Tristetea acestor vremuri se transforma, cel putin pentru mine, in manie.
Am vorbit deseori cu Tamara Buciuceanu in decembrie, caci stabilisem sa fie laureata unui premiu de excelenta la Gala Confidential. Se simtea mandra de faptul ca tinerii o iubesc la fel de mult ca generatia ei. Dumnezeu a vrut ca in ziua Galei, Bucurestiul sa fie cotropit de un viscol cumplit, iar doamna Tamara sa nu poata pleca de acasa.
In ianuarie, am revenit cu invitatia. Glasul doamnei Tamara de luni, 1 februatie, mi se parut insa terifiant. “Domnule Brancu, iti multumesc, dar nu vreau sa mai fiu prezenta in aceasta societate. Nu mai pot.” Am simtit, ars de tristete, cum ii curgeau lacrimile. “E oare posibil ca, dupa o viata intreaga de munca, guvernantii sa doreasca sa ne reduca indemnizatiile? E nedrept… Sunt foarte trista, nu mai vad nimic bun in aceasta lume.” Lacrimile s-au intetit. “Sunt atat de trista, pentru ca acum cateva zile, am fost la inmormantarea unui mare regizor al Romaniei, Horea Popescu. Dac-ai sti cat de putini am fost la capataiul lui… Si NIMENI, nimeni din partea autoritatilor nu a venit… Simt ca suntem nu numai parasiti, dar si condamnati! Nu vreau sa mai exist public!”
I-am promis doamnei Tamara ca o voi mai suna si ca voi veni la noul ei spectacol, Divortul de aur… Nu stiu, am vrut cumva sa o fac sa simta ca nu e parasita…
Ieri, la Premiile Confidential, Ion Lucian – cel pentru care ni s-au oprit inimile la inceputul anului – a venit pentru diploma de excelenta. Zambetul cu care ni l-a adus pe scena Ileana Stana Ionescu a pierit. Maestrul a vorbit: “Consider ca acest premiu vine ca o incurajare de la destin chiar in clipa in care mi s-au amputat 50% din ceea ce primeam de la stat…”
Daca si voi simtiti acceasi furie care ma cuprinde si pe mine, cand vad ca ticalosia statului - infometat ca sa-si mai bage bani prin toate buzunarele – a ajuns la clipa in care pe nemuritori ii vede doar ca niste batrani buni de jecmanit (sau poate astea sunt “pensiile nesimite”, nerusinatilor!), atunci va rog sa scrieti!!!!
actorii nostri,marii nostri actori,au fost mai pretuiti si mai respectati ,in alte vremuri cand cultura parea ingradita.cine sa -i protejeze pe acesti minunati oameni,un presedinte care nu merge la teatru,care prefera otv-ul sau intalnirile cu interlopii ,pt a-l decora???!!!
Foarte trist
ar trebui sa facem ceva pentru acesti oameni care sunt adevarate valori pentru Romania…nush, ma gandesc la o campanie de sustinere sau ceva de genu.Statul roman e cel mai mare jecmanitor,ar fi in stare sa ne ia si piele de pe noi.De-ar sti toti sa respecte si sa aprecieze adevaratele valori…ar fi ceva, dar traim in Romania…
ce ar mai fi de spus domnule brancu.artistii nostri,adevaratii nostri artisti sunt atat de putini,incat este o adevarata crima ce fac acesti …….guvernanti.ce sa astepti de la ei????am fost la multeee piese de teatru,ma credeti ca nu am vazut pe niciunul?de ce?erau toti la otv.
Sa ai o parere sau o opinie despre situatiile de acest gen este dureros,dureros datorita faptului ca s-a ajuns sa fim nevoiti sa dezbatem astfel de situatii.Plange inima in mine cand ma gandesc ca oameni de valoarea Doammei Tamara Buciuceanu sau Domnului Ion Lucian ajung sa-si traiasca toamna vietii cu teama zilei de maine.Este cu atat mai regretabil si mai dureros pentru ca cei care ii imping in aceasta situatie strgatoare la cer sunt cei carora acesti mari maestrii ai scenei le-au bucurat copilaria si adolescenta.
DUMNEZEU sa ne ajute si sa ne dea intelepciune ca atunci cand va fi momentul sa ne alegem din nou conducatorii sa luam o decizie mai inteleapta.
Of, Cristi, tu ai suflet mare si te gandesti la dansii, sunt oamenii copilariei si ai tineretii noastre. Ii pierdem! se duc unul cate unul. Trist este ca nu vine aproape nimeni in urma lor. Dansii, atatia cati au mai ramas, sunt tot ce mai inseamna valoare in tarisoara noastra, acum ii termina…strigator la cer!
Nu comentez mai mult, regret enorm ca le ingreuneaza anii batranetii cu griji si nevoi, poate meritau un pic mai multa liniste pt. ceea ce au daruit, unii inca daruiesc, desii duc ceva ani in carca. Oare cei de guverneaza tarisoara noastra au sufletul “la purtator” sau l-au pierdut pe drumul ascensiunii politice?
RUSINE, RUSINE, RUSINE!!! ATAT SI NIMIC MAI MULT!
pacat, mare pacat, nu numai ca nu se mai face aproape nimic bun in tara asta si nici nu se mai tine cont de adevaratele valori.Ii plangem si-i omagiem abia dupa ce mor.Ce-mai!, ne ignoram pur si simplu valorile. Se mai nasc ei si acum oameni valorosi, dar oare de ce asa de rar?
dureros de trist…
Eu nu spun ca nu-i apreciez pe artistii nostri dar cred ca toata lumea tre sa fie solitara la greu ,si mama mea batrana ia o pensie de tot rahatul,si a lucrat pe santier o viata intreaga era electrician,eu cred ca oamenii trebuie sa fie egali in fata statului ,fiecare om are contributia lui la societate fie ca epantofar ,brutar ,doctor ,actor,sociatatea n-ar putea functiona fara nici una dintre meserii.
Asa s-a intamplat si cu operatia lui Cristi Minculescu ,ma bucur ca a reusit ,dar in tara asta sunt multi copii ,tineri, bolnavi si statul nu le plateste tratamentul sau operatia in strainatate,daca e lege sa fie pentru toti ca nimeni nu-i mai presus de lege.Problema e ca nu sunt impozitati manelistii care iau bani la greu si nu dau nimic la stat.Regii tiganilor nu platesc nici macar utilitatile ,sa li se puna proprire pe bunuri,ca omul de rand ajunge in strada daca nu plateste ceva (era un caz cu factura de tel mobil).
CAUTA-TI*