M-am rugat pentru Cristi Minculescu. Asa cum au facut-o multi dintre voi…
Si Dumnezeu nu l-a uitat nici de data asta. Ii multumesc ca mi-a lasat un prieten langa inima.
Daca n-as fi avut meseria si viata asta, as fi vrut sa fiu in camera de spital in care Rodica si Cristi s-au intalnit, dupa operatie. Cand corpul lui de razboinic a trecut peste previziuni si s-a recuperat, iar ea a deschis ochii, intrebandu-se daca el e bine. Iar cei doi s-au revazut. Iar lacrimile s-au intrepatruns.
Aceasta este dragoste adevarata. Cand jumatatea ta e la bine si la greu pana la capatul zilelor. Retineti asta, cand spuneti “te iubesc”…
» Continuare









