Nu stiu daca as putea sa va descriu imensa durere pe care am vazut-o, simtit-o, auzit-o ieri, la teledonul Apa trece, Romania ramane. M-am gandit deseori ca micilor noastre dureri cotidiene le dam atata importanta, iar atatia oameni au pierdut TOT.
Am venit amandoi la teledon doar cu gandul de a ajuta. Fara vreun plan prealabil de donatie, fara un gand anume. Dar contributia noastra s-a nascut spontan. Precum batrana de 87 de ani, Maria Cacina, care si-a donat pensia de 5 milioane de lei, desi nu mai are rude si casa, ci doar amintiri de veteran de razboi si imposibilitatea de a se deplasa, au fost zeci de apeluri la care am raspuns cu sufletul cernit. Daca zeci de mii de pensionari au putut fi generosi, noi de ce stam?
Asa s-a nascut ideea de a mobila o casa, dupa ce i-am vazut pe oamenii de la Saucesti, dormind pe paturi de campanie. Apoi, in timp ce vorbeam cu Fuego, Oana a avut ideea extraordinara de a oferi casa parintilor ei de la Pufesti, jud. Vrancea (acolo unde a crescut tatal ei, prof. Ion Turcu), ca spatiu de locuinta pentru o familie de nevoiasi. In vria teledonului, nu am mai putut lua legatura ca sa spunem gandul nostru. L-am anuntat aseara, la Agentul VIP, colegii de la Libertatea si de la Observator l-au auzit si acum, asteptam semnul Fundatiei Mereu Aproape, ca sa trecem la fapte.
Credeti-ma, cu totii avem atat de mult si nu ne dam seama ce e important in viata. Va invit sa oferiti. Acum e momentul!
Felicitari!E un gest foarte frumos pe care ar trebui si sper ca il vor urma si politiceni,parlamentari etc.
demn de urmat!bravo!