile nonvalori
ale zilei. Sa capitulez.
Am spus: “Stop!”.
A doua zi l-am invitat pe Adrian Paunescu in studio, printre privirile mirate ale colegilor TV. Era pariul meu. Castigat datorita lui. Audienta senzationala de atunci a dat sansa emisiunii mele la viata curata. Dupa Paunescu, au fost Draga Olteanu, Mircea Albulescu, Ileana Stana Ionescu, Corneliu Vadim Tudor, Florina Cercel, Costel Constantin si altii. Aceste succese ulterioare au fost construite insa pe mitul acelei seri magice cu Adrian Paunescu.
Astazi, cand simt ca ma sufoca mizeria mondena, reflexul nu m-a parasit. Imi spun sa-l invit pe Adrian Paunescu.
El ma va salva mereu…
Comentarii recente