Mi s-a umplut sufletul de amaraciune cand am vazut ca lupta lui Nicu Constantin (omul care a fost la botezul meu si e unul dintre colosii pe care i-am privit, cand cresteam) cu boala a fost un esec, atat de repede. M-am despartit in tacere si tristete de un nemuritor care mi-a oferit cu generozitate pe tava viata lui, pe care am pus-o intr-o carte care a aparut in 2000: Ochelarii miraculosi.
In noaptea zilei in care a plecat dintre noi, privindu-i ghidusia din ochi prin inregistrarile difuzate de posturile TV, mi-am adus aminte de una dintre vizitele la el acasa. Era in iarna lui 2000. Tocmai se intorsese din America unde, surprinzator, se casatorise religios cu Mandita, femeia minunata cu care a mers pana la ultima rasuflare. Era linistit si fericit. M-a asezat la masa, si-a aprins o tigara (una dintre cele care ni l-a luat) si, cu un licar de joaca in priviri, mi-a zis: „Stai sa vezi ce mi-am luat!”. Era un Mos Craciun american (evident, cu ochelari) in haine rosii de plus, nu chiar mic de statura. „Apasa-i mana”. Mosul dansa un Jingle Bells rock’n’roll indracit, dand din dos totalmente haios. Nicu radea din toata inima…
Joaca…
Aceasta placere a jocului l-a urmarit toata viata. A fost un om otelit de vremuri, dar, in interiorul sau, un vesnic copil care a dorit sa arate lumii tot ceea ce Dumnezeu i-a dat, ca har. Pentru privirea aceea plina de placere, intr-o clipa atat de simpla, ca si pentru atatea alte clipe frumoase, ii multumesc lui Nicu acum, mai ales fiindca mi-a dat sansa sa simt de aproape aluatul comedianului de geniu.
Ramai la mine in suflet!!!!!
Acest mesaj nu are nicio legatura cu textele dlui Brancu. Sper ca spatiul destinat in acest blog comentariilor vizitatorilor functioneaza si atunci cand se incearca transmiterea unor idei independente de gandurile titularului.
Sfantul Google mi-a oferit adresele de bloguri ale unora dintre personalitatile actuale ale audiovizualului si imi ingadui sa postez pe fiecare dintre aceste adrese fragmente din opiniile mele privindu-i pe respectivii, opinii cuprinse in cartea mea „Opriti placerea la domnu!â€. Deloc magulitoare, unele dintre aceste opinii, au scopul tragerii de maneca a impricinatilor, care au astfel prilejul fie sa-si etaleze narcisismul imun la critica sau, fie, dimpotriva, sa le bage la cap si sa incerce sa-si corijeze prezentele. 18 ani de meserie imi confera o oarescare credibilitate ca analizele „sine ira et studio†au un background profesionist.
Volumul memorialistic cuprinde peste 400 de pagini si a fost scris ca urmare a experientei personale acumulate in patrarul de veac de activitate jurnalistica. 18 ani (1967 – 1985) am fost reporter al Radioteleviziunii Romane realizand, printre altele, in exclusivitate, ultimii doi ani de existenta a emisiunii „Reflectorâ€. Dupa obtinerea azilului politic in S.U.A. mi-am continuat activitatea gazetareasca fiind colaborator al Vocii Americii si infiintand revista saptamanala „Clipaâ€. Felii din viata culiselor Radioteleviziunii alcatuiesc grosul acestui volum. Sunt si alte amintiri, dar si un capitol substantial de analiza a prestatiilor actualelor „vedete†(circa 30) ale audiovizualului mioritic.
Fragmente din aceasta carte se pot citi la:
http://lectura.bibliotecadigitala.ro/?p=180
http://www.romanianyellowpages.com/newspapers.html
Cartulia in integralitatea ei sta la dispozitia doritorilor atunci cand click pe primul link.
Iata acum opiniile mele referitoare la prestatia titularului acestui blog:
Eunucii virili
…duiuma de nechemaÅ£i…
Continuăm secţiunea dedicată tocşuşanelelor începută mai înainte cu dna Andreea Marin Bănică. Iată un premiu nenominalizat, în sensul că el nu se atribuie unei persoane anume ci este cucerit otova de duiuma de nechemaţi în ale televiziunii performante. Pe principiul că prostu’ nu e prost destul dacă nu e şi fudul, aceştia se mai şi consideră buricul pământului. Adică, în mintea lor, se cred virili nevoie mare, în timp ce puterinţele reale sunt egale cu acelea sexuale ale eunucilor din haremul teleast. Sunt prea numeroşi ca să-i mai numesc aici, de teamă să nu nedreptăţesc pe vreunul prin omisiune. Îi puteţi întâlni oricând în mahalaua emisiunilor mondene unde, constat cu regret, s-au rătăcit şi unele personaje a căror înzestrare naturală remarcabilă le-ar da dreptul să aspire la cu totul altceva decât la bârfe sordide, la giumbuşlucuri penibile, la clovnerii pe gustul tâmpiţilor. Andy Moisescu, Cristian Brancu şi Mihai Moraru sunt capii listei „pierderilor†strategice ale televiziunii de calitate. Aceştia, fără să fie eunuci, se dau virili nevoie mare, în aria atât de cuprinzătoare a gustului pervertit al prostimii, pe care, prin regretabila proprie contribuţie, îl cultivă cu o sârguinţă condamnabilă.
Valentin Verzeanu
Sincere condoleante ,familiei Constantin.Dar am si eu o rugaminte la dv , dl. Brancu, de ce nu mai pot sa vad emisiunile dv. pe net din zilele precedente cum era in sezonul trecut; nu vedeai o emisiune , puteai sa o gasesti pe net la inregistrari , asa cum inca este pe antena 1 (un show pacatos-ex.)puteti sa imi trimiteti si mie un raspuns?