anca - o minune
Am avut o perioada foarte proasta, de vreo patru zile ma chinuie stomacul, de aceea nu am scris…
Am facut destule intre timp. De exemplu, vineri seara, am fost la petrecerea aniversara a Ancai Parghel. Am vazut o familie foarte unita. Am gasit-o pe Anca la microfon, cantand alaturi de Ciprian, Tudor si pianistul Marius Vernescu un Route 66. Am vazut o casa minunata, construita incetul cu incetul, de ani de zile, cu fiecare banut strans din muzica. Am vazut ce studio frumos si-au construit in subsol, am vazut locul in care Anca isi coase rochiile si bijuteriile. Am vazut locul in care vrea sa-i faca sotului Virgil (un om bland care cred ca se va intoacr la ea) un atelier de pictura. Casa este impanzita de portretele tuturor, facute de artist. Anca este intr-o forma uluitoare, a batut toata casa, a fost o gazda minunata, cu povesti de senzatie si un umor minunat. Am stat pana la doua dimineata cu ea si inteleg ca petrecerea a tinut pana la sapte! Am inteles acum: ea nu se lasa doborata de orice boala pana cand nu le lasa fiilor un loc sub soare, o bucata de casa in care sa poata trai. Si nimic n-o va invinge pana atunci.
imi pare rau pentru problemele de sanatate ce le-ai avut,sper sa-ti fie mai bine..Cat despre Anca,o femeie minunata,toata admiratia!
Sanatate multa,Cristi!Si ai grija de tine!