5 comentarii la „Ascultati-l! De azi, il gasiti doar in cartile de istorie.

  1. cristi,o data cu acest om ai inceput seria emisiunilor altfel.
    te-am apreciat o data in plus pt asta
    dar n-am inteles de ce ele musai sa apara in mijlocul latarurilor de zi cu zi cand tu poti fi mereu altfel?

  2. Detractorilor lui Adrian Păunescu
    Sunt dezgustat . Mai ales de ipocrizia acelora din generaţia mea care mergeau cu bucurie la Cenaclu, cântau, recitau versurile poetului Păunescu iar acum se dezic de poet –în mod mârşav şi licenţios-, fără să-şi dea seama, în micimea lor, că se dezic , în fapt, de tinereţea lor !
    Adrian Păunescu a scris poezii lirice, patriotice, politice. Istoria îşi consemneaza, obiectiv, personajele, cu bune şi cu rele . Dar negarea în totalitate a poetului liric , a poetului patriot Adrian Păunescu este rezultatul răutăţii, a superficialităţii crase a celor care NU au amintiri, a acelora care în loc să poată spune „Je ne regrette rien” ar trebui să spună „Je regrette TOUT” şi nu şi-au trăit, de fapt, tinereţea iar astăzi, atunci când se uită în oglindă, nu văd nimic .
    Nu sunt de acord cu termenul „isterie naţională” . Corect ar fi „un uriaş priveghi naţional” la care, totuşi, ar trebui să respectăm tradiţia strămoşească : despre morţi numai de bine .

    Au trecut mai bine de 14 ani de când n-am mai scris o poezie . Cei ce scriu poezii (poeţi de meserie sau diletanţi ca mine) ştiu că pentru a reuşi e nevoie de o stare specială care, în cazul meu, a izvorât din memorie , mai precis din amintirile cu spectacolele Cenaclului Flacăra pe care le-aş defini ca fiind emoţiile-imposibil de cenzurat-ale tinereţii mele. Pentru acele momente magice, irepetabile, ce şi-au lăsat definitiv amprenta în cromozomii generaţiei noastre, pentru
    Poetul Adrian Păunescu :

    Mai stai, POETE PÄ‚UNESCU !

    Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
    Copilul meu, să te citească, e prea mic !
    Tu cântă-ţi rimele perfecte pe pământ,
    Nu lua cu tine geniul în mormânt !

    Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
    Copilul meu, să te înţeleagă, e prea mic !
    Ca să petrecem un cenaclu ca-n poveşti
    Aş vrea să-i spun, în loc de-AI FOST, că EŞTI !

    03.noiembrie.2010

    Ora Åžapte ÅŸi Un Sfert

    Prea cardiac ne-ai salutat, prea cordial
    Ai fost tăiat de-a lungul şi de-a latul;
    Un pacient lovit pieziş de vreme în spital
    Nu vede ochii lumii, plânsul, nici păcatul .
    E totuşi iubirea, o stare de veghe în minţi ?
    Să ne iubim pe tunuri , ai coborât cortina !
    Ca să te rogi, te-ai dus în cer cu-ai tăi părinţi
    Un sfert de oră după şapte.Şi ai stins lumina.

    Bibliografia acrostihului („Versografie”- în ordinea versurilor)
    De la un cardiac, cordial
    Pacient la final de veac
    Poetul
    Repetabila povară
    TotuÅŸi, iubirea
    Iubiţi-vă pe tunuri
    Rugă pentru părinţi
    Cine iese ultimul din ţară
    05.noiembrie.2010
    Manole Gheorghe Firicel http://gheorghefmanole.weebly.com

  3. Au trecut mai bine de 14 ani de când n-am mai scris o poezie . Cei ce scriu poezii (poeţi de meserie sau diletanţi ca mine) ştiu că pentru a reuşi e nevoie de o stare specială care, în cazul meu, a izvorât din memorie , mai precis din amintirile cu spectacolele Cenaclului Flacăra pe care le-aş defini ca fiind emoţiile-imposibil de cenzurat-ale tinereţii mele. Pentru acele momente magice, irepetabile, ce şi-au lăsat definitiv amprenta în cromozomii generaţiei noastre, pentru Poetul Adrian Păunescu :

    Mai stai, POETE PÄ‚UNESCU !

    Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
    Copilul meu, să te citească, e prea mic !
    Tu cântă-ţi rimele perfecte pe pământ,
    Nu lua cu tine geniul în mormânt !

    Mai stai, te rog, Poete Păunescu, doar un pic ,
    Copilul meu, să te înţeleagă, e prea mic !
    Ca să petrecem un cenaclu ca-n poveşti
    Aş vrea să-i spun, în loc de-AI FOST, că EŞTI !

    03.noiembrie.2010

    Ora Åžapte ÅŸi Un Sfert

    Prea cardiac ne-ai salutat, prea cordial
    Ai fost tăiat de-a lungul şi de-a latul;
    Un pacient lovit pieziş de vreme în spital
    Nu vede ochii lumii, plânsul, nici păcatul .
    E totuşi iubirea, o stare de veghe în minţi ?
    Să ne iubim pe tunuri , ai coborât cortina !
    Ca să te rogi, te-ai dus în cer cu-ai tăi părinţi
    Un sfert de oră după şapte.Şi ai stins lumina.

    Bibliografia acrostihului („Versografie”- în ordinea versurilor)
    De la un cardiac, cordial
    Pacient la final de veac
    Poetul
    Repetabila povară
    TotuÅŸi, iubirea
    Iubiţi-vă pe tunuri
    Rugă pentru părinţi
    Cine iese ultimul din ţară
    05.noiembrie.2010
    Manole Gheorghe Firicel http://gheorghefmanole.weebly.com

  4. Sunt dezgustat . Mai ales de ipocrizia acelora din generaţia mea care mergeau cu bucurie la Cenaclu, cântau, recitau versurile poetului Păunescu iar acum se dezic de poet –în mod mârşav şi licenţios-, fără să-şi dea seama, în micimea lor, că se dezic , în fapt, de tinereţea lor !
    Adrian Păunescu a scris poezii lirice, patriotice, politice. Istoria îşi consemneaza, obiectiv, personajele, cu bune şi cu rele . Dar negarea în totalitate a poetului liric , a poetului patriot Adrian Păunescu este rezultatul răutăţii, a superficialităţii crase a celor care NU au amintiri, a acelora care în loc să poată spune „Je ne regrette rien” ar trebui să spună „Je regrette TOUT” şi nu şi-au trăit, de fapt, tinereţea iar astăzi, atunci când se uită în oglindă, nu văd nimic .
    Nu sunt de acord nici cu termenul de „isterie naţională” . Corect ar fi „un uriaş priveghi naţional” la care, totuşi, ar trebui să respectăm tradiţia strămoşească : despre morţi numai de bine .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *