Adrian Paunescu: „As pleca undeva in pamant…”

Din intamplare, imi cad ieri ochii pe o revista pe care o tin in masina, printre atatea pe care le am langa mine la volan. Culoarea rosu de la semafoare provoaca lecturi pretioase, cand traiesti „la secunda”. Soarta a vrut ca sa vad un colt din Flacara lui Adrian Paunescu. O revista pe care nu o gasiti, pentru ca difuzorii de presa considera ca nu se vinde. Uriasul interes in privinta vietii si zbaterii lui Adrian Paunescu nu contrazice, asadar, regula romaneasca: O VALOARE MAI VINDE IN ROMANIA DOAR CAND MOARE. Sau cand se afla in preajma mortii.

Flashback: Cristi Minculescu este in topul incasarilor la Credidam, pentru ca operatia sa l-a adus in vecinatatea sfarsitului si toti s-au intors cu ochii spre el, difuzandu-i muzica. Cristi stie asta. Mi-a spus cand ne-am vazut recent. Tinea mana dreapta la inima si spunea: „Daca ajungeam sa duc si stanga la piept, cati trageau speranta ca vor face bani?!”

REVIN: In ultima mea intalnire cu Adrian Paunescu – cea in care am facut un interviu si ma rog sa nu fie ultimul din viata lui – am povestit despre greutatile destinului de editor in Romania. Paunescu si-a luat revista/soarta in maini si a preferat sa o scoata doar pentru fani si cunoscatori, dar sa nu ii intineze mesajul national care l-a infasurat, precum un steag tricolor, toata viata. Revista pe care mi-a dat-o la intalnire avea un editorial, numit: „ASTA E VIATA MEA”. Premonitoriu?

Nu voi cadea in ipoteze ieftine, ci va voi cita doar ultimul paragraf al textului, de pe coperta.

 „Aceasta este tara mea, din care n-am acceptat sa plec definitiv nici in anii in care lupta pentru libertate parea definitiv pierduta. Si n-as pleca nici acum, decat pentru scurte perioade. Ba nu, as pleca undeva in pamantul tarii, daca n-as avea de dus catre maturitate o fiinta, fiica mea, Anba-Maria, care n-are nicio vina ca a fost adusa pe lume de parintii ei.”

Retineti, deci, Paunescu nu pleaca. Mai are treaba pe pamant!

Un comentariu la „Adrian Paunescu: „As pleca undeva in pamant…”

  1. Dumnezeu sa ierte si sa primeasca in imparatia Sa sufletul celui plecat prea devreme dintre noi, am mai avea nevoie de FLACARA care a aprins CENACLUL, refacut ca „totusi iubirea”…
    Si cred ca MAESTRUL NU A PLECAT DINTRE NOI, el s-a retras temporar la ODIHNA, CELE 300.000 VERSURI VOR TRAI VESNIC INTRE COPERTILE NEGRE(DE CE NEGRE…?)…
    DUMNEZEU SA TE IERTE, MAESTRE SI CRED CA IN ACEST MOMENT SINGURA MELODIE PE CARE NU AM AUZIT-O ESTE „TRAIASCA DUHUL LUI IANCU”…
    CU PIOSENIE PENTRU MEMORIA AUNUI GIGANT
    ehrmann wolfgang/resita 11.06.2010

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *