Cristi Brancu

Nu trebuie sa va frecati la ochi, daca cititi titlul. A doua zi dupa ce a primit revista Confidential, numarul 3, in care se afla pe coperta, Mioara Roman m-a sunat, mai ales pentru a comenta editorialul pe care-l scrisesem exact pe tema “fantomei lui Petre Roman”, atat de dureroasa prezenta in casa de pe straga Gogol.

Spuneam in text ca Mioara Roman a fost mama, soacra, sef de cabinet, poate chiar sef pentru Petre. Si de aici, nevoia lui de tandrete. Mesajul dnei Roman a fost spectaculos: “Petre nu m-a vazut pe mine ca pe un sef de cabinet, poate ca istoria ar fi fost cu totul alta daca as fi fost astfel. Nu, el m-a vazut mereu ca o iubita, ca o amanta. Daca ati sti ce scrisori si mesaje am de la el, primite doar cu o luna inainte de a pleca… Eu asta am fost pentru el. Daca ar fi admis un fel de parteneriat, cred ca viata ar fi evoluat mult mai bine pentru amandoi.”

Marturisesc ca nu ma gandisem la asta. Mai toata lumea simtea mana forte a Mioarei Roman si banuia ca vorbele ei il guverneaza intr-un fel pe Petre. Problema a fost modul in care el o vedea, cand ea isi spunea parerea… Domnule Roman, tot respectul, dar poate ca, dupa atata viata cu amante, ar fi fost bine sa va si casatoriti…

» Continuare

Vineri, 8 august, Fiat 500 Cabaret a gazduit un concurs in care doua echipe decoreaza cate un exemplar din cocheta masinuta.

Oana si cu mine am imaginat, impreuna cu prietenul Laurent Tourette, ceea ce va fi, poate, masina care sa ne duca la altar… Cand e altarul? Nu ma intrebati, ca nu va spun… Masina Bio, naturala, in care sa simti ca respiri mai bine si mai curat.

Cu zeci de petale de trandafiri, cu frunze, cu natura din cremele Ardes, cu macheta verde a Confidentialului, a fost jumatatea de ora in care m-am bucurat ca am facut un manifest public. In afara unei indescriptibile bucurii – aceea de a reveni la trairile copilaresti ale jocului -, a fost o cazie pentru a da toate florile din lume Oanei, chiar si facand un desen din ele pe capota unei masini.

Sunt prea serios, de felul meu. Si cand ma joc in emisiunea Agentul VIP, nu apuc sa ma bucur. Joaca e filtrata, in slujba unui tel. Este un rol care ma prinde, imi face placere sa-l fac, dar nu e nici pe departe relaxarea jocului fara miza publica. Dar, in jumatatea de ora de la Fiat, am simtit ca, daca nu ne jucam mai des cu mintea noastra, riscam sa murim nitel mai repede.

Pentru aceasta concluzie de viata trebuie sa multumesc tot Oanei, pentru ca ea a facut sa fim invitati la acea joaca de-a decorarea. Femeia, eterna minune…

» Continuare