Doua cuvinte fac cat discursuri intregi…
In ziua operatiei, singura modalitate prin care am simtit ca pot fi alaturi de ei a fost un mesaj pe telefonul Rodicai (pentru cine nu stie, telefonul lui Cristi e chiar un accesoriu inutil, si cand era in activitate, Cristi il tinea mereu inchis, iar o data, Rodica s-a suparat nitel pe el, caci avea o urgenta medicala si sotul, ia-l de unde nu-i!), spunandu-i ca ma rog sa zambeasca atunci cand va deschide mesajul, pentru ca le e bine si au reusit… Greul a trecut… Sambata, Rodica, de pe patul de spital, a dat raspunsul izbavitor: “E bine”. Nici n-am nevoie de mai mult. Exista momente in care prietenii pot fi sufocanti. Rodica mi-a zis ca e momentul sa-i lasam sa fie linistiti si totul va fi bine. Si asa e. Bine.
» Continuare
